O noua planta carnivora

-Da o saptamana vei ramane asa. Distractie placuta.

Ma intrebam daca pot vorbi sau macar daca Ayumi ma poate intelege daca vorbesc telepatic. Incerc sa vorbesc in ambele moduri cu ea. si ii spun:

-Ayumi, singurul motiv pentru care am vrut sa ma transform a fost sa fiu animalutul tau timp de o saptamana. Apoi as vrea sa incerc ceva nou. Poti face sa apara o lesa? una potrivita pentru dimensiunea mea de lup?

-Nu ma dreanjeaza sa imi tii comapanie asa. Dar fara lesa totusi.

-Bine. Spun eu.
-Acum pe unde mergem?

-Pai hai sa vedem ce mai gasim in palat.

-Bine. Spun eu si merg alaturi de ea prin palat, adulmecand si cautand.

-Cum te simti transformata in lup? O intreb ajungand intr-o gradina.

-Excelent. Imi place foarte mult.

-Nici nu stiu pe unde sa mergem.
Poate gasim ceva in gradina.

-Bine, spun eu, urmand-o in gradina.

Eram in gradina admirand florile, pana cand descopar, o tufa de trandafiri cu totul diferita.
Erau facuti din hartie, iar cand am atins unul acesta taie ca lama.
-Ustura! se planse ea.

-Se pare ca pe aici nimic nu e ce pare a fi. Ii spun eu.

-Cum adica nu-i nimic? ma plang in continuare, caci usturimea nu imi trecea.

-E doar o expresie. inseamna ca totul e altfel decat ne-am astepta. Ca totul e diferit fata de ce cunoastem. Ca totul e misterios.

-Totul pare prea bun si frumos aici. Nu ai impresia ca parca ne-a vrajit cineva sa credem toate astea?

-Hm, da totul pare magic si frumos. Insa nu cred ca cineva ci mai degraba ceva. Noi acum ne aflam aici prin intermediul unei flori. Suntem mai mici decat firele de polen. Si as putea sa iti arat unul spun eu entuziasmata la gandul de a ne compara cu un fir de polen. Un fir de polen pentru noi ar fi fost un bloc.
-Stii, intr-o zi as vrea sa ne micsoram asa de mult incat un electron a unui atom sa fie pentru noi la fel de mare ca si cum ne-am afla pe Luna sau poate reusim si mai mult incat sa putem calatori pe un proton.

-Atunci hai sa incercam. Desi nu stiu cati iti po-ti folosi puterile, transformata in lup.

-Pai nu am spus azi ci am spus intr-o zi. Daca tu esti nerabdatoare le vei folosi tu pe ale tale. Pe mine fa-ma si mai mica. Mica incat sa incap in poseta ta apoi te micsorezi tu cu poseta cu tot la dimensiuni subatomice.

-Bine atunci si Ayumi incepu sa lucreze la vraja.
Apoi se facura si mai mici ca inainte.

In curand eram foarte mici, la dimensiuni subatomice dupa cum imi dorisem. Peisajul era de parca ne aflam pe Marte:

Dar cu totul diferit de ceeace stiam ca arata planeta Marte. Era plincu mici vulcani din care nu iesealava ci jeturi de scantei alb-laptoase.

-Pare interesant. Hai sa exploram!


OOC: nu se vede poza.

OOC: Acumsper ca se vede.

BIC:

Sigur, hai sa exploram. Insa cred ca am o idee ce s-a intamplat. Ma intreb daca nu cumva in timp ce faceai vraja a tecut pe langa noi o zana cu aripi rosii si acum suntem undeva pe o aripa a ei. Cum ar fi pe un atom din miile de atomi care alcatuiesc cosuletul de praf magic. Iar scanteile alb laptoase safie fire microscopice de praf magic care mai spre suprafata aripei sa se uneasca sa alcatuiasca firele de praf magic.

OOC: Se vede. Poza e super.

BIC:

-Parca am fi pe Marte! exclama Ayumi bucuroasa. Crezi ca daca sarim intr-un vulcan ne ardem?

-De ars nu ne ardem, dar ne putem electrocuta daca atingem una din scanteile albe laptoase. Acelea sunt protoni ai atomului pe care suntem noi.
Scanteilealbe laptoase ies lasuprafata atomului se unec cualtele si acolo formeaza particule ale prafului magic. La cat de mici suntem noi, e ca si cum praful s-ar forma in cosmos.

-Ma gandeam ca poate nu sunt activi.