O simpla plimbare

Era noapte. Luna aparuse de ceva timp pe cer si eu ca o nebuna ma plimbam prin parcul central.
- Doamne, cat ador luna ! am zambit.

Eram la dimensiunea unui licurici si ma plimbam in noapte, cu corpul meu stralucind, asemeni licuricilor. Ma apropii de fata incercand sa ii atrag atentia si sa se ia dupa mine.

- Ce vrei, creatura mica ? licuriciul s-a pus pe degetul meu.

Ma pusesem pe degul ei si cnad ma ridica la nivelul ochilor ei ii spun:
-In primul rand nu sunt licurici, sunt zana. In al 2-lea rand vreau sa iti arat ceva frumos.

- Sanara ? am tresarit. Bine, cred. M-am luat dupa licurici, pardon, zana.

-Da, eu sunt. Ah, Mio, vrajitoare mica, pe unde ai fost? O intreb eu bucuroasa de revedere.

- Pai.. am avut o mica calatorie in alta lume. Problema mai grava e ca mi-am cam pierdut majoritatea puterilor de vrajitoare. Am facut un pact cu diavolul, la propriu.

-Si cine te-a pus sa faci pact cu Diavolul? Si ce ai facut in acea calatorie in alta lume? Si in legatura cu puterile de vrajitoare, cred ca le vei putea recapata.

- Am ales: sa ma pot intoarce in acea lume care o iubesc asa de mult sau sa imi pierd majoritatea puterilor, in acea lume nu mai am nici o putere de vrajitoare, fara sa le mai pot avea integral niciodata. In acea calatorie m-am reintalnit cu vechi prieteni si i-am ajutat sa lupte impotriva acelui Diavol, numit Naraku.

-Aha, am inteles. Totusi desi poate nu iti vei recapata integral puterile de vrajitoare vei putea avea o parte din ele plus o parte din puterile mele de zana. Nu stiu daca ai auzit dar vrajitoarele si zanele sunt compatibile la transferul de puteri.

- Totusi, acum am puteri noi. Pot purifica lucruri, pot omori demoni doar atingandu-i sau infingandu-le o sageata in ei. Mi-am gasit si dragostea, sa zicem asa. M-am reintors in lumea asta pentru o perioada, apoi ma voi duce inapoi. Cat eu sunt plecata timpul sta in loc acolo. E perfect !

-Aha, inteleg. Totusi nu ai vrea sa ai si puteri de zana, macar cateva?

Sincer, nu. Imi place ce am devenit. Si nu m-as descurca. In 5 ani am reusit de abia sa imi controlez puterile.

-Aha, inteleg. Ok, atunci. Si eu care mi-as fi imaginat sa fac o vraja de transfer in urma careia as lesina si apoi as fi fost certata de matusile mele. Ii spun eu apoi rad.

- Si eu ma cert mereu cu.. el. am zambit involuntar.

-Acum haide sa iti arat ce vroiam spun eu si ii arat drml luminandu-i calea ca un licurici, si o conduc in centrul padurii langa un ou ce parea de 3 ori mai mare ca un ou de strut.

- Ce fel de ou este ? apoi am zis in soapta : Oua ? Cum ne bateam noi..

-Este un ou de dragon. Si nu orice fel de dragon, ci un ou al unui dragon dintr-o specie foarte rara. Specia se numeste Knight sau Cavalerul Noptii. Un dragon negru urias, cu mii de tepi subtiri si lungi pe spate, cu coada cu tepi grosi si scurti si varful cozii ca cel de sarpe. Coada lui e imensa mai mare decat cel mai mare sarpe veninos din lume. Si da, coada lui seamana cu un sarpe veninos. Se spune ca poate sa isi foloseasca coada pe post de buzdugan. Se spune ca sunt sub 10 exemplare in toata Utopia.

- Foarte interesant.. am spus pierduta in lumea mea.

-Mio, si tu incotro mergi acum? Pe unde ai de gand sa te plimbi? O intreb eu.

- Haa ? am tresarit. am fost trezita.

-Am intrebat pe unde ai de gand sa te plimbi. Ii mai spun inca o data.

- Vezi acea padure pustie. Acolo ma duc.

-Mda, cam departe padurea aceea. Spun eu privind in zare. Pot veni si eu cu tine? Si daca da, ai cumva vre-un buzunar? Nu vreau sa ma aleg cu vreo durere de aripioare. Ii spun eu.

- Buzunar ? La fusta ! am bagat-o in buzunar si am plecat spre padure.