Sanara si lupul

Eram in padurea din Mlastinile Hinderland, cautand niste ingrediente pentru o potiune.

Sakia se oprise la o distanta sanatoasa fata de ea, evitand sa se arate. Desi stia ca padurea nu ii apartinea, faptul ca cineva se gasise sa umble fix pe teritoriul ei de vanatoare o deranja enorm. In plus, avea in fata ochilor un om, iar cei ca ea detestau oamenii. Dar nu ataca. In ciuda aparentelor, nu era de-o teapa cu fiarele padurii

Continui sa ma plimb incercand sa caut plante pentru potiuni fara sa imi dau seama ca sunt urmarita.

Ea pasi mai aproape, privind-o din ce in ce mai curioasa. Vazuse ca avea ceva ciudat pe spate, dar probabil erau tot un fel de haine. Nici acum nu intelegea rostul acestora, dar abandonase demult cercetarea. Se mai apropie putin. Daca o speria? Ar fi plecat, insa la fel si cerbul pe care il urmarea. In plus, avea anumnite motive sa ramana la adapostul tufelor

Fara sa o observ inca, ma intorsesem sa culeg o planta, si astfel stateam cu spatele la cea care ma urmarea, ea putand observa ca aripile imi crescdirect din spate, desi posibil inca sa nu isi fi dat seama ca acelea erau aripi.

Desi la inceput se aratase deosebit de sacaita la ideea ca un om ii incalca teritoriul, Leyrani renuntase acum la postura de animal de prada si se uita curioasa. HNu mai vazuse asa ceva. Uitand de precautie, iesi din tufisuri, adulmecand aerul cu un aer interesat

Ma uit curioasa la fata acea noua pe care o vedeam prima data. Nu stiam cum sa reactionez. Nu parea ceva destul de familiar. Avea un aer inspaimantator. Ma simteam in apropierea ei ca si in apropierea unui lup gata de atac. Teama mea cestea in fiecare secunda dar totusi raman nemiscaa, inca fiind oicum pregatita sa imi iau zborul in orice secunda.

Asun:

`Hey. Ai nevoie de ajutor cu gasirea ingredientelor?` o intreba, fara sa vada cand din spatele ei se apropia un lup mare si fioros ,care avea dintii dezveliti de parca era gata sa sara pe ea sa o manance.