It's just another night at the Vampire Club

Campie inrosita de sange. Nici tipenie in jur. Deasupra, cerul se involbura a furtuna. O strafulgerare, apoi bubuitul surd, ca de sfarsit de lume.
Venea furtuna.
   Marie zambi in coltul gurii. Acum pasea apasat, cizma ei cu toc lasand urme adanci in pamantul rascolit. De obicei avea mai multa grija, de obicei nu voia sa fie observata. De aceasta data, insa, nu-i mai pasa catusi de putin. Era o noapte incantatoare care se anunta plina de surprize.

Era o noapte superba pentru vampiri dar destuil de urata pentru zane. Totusi eu fusesem trimisa de matusi tocmai in Transilvmanya ca sa culeg niste plante rare pentru potiuni. Zburam pe deasupra tinutului in acea noapte furtunoasa.

Gandurile ii fura intrerupte de un falfait aproape imperceptibil ce venea din tariile cerului. Automat, Marie isi ridica privirile si se intreba intr-o doara cine-ar fi putut infrunta furia naturii atunci. Apoi ridica din umeri; oricum nu stia pe nimeni.
    Totusi, ideea i se parea foarte buna. Inchise ochii pentru cateva secunde, pana cand auzi un zgomot ca de sfasiere. Aripile-i ca de liliac iesisera la iveala, iar acum o purtau spre norii zdrentuiti. Pe masura ce urca, simti picaturi inghetate atingand-o in treacat.

Observ fata respectiva cu aripi de liliac. Daca liliecii se hraneau cu insecte printre care si fluturi, probabil datorita asemanarilor dintre noi cu respectivele fiinte dar si marimii, probabil vampiroaica m-argasi destuil de atractiva daca nu pe mine macar sangele meu asa ca incep sa zbor cu viteza pentru a ma feri de un posibil atac al ei asupra mea.

,, Zana. Putere destul de mare. Se teme. Stie ce sunt si ii e frica. " concluziona Marie.
Un zambet crud ii inflori pe chip. Un fulger sageta cerul in fata ei, determinand-o sa incetineasca. Avu impresia ca zana disparuse, insa inca o mai putea simti.
      Cu miscari ample si rapide ale aripilor, aproape o ajunse.

Fac o pirueta in aer  pentru a o deruta pe vampirita si cobor prin padurea deasa din jur, desi trebuia sa ganesc rapid insa nu imi puteam da seama daca ceea ce aveam sa facar fi  gresala sau ar fi bine. Oricum sansele ar fi fost egale sa se intample ambele lucruri. Asa ca pentru a imi pierde urma mai fac inca o pirueta pierzandu-ma prin frunzisul coroanelor copacilor si iau de la gat sticluta cu potiunea micodorarii, si devin mica cat un fluture sa ma pot pierde mai bine prin frunzis. Acum insa teama mea era mai mare ca nu cumva sa ma gaeasca si sa se intample exact ce se intampla cu un fluture cand e descoperit de un liliac.

Marie cugeta la cele doua variante: sa urmaresca zana ori sa o ignore si, profitand de furtuna, sa se lase purtata deasupra intregului taram. Natura sa de pradator o indemna sa opteze pentru prima idee.
   Schimba brusc directia si se lansa intr-un picaj periculos in zona in care vazuse zana disparand. Adora senzatia de cadere libera, cadere care i-ar fi putut aduce sfarsitul. Ideea propriei morti finale o incanta pe cat o incanta uciderea victimelor sale.
    Ateriza ghemuita intr-o poiana; in jurul ei s-a format un crater, iar tulpinile mai multor copaci s-au indoit din cauza socului. Indreptandu-si spatele, Marie porni in cautarea zanei. Simtea ca ceva era diferit.
   ,, Probabil si-a schimbat forma..."
   -Ras-ras-flutu-ras....

Crezand ca respectiva imi pierduse urma, cobor la radacinile unor copaci din padure de unde culeg cateva flori flori care acum erau mult mai mari ca mine si pe care le leg intr-un manunchi, un fel de buchetel. Careacum il caram in carca exact cum un padurar isi cara copacul doborat. Acun insa greutatea florilor nu ma mai lasa sa zbor cu ele la prea mare altitudine. Nu ma inaltasem mai mult de genunchii cuiva de statura normala.

Marie se furisa in stilu-i mut, caracteristic, in apropierea zanei miniaturizate. Imaginea aceea aproape o facu sa izbucneasca in ras, dar se abtinu cu greu. Temandu-se ca ii va scapa, se apropie fulgerator de ea si insfaca buchetul, ridicandu-l la nivelul chipului sau, astfel incat zana atarna uimita de flori la mai mult de un metru si jumatate de sol.

-Hei da-i drumul. E al meu. Lasa-ma in pace. Spun eu.

Pana si vocea zanei isi pierduse din intensitate odata cu micsorerea. Era atat de amuzant!
   - N-am mai vazut un buchet zburator pana acum, chicoti rautacios Marie. Cred c-am sa-l pastrez, mai ales ca vine la pachet cu o zana.

-Te rog, dami-le inapoi. Sunt plantele pentru potiunile matusilor.

- S-ar putea ca balariile astea ale tale sa ajunga la cine ai spus tu, insa in privinta ta nu as fi foarte sigura...

-Ce, ce ai de gand sa imi faci? Intreb eu cu o voce tremurata.

- Nu-mi spune ca ai inghetat cu totul de frica! Incearca sa gandesti. Sunt un pradator, iar acum tu ai cazut in mainile mele. Imagineaza-ti ce crezi ca se va intampla, inmulteste cu o suta si vei obtine viitorul.

-Vrei sa ma mananci? Oricum efectul potiunii care m-a micsorat nu mai dureaza mult si in curand voi fi de marimea ta iar tu te vei putea alege doar cu putin sange de-al meu. Nu ma vei mai putea manca.

- Tocmai asta si astept: vreau sa revii la marimea obisnuita. Asa cum esti acum nu ma poti distra deloc.
   Marie arunca de-o parte buchetul. Apuca cu doua degete de aripile zanei si o balansa usor, curioasa sa vada cata durere ii cauza.
   - Haide, tipa dupa ajutor cu vocea aia pitigaiata, imi place la nebunie!

-Nu are rost sa tip dupa ajutor ca oricum aici nu ma aude nimeni. Spun eu dar intre timp scot niste tipete de durere.

Marie zambi impacata. Agonia celor din jur era una din marile ei placeri. Se razgandi. Puse capat chinului zanei si o tinu in palmele facute caus, privind-o cu atentie.
   - Esti cam departe de casa...
  Lumea aceasta ciudata nu inceta niciodata sa o fascineze.

-Daca vrei sa stii exact potiunea pe care am baut-o are efect de o ora. Au trecut 15 minute de cand am baut potiunea. Mai sunt 45 de minute pana sa revin la normal.

- O-ho, dar asta inseamna o gramada de timp pentru distractii! exclama Marie.
Cotrobaindu-se prin buzunare, gasi o franghie rezistenta cu ajutorul careia lega zana de tulpina unui copac.
    S-a indepartat cam douazeci de metri, apoi a scos din adancurile hainei sale lungi un pistol. Trase piedica si indrepta teava spre zana.
   - Sa nimeresc sau sa ratez... Tu ce crezi?
   Apasa tragaciul.

-In mod normal un glont nu m-ar afecta dar la mariea asta pe care o am acum cand glontul ar putea fi mai mare ca mine, s-ar putea sa ma afecteze.

Glontul se infipse in tulpina copacului la cativa centimetri de capul zanei. In secunda urmatoare, acesta exploda, intregul arbore luand foc. Partea superioara se prebusi in flacari; ciotul ramas, de care era legata mica zbuatoare, urma sa se carbonizeze curand.
    Marie ranji. Bagandu-si arma inapoi in haina, se intoarse cu spatele si porni lenes in directia opusa.
    In curand, intreaga padure avea sa fie scrum.

-Si crezi ca focul asta imi va face rau? Te inseli amarnic. Sunt o zana de foc. Pot comanda focului. Spun eu. Focul ajunse la mine insa cand sa ma atinga se opri si se extinse in directie opusaFara sa se extinda sa arda padurea. Se extindea cu pagube minime direct spre picioarele vampiritei.

- Zana de foc? spuse Marie, vadit mirata. Ar cam fi timpul sa invat sa deosebesc speciile, toate aratati la fel, zau...
   Intorcandu-se, observa o dara de foc tarandu-se ca un sarpe spre ea. " Devine din ce in ce mai interesant!" Facu un salt si se adaposti pe o creanga suficient de groasa.