O alta lume

Am privit dupa ce am mancat spectacolul dat de Yozora si la urma am felicitato.
Unul din serpi se apropie de mine si am inceput sa il mangai.
M-am intins putin pe iarba privind cerul.

In acest timp, eu stateam la palat in livingul de la etajul 3. Un living mare cat tot etajul.

Ne-am mai odihnit o vreme, apoi mi-am luat din nou pelerina. Serpii pareau nerabdatori.
-Esti gata de drum? Calatoria va fi lunga.

-Sunt gata si ma ridic de pe patura.
Apoi strang la gura rucsacul si il pun umar. Incotro?

-Vom merge de-a lungul raului. Se varsa in ocean. De acolo, serpii vor face toata treaba. Un erou mereu se intoarce acasa!
Am urcat pe serpi si am pornit. Era usor, pentru ca serpii se lasau in voia raului. Trecerea spre ocean se facu lin. Intre timp, aveam ocazia de a admira peisaje superbe.

M-am lasat si eu purtata de un sarpe, atingand apa cu varful degetelor.
Apa ma calma si briza racoroasa se juca in parul meu.

Am mai incetinit putin ritmul ca sa se odihneasca serpii, iar dupa cateva minute au pornit iar cu viteza. Peisajele se indepartau cu cat ne indreptam mai mult spre ocean, pana s-au pierdut de tot la orizont. Doar cateva varfuri de multi se mai puteau veadea.
Apele erau linistite. Bancuri de pesti colorati se luau dupa noi si ne petreceau o buna bucata de drum, apoi dispareau printre recifurile de corali. Trecusera multe ore si se insera, cand in departare se vazura turlele unui palat. Erau inca sterse pe fundalul purpuriu, dar cu cat ne apropiam, cresteau.
-Suntem aproape. Sunt multi copii pe insula, asa ca cel mai probabil o sa roiasca in preajma noastra. O sa se bucure de un oaspete nou.

-Imi plac copii, zambesc eu.
Se inserase si privesc cerul curioasa daca se vedea luna. Nici urma de ea si rasuflu usurata, in schimb incepeau sa se vada cateva stele, odata cu sosirea amurgului.
Privesc turnuletele castelului, asteptand sa ajungem.

Am ajuns pe insula. Se inserase si toate strazile erau luminate de felinare sau obiecte magice. Oamenii iesisera sa colinde strazile. In acea seara urma sa fie un adevarat festival pentru vizita unui rege strain. Acum ca eram pe insula, ne dadeam seama cat de mare era, iar palatele inca isi aratau turnurile de la mare departare, si se aflau in mijlocul insulei.
De cum ne-au vazut coborand de pe serpi, la mal, am fost inconjurate de carduri de copii. Erau incantati sa ne vada si aveau zeci de intrebari sa ne puna.
-Fa magie, Yozora!
-Vei participa si tu la spectacol in seara asta?
-Da. Am auzit ca insasi regina va veni la spectacolul cu acrobatii si artificii. Nu esti curioasa sa vezi cum arata?
-Ce ne-ai adus?
-Cine este fata care ai adus-o cu tine?
Eram abordata din toate partile.
-Copii, mai incet! Abia am sosit! Plus ca veti avea parte de magie la spectacol. Toti magicienii de pe insula isi vor demonstra talentele, profesori si elevi deopotriva.
Copii ma privira cu ochi mari si tristi. Nu se asteptau la asta.
-Dar cred ca as putea sa dau startul acestei seri...
Am scos din geanta crengutele de afine si zmeura si le-am infipt in pamant. Apoi, mi-am scos flautul si am inceput sa cant. Crengutele crescura in tufe imense, pline cu fructe. Copii se repezira asupra lor si le mancara, apoi cerura mai multe trucuri. M-am dus in apa oceanului si am inceput sa cant la flaut din nou, dar o melodie diferita. Din ape rasarira mai multi dragoni, care incepura sa faca salturi complicate si gratioase. De fiecare data cand cadeau in apa in urma saltului, se forma un mic curcubeu, care stralucea pe cerul noptii. Astfel se formara mai multe curcubeie peste ape. Cat timp copii priveau fascinati spectacolul, m-am intors spre Flavia.
-Eu o sa te las in grija copiilor, Flavia! Am ceva de rezolvat. Ei vor fi mai mult decat incantati sa petreaca timpul cu tine. Iti vor arata orasul, va veti juca, distra, incerca diferite mancaruri traditionale si altele care ti se vor parea interesante. Multe lucruri sunt aproape pe gratis in seara asta, asa ca poate o sa alegeti si ceva suvenire. Ne vom intalni mai tarziu!
Am plecat in treburile mele, iar copiii se imbulzira in jurul Flaviei.

Odata ajunse pe insule, copii se ingramadira in jurul lui Yozora. Aceasta incepu sa faca cateva trucuri ca sa ii distreze pe copii, care se aratau incantati la orice.
Apoi ma lasa pe mine cu ei, spunand ca are treaba. Vazand ca Yozora plecase, copii se strang in jurul meu.
-De unde vii? ma intreaba o fetita.
-Din munti, o lume diferita ii raspund eu.
-Te pricepi la magie? intreaba un baietel.
-Ne arati?
-Da, ma pricep.
Si incepura sa strige toti intr-un cor ca vor magie si am inceput sa rad.
Am scos un saculet pe care il aveam la cingatoare. Din el am scos cateva crengute uscate pe care le-am pus jos si cu ajutorul unor pietre de foc, numite marcasite am facut un mic, care in contact cu crengutele formara personaje de foc: o zana care le facu cu mana si un faun care incepu sa cante la fluier. Apoi flacarile se inaltara pana la cer transformandu-se in artificii, aparura pentru ultima oara zana si faunul salutandu-ne pentru ultima oara, explozand intr-o serie de artificii.
Copii erau incantati si ma rugara pentru inca un numar. De data asta am ales sa fac cativa fluturi de foc, care la sfasit se transformara in flori si jucarii pentru copii.

Eu eram la palat si ma pregateam pentru spectacol. Eu urma sa fiu oaspete si multi probabil ca veneau doar sa o vada pe regina.

Chiar din departare se audeau rasetele copiilor. Am luat-o spre strazile mai putin aglomerate, pana am dat de o ruta, stiuta doar de familia regala si servitorii ei. Aceasta era o scurtatura care ducea spre un tunel de sub palat si nu putea fi deschisa decat cu magia straveche a protectorilor regatului. Am deschis calea si am luat-o la fuga prin tunel. Eram in intarziere si nu voiam sa dau cu ochii de Selene, magiciana careia ii dadusem o parte din puterea lui Zedal si care facea parte din consiliul reginei. Era atat de stricta, dar nu la fel ca fratele ei, Ramin. El chiar era obsedat de reguli. M-am furisat pana in camerele reginei.
-Cum indraznesti sa intarzii intr-o zi atat de importanta? ma intampina Selene. Am crezut ca nu o sa mai apari si o sa trebuiasca sa o instruiesc pe cea pe care ai pus-o sa te reprezinte, in timp ce tu te ascunzi prin nu stiu ce paduri, pesteri sau scorburi. Ai idee cate formulare si cereri am completat in decursul acestor zile, doar ca sa te acopar pe tine si sa nu afle ceilalti membri ai consiliului. Ah, si daca te intreaba cineva ceva, sa le spui ca ai fost bolnava.
-Am inteles si...
-Nu avem timp de taclale! Trebuie sa te pregatesti pentru prima ta aparitie in public. Nu-mi vine sa cred ca in tot acest timp, de patru ani, nu te-ai aratat niciodata cetatenilor.
-Stii ca sunt timida...
-Totusi, am crezut ca vei depasi aceasta faza.
-E mai usor de spus decat de facut. Si oricum, m-am aratat oamenilor...
-Ah, un erou misterios cu pelerina. Da, sunt sigura ca toti te vor recunoaste!
-As fi putut in continuare sa traiesc linistita, daca zana aia nu-si dadea seama ca batrana aia nu e adevarata regina.
Am pufnit si m-am dus sa ma uit prin garderoba.
-Ti-am pregatit deja rochia, si coroana si sceptrul. Imbraca-te si apoi vino sa te ajut cu coafura! Apoi trebuie sa discutam despre discursul pe care o sa il tii!
-Un discurs?! In fata atator oameni? In niciun caz nu merg acolo! O sa petrec cat timp va fi nevoie aici, pana pleaca toti. Sau nu poti gasi o alta inlocuitoare? Una care sa fie credibila in rol...
Selene imi arunca o privire ucigatoare, care imi taie respiratia. Daca privirea ar fi putut ucide, cu siguranta as fi fost spulberata in acel moment. Din evantaiul meu, isi facu din nou aparitia, Paimon. Ea si Selene aproape ca trasera rochia cu forta pe mine si ma pregatira ca sa arat cat de cat prezentabil. Era o rochie simpla, de culoarea cerului la rasarit, care isi schimba nuantele la fiecare miscare de-a mea.
-Te-ai gandit la o intrare spectaculoasa? ma intreba Paimon.
-Nu. Nu m-am gandit la nimic din toate astea. Credeam ca o sa pot pasa aceasta treaba altcuiva.
-Improvizeaza! O sa fim cu totii langa tine! Nu trebuie sa-ti faci griji!
Paimon disparu. Mai aveam putin si lesinam.
-Trebuie sa ne grabim! ma avertiza Selene. Membrii consiliului te asteapta, la fel si oamenii.
-Vin acum! Sper sa nu aiba nimeni mari asteptari de la mine, altfel vor fi dezamagiti.
Selene isi imblanzi privirea.
-Nu ar avea niciun motiv. Esti regina pe care o merita!

Am mers cu alaiul de copii dupa mine prin magazine, de incepusera sa se uite toti trecatorii dupa noi.
Ma uit la ceasul din turn si vad ca trecuse o ora. Ma intrebam unde plecase Yozora in graba.
Apoi ma asez pe o banca mancand inghetata cu copii.

Afara ma astepta o platforma imensa, care avea in mijlocul ei un tron superb, avand sculptat pe el simbolurile insulei. In jurul lui erau protectorii si consilierii mei. Fiecare arata de parca era scos din cutie. Cand ma vazuta ma intampinara bucurosi.
-Ma bucur sa vad ca esti bine! Cat timp ai fost bolnava Selene nu ne-a dat voie sa te vedem. Incepusem sa cred ca ai plecat in cautarea unui alt Dungeon.
Haru imi facu cu ochiul. Stia ca fusesem plecata. Si cred ca isi dadusera seama si ceilalti. Am oftat si m-am urcat pe platforma, care se ridica incet in aer, de parca ar fi fost o petala purtata de vant. Ne-am indreptat spre locul spectacolului.

Copiii incepura sa traga de mine pentru a vedea spectacolul si m-am lasat condusa de ei.
-Pe aici spuneau ei, veseli nevoie mare.
Am urmat copii, pana am ajuns intr-o piata uriasa plina de oameni nerabdatori.

Ne apropiam de locul in care se tinea festivalul. Era imens si era plin de oameni. Ii puteai vedea pe conducatorii altor natiuni, asteptand nerabdatori sa inceapa spectacolul. Pareau ca niste copiii, de acolo de unde eram eu. Toti pareau sa se simta bine. Brusc, am incetat sa ma mai ingrijorez in legatura cu ce voi face. Mi-am scos flautul si am inceput sa cant, la inceput incet, apoi din ce in ce mai tare. Forfota inceta si oamenii privira spre platforma care se apropia. Ca sa prind mai multa incredere in mine, am imprumutat putin din puterea lui Paimon. Pe langa faptul ca imi masca o parte din emotii, imi schimba intr-o oarecare masura infatisarea, mai ales parul, care lua diferite nuante.
In jurul meu aparura niste fluturi mici, albi sau aurii, care incepura sa zboare in toate directiile si sa-si tot sporeasca numarul, pana luminara toata insula, apoi cand am incetat cantecul, se ridicara spre cer si se pierdura printre stele. Mi-am ridicat sceptrul si au inceput sa infloreasca florile si copacii. Parfumul lor se raspandi in aer, apoi eu am pasit spre marginea platformei.
-Bun venit tuturor! Sper ca aceasta seara sa fie la fel de speciala pentru voi pe cat va fi pentru mine, iar cu acest prilej sa ne facem noi prietenii. Stiu ca sunteti nerabdatori sa inceapa spectacolul, asa ca nu va mai retin! Sa aveti o seara minunata!
M-am asezat pe tron si am facut semn ca spectacolul poate incepe.

http://www7a.biglobe.ne.jp/~secretwings/gallery/image/s5/world.jpg

Eu eram in public imbracata cu o rochie mov cu fusta umflata. Eram chiar in primul rand pe mijloc. Aveam in mana o punga de cartofi prajiti si un suc. Nu imi comandasem si sos fiindu-mi frica sa nu patez rochia.

Urmaream spectacolul si o vad si pe Yozora in cele din urma, pe tron.
Copii aplaudau incantati, iar multa lume ramasese cu gura cascata. Printre cetateni, mi se pare ca observ si zana care incercase sa intre in vorba cu mine, cand eram varcolac.

-O observ pe Flavia care se uita la mine insa nu imi puteam da seama cine era fiindca o vazusem doar ca un lup.

Spectacolul era minunat, cu momente de magie, acrobatii, muzica. Simteam multi ochi atintiti asupra mea si ma simteam cam incomod cu atata atentie. M-am uitat la insotitorii mei, dar ei nu pareau sa aiba aceeasi problema ca mine, ei pur si simplu se bucurau de momentele acelea frumoase.
M-am uitat prin multime sa vad un chip cunoscut. Flavia inca era inconjurata de copii si parea sa se bucure si ea. Selene ma prinse de brat si ma facu sa-mi indrept atentia spre primul rand al multimii.
-Uite-o pe zana care s-a luat de batrana care te reprezenta!
-Ce cauta aici? Cine a invitat-o?
-Nu va spune nimic, decat in fata adevaratei regine. O gasesc cam nepoliticoasa, plus ca se comporta de parca ar fi sefa pe aici si nu-i poti ajunge nici cu prajina la nas.
-Atunci din start m-a jignit. Cata indrazneala! Sper ca nu se asteapta la o intelegere!
Eram furioasa, dar mi-am pastrat calmul exterior. Spectacolul se apropia de final.

Spectacolul era intr-adevar minunat, artistii intrecandu-se unul pe celalalt, executand numere cat mai complicate.
Yozora era in continuare asezata pe tron, emotionata dar si putin schimbata.

La finalul spectacolului, m-am ridicat pentru un ultim moment: roata norocului. Platforma se transforma intr-un cadran, iar fiecare numar avea cate un premiu. Fiecare dintre cei prezenti a avut prilejul sa castige ceva. Platforma se schimba la loc, iar eu si consilierii ne-am ridicat spre cer, lasand in urma noastra scantei si bule colorate.

http://www.cuded.com/wp-content/uploads/2013/04/wheelof.jpg

Dupa spectacol ma duc la yozora.
-Buna! Stiu ca poate m-am comportat cam nepoliticos si imi cer iertare. Insa teritoriul acesta este de fapt al meu. A facut parte din Fairytopia acum ceva sute de ani, acum e o regiune autonoma pe care o conduceti tu si familia ta. Daca as vrea as putea declara razboi sa imi recapat teritoriul dar nu sunt adepta razboaielor. Totusi consider ca pe proprietatea mea, am dreptul sa conduc si eu nu numai voi.Eu sunt proprietara de drept si voi doar chiriasii. Sunt cateva elemente de discutat si negociat pe care mama mea nu a apucat sa le rezolve. Unul dintre ele ar fi taxa pe care voi cei din regiunea autonoma o datorirati Fairytopiei ca un fel de chirie. Vreau sa o reduc la jumatate. Dar pentru asta cer ca tu yozora si familia ta care conduceti aceasta regiune independenta sa micsorati anumit taxe locuitorilor din Tinutul Vanturior si sa eliminai necesitatea pasapoartelor intre Fairytopia si Tinutul Vanturilor. Alte aspecte le putem discuta in alta zi la masa negocierilor. Ii spun eu.
-Cat despre spectacol a fost frumos, minunat si grandios. Mi-a placut foarte mult.

-Cat tupeu ai! In primul rand, asta nici macar nu a facut vreodata parte din teritoriul tau. Odata ce patrunzi pe insula mea, intri intr-o alta dimensiune, o alta lume, mult mai mare decat micuta ta Fairytopie. Dar nu ma astept ca micul tau creier sa priceapa timpul si spatiul dimensiunilor. Esti in lumea mea acum, doar pentru ca eu am permis acest lucru. De asemenea, am permis oamenilor si creaturilor oprimate din tinuturile tale sa vina aici si sa traiasca in pace, pe cand tu ce ai facut? Doar gura e de tine! Bati campii cu taxe si pasapoarte, despre proprietati si chirie, nici macar nu te-ai obosit sa vezi cum traiesc oamenii aici, fiindca erai prea ocupata ca sa te indopi cu mancare si iti zburau gandurile la ce rochii si bijuterii vei purta la nu stiu ce eveniment. Tu nu esti un lider adevarat, esti egoista si oricat de mult ai incerca sa pari inocenta, rezulta exact opusul. Nici macar nu stii cu ce probleme se confrunta lumea ta si indraznesti sa-mi dai mie sfaturi?! Pomenesti de un razboi atat de usor, de parca vietile oamenilor tai inseamna nimic! Te comporti de parca toata lumea ti-e datoare cu ceva, de parca toti ar trebui sa ti se supuna doar din cauza titlului pe care-l porti. Te-ai intrebat vreodata cum ar fi daca le-ai permite supusilor tai sa-si aleaga un alt lider? Ei bine, daca ai face asta cu siguranta ai fi eliminata. Daca ar fi un razboi, lumea ta ar fi anihilata inutil, din cauza prostiei tale. Tu gandesti inainte sa vorbesti? Cel mai probabil, vorbeste gura fara tine. Chiar imi este mila de oamenii care traiesc sub conducerea ta. Comparat cu felul tau ''drept'' de a guverna, criminalii par mai mult onorabili. De unde crezi ca ai auzit deodata de natiunea mea? Ca nu existase inainte nicio referire despre ea? Pentru ca nu am permis eu sa fie descoperita! Dar am tot asteptat ca in timp sa se schimbe felul vostru. Ti-am cunoscut toti stramosii, parintii, i-am ajutat pe fondatorii Fairytopiei chiar cand aveau cea mai mare nevoie, cu mii de ani inainte sa te nasti tu! Tot ceea ce vezi in asa-zisa ta lume, e o imitatie a acestei dimensiuni. Nici macar nu-ti cunosti istoria si indraznesti sa vii cu pretentii in fata mea. O sa inchid aceasta dimensiune pentru totdeauna pentru tine, nu va voi mai ajuta niciodata pe tine si pe familia ta, dar nu sunt atat de cruda incat sa las oamenii si alte fiinte sa sufere din cauza voastra. Cei care vor cauta ajutorul, vor fi mereu bineveniti aici!

-Poate ca am gresit si am incurcat eu. Poate am gresit eu venind in dimensiunea ta, cautand de fapt sa intru pe un fost teritoriu al meu si cautand-o pe regina de acolo. Daca esti asa de infipta eu oricum nu mai am ce discuta cu tine. Spun eu zburand din fata ei, intorcandu-i spatele. Putea sa creada orice dorea despre mine. Eu imi puteam gasi oricand alte regate cu care sa colaborez.