Experimentul

Eu ma aflam in laborator. Eram singura acasa si incercam sa fac niste experimente cu vraji. Adusesem in laborator o papusa Barbie din camera surorii mele pe care sa experimentez. Dupa ce rostesc o vraja care habar nu aveam ce face fiindca era scrisa in greaca, fara sa ma obosesc sa o mai traduc, atat eu cat si papusa fusesem cuprinse de o lumina intensa, orbitoare. Era atat de intensa incat nu puteam tine ochii deschisi apoi lesinasem cateva secunde. Cand deschid ochii, ma trezesc micsorata dar papusa disparuse. Asta pana ajung la o oglinda unde constat ca nu vazusem papusa, fiindca eu devenisem ea. Iar corpul meu disparuse din moment ce vraja imi daruise corpul papusii. Si dupa cum aratam acum, luasem chipul papusii, nu m-ar mai fi recunoscut nimeni. mai ales fiindca nici la pipait nu si-ar fi dat nimeni seama ca e ceva neinregla deoarece eram din plastic acum. Ceea ce aveam noroc era ca papusa Barbie o infatisa pe zana Mariposa, astfel ca acum aveam aripi in continuare.
Desi imi lua mai mult timp datorita dimensiunii, ajung in camera surorii mele si ma asez pe o etajera printre papusile ei, exact in locul din care luasem papusa, si stateam exact in aceeasi pozitie in care fusese papusa cand am luat-o, pentru propria mea distractie. Uitasem ca e ziua Cristinei iar Katrina urma sa ii dea una din papusile ei drept cadou.
Usa de la camera Katrinei se deschisese si Katrina intra avand in mana o cutiuta. Se indrepta spre raftul cu papusi si ma alesese chiar pe mine. Apoi observ cum sunt bagata in cutie si aud cum infasoara cutia cu hartie si panglica. Apoi dupa cutremurul ce urmase imi dau seama ca pusese cutia in poseta si acum se indrepta spre casa Cristinei.
Desi Cristina era mult mai in varsta ca si Katrina, ea, se gandea ca totusi lui Cristina i-ar place o papusa, pentru colectie. Cristina era cam de varsta matusii Selene dar tot arata ca o adolescenta.
Acum atata timp cat nu ma miscam si nu vorbeam, eram o papusa oarecare.
katrina ajunge la casa Cristinei si Katrina suna la usa.

Aura avea des obiceiul să se instaleze în casele altor persoane. Avea o avere strânsă, mereu fusese un om lacom, însă îi cam făcea o plăcere vinovată să stea pe spinarea altora. Așa ajunsese în această casă , se dădea drept altcineva. Nimeni nu știa că este Aurora De Martell, fostă prințesă în diferite regate , cum își înscenase moartea acum ceva timp. Toți o strigau aici Cassandra, fără să cunoască un nume de familie sau un trecut.
Își peria părul când auzi bătaia în ușă.
- Răspund eu.
Purtând o rochie de epocă și părul acum prins într-o coadă împletită deschise ușa zâmbitoare. Își intra foarte bine în orice rol.
- Cu ce vă pot fi de folos?