Lose control

Desi era o zi in care plouase inca de dimineata, Amy avea chef de o plimbare.
Fara sa isi dea seama, tanara patrunse in labirint. Constineza unde se afla abia cand nu mai stia pe unde sa iasa.

Apar in zbor deasupra labirintului.
-Buna! Te-ai pierdut? Eu te pot ajuta sa iesi din labirint dar nu iti pot indica clar drumul va trebui sa deslusesti ghicitoarea mea. Spun eu stand in aer pe loc, la 3 metri inaltime de ea. Vroiam doar sa ma distrez.

Nu m-am pierdut! Ii spuse incapatanata Amy.

-Bine, atunci descurca-te. Spun eu dand impresia ca plecasem dar devenisem doar invizibila.

Fuck~. Spuse nepasatoare Amy.
Isi scoase pandantivul de la gat transformandu-l in scumpa si nepretuita ei coasa.
Ei bine, in cazul asta sa facem lucrurile sa functioneze in stilul Amy! Spuse pentru sine cu un zambet viclean pe buze.

Eu chicoteam.
-Nu are cum sa loveasca ceva ce nu poate vedea sau nu poate ajunge. Spun eu inaltandu-ma mult mai sus. Pe la 300 metri. si ramanand invizibila.

Din moment ce gazuta vorbitoare plecase, Amy isi concentrase atentia asupra tufisului verde iar ea avea o coasa... cam unde se putea ajunge.
Fara sa mai stea prea mult pe ganduri reteza cu stil radacinile gardului verde, trecand mult mai repede de partea cealalta.

Insa tocmai atunci ca prin magie, gardul verde isi crease niste tentacule care intindeau si cresteau pana ajunse la Amy pe care o stransera de piept si apoi o ridicara in sus atarnand-o cu capul in jos.

Murmura ceva nu prea ortodox taind tentaculele-radacina care o tineau cu capul in jos. Cazu pe pamant ca o felina.
Mai... piticanie zburatoare... Daca tu faci asta ar fi bine sa incetezi inainte de a avea mai putine aripi sau membre. Ii spuse Amy destul de tare cat sa se faca auzita.

Apar langa ea, fiind de marimea unui fluture, zburand in cerc si ii spun ca eu nu am nici un amestec si ca gardul viu este magic.

Si tu esti la fel de magica so stop to lied me. Ii spuse impasibila. Ii intorc spatele cautand un alt loc pe unde sa imi scurtez drumul catre iesire.

-Da, sunt magica dar spun sincer ca nu eu am ordnat gardului sa faca ce a facut. El doar se autoapara.

Pufnesc dispretuitoare si ii fac un semn de "Ciao".
Parul oricum imi statea ca naiba de la ploaie, nu era nevoie sa isi mai strice si starea de spirit cu o zana.

Insa eu daca tot o prinsesem si cum era putin cam rebela, incep sa fiu sacaitoare ca o musca, tot invartindu-ma pe langa capul ei.

Incerc sa o ignor, reusind performanta de a face asta, cel putin un timp.
Cu o simpla miscare o prind in pumn, abtinandu-ma cu greu sa nu o strivesc.
Inceteaza. Ii spun dar fara sa ii dau drumul.

-Bine, o sa incetez. Da-mi drumul si o sa plec acasa. Spun eu.

Ma incrunt pentru ca nu aveam incredere in ea. Ii dau totusi drumul numai ca sa scap cat mai repede de prezenta ei.

Ma fac ca plec, dar devin invizibila si totusi o urmaream.

Murmur in gand ceva taind alte radacini. Deja ma plictisisem de locul acela.

Apar iarasi si fac un mic semn dintr-un deget si gardul crescu la loc intact apoi o lasa in pace facandu-i cale libera.

Trec de partea cealalta, cu gandul ca in orice directie as lua-o tot o sa trebuiasca in cele din urma sa ajung intr-o margine. Intrebarea urmatoare era "cat de departe este acea margine?"

Labirintul era destul de mare. Avea o suprafata cam cat a unui oras de marime medie. Iar lungimea lui era de 15 kilometri si latimea de 7 kilometri. Pe lungime faceai pe jos de la un cap la altul 3 ore iar pe latime faceai o ora jumate de la un capat la celalat.

Ma concentrez un pic iar in jurul meu apar 3 spirite pe care eu le puteam vedea destul de clar in timp ce ceilalti care nu avusesera niciodata contact cu vreo una o vedeau ca printr-o ceata groasa.
Gasiti-mi cel mai scurt drum spre iesire. Acum! Le comanta vampirita cu o figura serioasa.

-Preferi sa apelezi la fantome decat la o zana care s-a oferit de la bun inceput sa te ajute?

Parca ti-am spus sa pleci. Si da. Apelez la propriile mele arme decat la o ghicitoare tampita. Ii raspunse Amy intepata.