InuYasha - Sfarsit.. Si de la capat.

Aceasta e povestea la care chiar am muncit mult mai mult decat la cealalta. Am 12 pagini scrise in Word si o sa pun cate 2 capitole pe saptamana. Spor la citit

Capitolul o1 : O noua viata

O zi poate schimba totul... sau nimic. O noua zi e ca un nou capitol a unei carti, mereu neprevazutul isi poate face simtita prezenta si poate schimba tot ce era inainte.
Soarele straluceste puternic si razele lui mangaie un chip de fata, chipul meu, inconjurat de suvite satene lungi.
M-am ridicat lenesa din pat, asezandu-mi pijamalele si am intrat in baie.
- Pfff, azi e prima mea zi de scoala aici... Sper ca totul sa fie bine ! Mama, tata, mi-e dor de voi...
Dupa ce am iesit din baie eram complet schimbata : chipul obosit era acum stralucitor, ochii caprui lipsiti de voiosie emanau atata bucurie. Eram iar eu cea de toate zilele !  
Inainte de a cobori scarile mi-am asezat pentru ultima data uniforma : o fusta scurta, verde, un tricou alb si sandale negre.
- Mio ! Grabeste-te ! se auzi vocea unei femei din bucataria casei.
- Vin acum Sueka ! dupa ce spuse asta am coborit in graba.
Bucatarie era una tipica, cu electrocasnicele necesare, peretii erau galbeni si in centru se afla o masa cu 4 scaune. Scaunele erau ocupate deja, singurul liber fiind al meu.
- 'Neata Yumi, Souta si Sueka ! m-am asezat la masa, incepand sa infulec cu pofta.
Yumi era inalta si se asemana uimitor de mult cu mine, desi nu eram nici macar rude si era mai mare cu an. Parintii ei, Souta si Sueka, m-au primit vara trecuta deoarece parintii mei au murit intr-un accident si nu mai aveam alte rude unde sa stau, singurii care au vrut sa ma ia au fost acesti prieteni de familie.
Aceste persoane sunt incredibile ! Poate altcineva nu ar primi practic o straina in casa, asa cum au facut ei.
Ca de fiecare data, Yuji statea la usa, asteptand-o pe Yumi. Ea ii arunca o privire scurta, in semn sa mai astepte putin, apoi incepu sa stranga farfuriile si tacamurile de pe masa. Eu am ajutat-o, cum faceam mereu.
Yumi era cu Yuji de aproape un an si erau foarte frumosi impreuna. Se vedea ca este o dragoste sincera, atat de simpla in ochii nostrii si totusi atat de complicata de intretinut in fiecare zi.
Am iesit din casa familiei Higurashi, o casa inalta in care imi facea placere sa stau. Avea un mic templu in curte unde se afla o fantana veche, secata, care cred ca era acolo de secole, poate chiar milenii. Tot in curte se afla si un copac, care parea la fel de vechi ca fantana.
Familia noastra, pentru ca imi placea sa spun ca fac parte din familie, avea o pisica maronie pe nume Kyara, cu care ma intelegeam foarte bine.
De aceasta data pisica se comporta ciudat, invartindu-se in jurul templului unde se afla fantana. M-am dus acolo sa vad ce se intampla, cand m-am apropiat Kyara a intrat in templu si statea pe marginea fantanii.
- Kyara, haide ! Unde te duci ? m-am apropiat de ea dar, la cat de “ atenta “ sunt, m-am impiedicat si am cazut in fantana.
Ma pregateam sa ma lovesc, rupandu-mi poate cateva oase, dar nu s-a intamplat… Cand eram aproape de izbitura m-am simtit imateriala, trecand prin pamant ca o picatura de apa care este absorbita. Dupa un timp am simtit iar pamant si am vazut cerul care nu mai avea aceeasi culoare ca inainte, un albastru deschis, ci era un rosu sangeriu, care ma facu sa simt un fior pe spate.
M-am catarat pe lianele care erau in jurul meu si in cateva minute eram sus, sprijinita de fantana.
M-am uitat confuza la imprejurari : era o padure. Unde era casa care am ajuns atat de mult sa o indragesc ? Unde erau oamenii pe care ii iubeam ? Unde era totul ce stiam ? Totusi, cand am ajuns acolo, intr-un mod ciudat, eram, in sufletul meu, acasa.


Va urma...

Si asta a fost primul capitol. Astept criticile si parerile voastre. Nu va sfiiti sa imi ziceti ce va deranjeaza pentru ca ma ajuta sa stiu unde gresesc. Sayonara

M-am hotarat sa pun al doilea capitol.

Capitolul o2 : Dragoste la prima vedere

Totusi, cand am ajuns acolo, intr-un mod ciudat, eram, in sufletul meu, acasa.
Am simtit ca cineva ma priveste si mi-am indreptat privirea spre un copac. Pe o creanga se afla un baiat de vreo 18 ani intr-un kimono rosu, cu ochii aurii si cu… urechi de caine !
Am facut un pas inapoi si era sa cad iar in fantana cand, in cateva secunde, baiatul venii langa mine si ma prinse.
- Multumesc.. spun dupa ce ma scutur de praf.
- Mdah.. atunci el se urca inapoi in copac.
- Tu.. ce esti ? am intrebat dupa o pauza, in timp ce ma apropiam de el.
- Sunt un semi-demon. se auzi un scrasnet din dinti, un oftat, cand rostii ultimele doua cuvinte.
- Demonii chiar exista ? Dar sunt doar mituri ! Cred ca dorm ! Da, sigur dorm.. vorbeam mai mult pentru mine, deoarece baiatul acela chiar nu ma asculta. Totusi, cine esti ? Cum te cheama ? m-am calmat.
- Esti cam curioasa, nu ? Sunt InuYasha. in timp ce vorbea cu mine se uita in alta parte, nepasator.
- Eu sunt Mio. am simtit nevoia sa spun cine sunt, desi nu parea interesat si nu ma intrebase.
Nici un raspuns, liniste totala. Am luat o piatra de pe jos si am aruncat in el. In doua secunde era in fata mea si ma prinse de maini.
- Hei, tu ! Ce ai ? se uita adanc in ochii mei, m-am inrosit. Ce.. ce ? cand mi-a vazut fata rosie mi-a dat drumul si s-a uitat in alta parte.
- Nu, nu te inteleg. Esti ciudat. am spus-o cu acelasi tupeu caracteristic, cu acelasi tupeu cu care am luat 4 la istorie.
- Vezi ? Nimeni nu intelege un semi-demon ! Nu apartin nici lumii tale, a oamenilor, nici lumii demonilor ! Sunt un strain.. De asta vreau sa reintragesc giuvaierul, ca sa pot sa devin demon complet.
- Dar de ce nu om ? De ce iti doresti asa de tare ?
- Pentru ca nu vreau sa fiu o un muritor prost, ca tine !! dupa ce spuse aceste cuvinte, care m-au durut, s-a indepartat.
Nu puteam sa accept ca a zis ca sunt un simplu muritor, ba chiar prost, eu nu eram un simplu muritor, atat mai putin prost. Daca eram doar un om banal, mai eram aici ? Am stat cel putin 5 minute gandindu-ma la asta, el nu plecase departe asa ca l-am urmarit.
Urmarind-ul pe Inuyasha am ajuns intr-un sat, un sat normal : copiii se jucau, femeile aduceau apa si barbatii munceau.
- Te cunosc ? langa mine venise un fel de baiat, mai mult un demon vulpe, mic, imbracat intr-o camasa albastra inflorata.
- Ahmm ? m-am uitat in jos, ce creatura draguta ! Nu.. nu ai avea cum sa ma cunosti.
- Dar semeni cu Kagome. Esti ca o reincarnare a ei, dar nu a murit. Trebuie sa mergem la ea. Vulpita m-a prins de mana si m-a dus spre casa in care intrase si Inuyasha.
- Eu sunt Shippou, tu cine esti ?
- Sunt Mio…
Nu eram pregatita sa ma intalnesc iar cu acel semi-demon enervant, care se gandea numai la el si ma trata cu indiferenta. Ce era ciudat, cel putin pentru mine, era faptul ca o parte din mine il dispretuia, iar alta, chiar daca il cunosteam de foarte putin timp, il iubea. Dar oare trebuia sa-l iubesc eu pe el ? Inuyasha e aici, eu sunt departe. Chiar daca si el ar simti vreodata pentru mine ceva, relatia noastra nu ar merge. Doar daca unul dintre noi si-ar schimba radical viata, dar, din cate am observat, amandoi suntem prea orgoliosi ca s-o facem.
Am intrat. Respiram greu, de parca ma intalneam cu moartea. Pentru mine Inuyasha semana cu moartea : imi era frica de el, dar il asteptam..
Camera era simpla, cu o masa in centru si cateva scaune, un dulap si o fereastra. O usa ducea spre bucatarie si una spre un dormitor. Mai incolo, dupa ce am facut turul complet, am observat ca langa bucatarie era si o baie, iar langa acel dormitor era inca unul.
Auzind zgomote, o femeie insarcinata, cu parul saten inchis, cu ochii caprui si imbracata intr-o uniforma de preoteasa din Epoca Feudala iesise din bucatarie. Presupun ca acea femeie este Kagome.
- Buna ziua ! am zambit, dar fata ei parea speriata si totusi parea ca se simte… usurata.
- Buna ziua. Cred ca avem multe de vorbit. Mai intai sa ma prezint, sunt Kagome, fosta Higurashi.
Higurashi ? Asa se numeste si familia lui Yumi. Am vazut in poze o femeie asemanatoare ei, dar atunci avea doar 17 ani. Souta mi-a spus ca nu si-a mai vazut sora de ani de zile, oare ea era ?
- Eu sunt Mio. Locuiesc in casa familiei Higurashi..
- Mi-am dat seama. Aseaza-te.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Gata Scuze daca e prea mult dialog sau daca e prea scurt :o3 Astept critici si pareri <3 :3

Pai e foarte frumos fic-ul. Imi place povestea Nu prea gasesc nimic de criticat. Astept nextul

Nextul

Capitolul o3 : Narako - demon cu chip de om

- Mi-am dat seama. Aseaza-te.
Am luat loc pe un scaun. A urmat o conversatie lunga, Kagome explicandu-mi cum am ajuns in lumea asta si ce urma sa fac.
Eram o preoteasa, exact cum e si ea, doar ca mult mai puternica. Kagome, inca de la 15 ani, aduna bucatile din Giuvaierul Celor Patru Suflete. La 18 ani a ramas insarcinata cu Inuyasha Junior si nu a mai putut continua cautarea. Ea a astept ca InuYasha sa implineasca 18 ani pentru a putea continua cautarea cioburilor. In tot acest timp echilibru a fost mentinut de sotul ei, InuYasha Senior si prietenul lor, Miroku. Acum, ca am aparut eu, trebuia sa continui ce ea nu a mai reusit, dar mai intai trebuia sa ma antrenez.
- Eu trebuie acum sa ma duc sa vorbesc cu Souta. Nu am mai fost de mult in vizita, dar acum trebuie sa le explic ce va urma. Ma intorc maine dimineata, pana atunci, fa-te confortabila. Kagome isi lua un rucsac si iesi din casa, lasandu-ma singura cu Shippou si Inuyasha.
- Scuze, dar eu trebuie sa plec. Pa, Mio ! Shippou iesi in viteza.
Am ramas singura. M-am dus in primul dormitor, acolo l-am gasit pe InuYasha stand in pat, in stil turcesc si parca gandindu-se la ceva. Am vrut sa ies neobservata, dar nu am reusit. Era ca un caine.
- Am auzit conversatia care ai avut-o cu mama. Se pare ca o sa ramai o vreme aici. nu se uita la mine, ca deobicei si se intinse pe spate
- De ce esti asa de arogant ? De ce te crezi mai bun ? m-am apropiat usor de patul lui, ca o pisica.
- Pentru ca sunt. mi-a raspuns scurt, uitandu-se, totusi, la mine.
M-am asezat langa el si l-am privit adanc in ochi. Vedeam o oarecare sclipire in ei, dar era atat de mica, incat de abia o puteai observa. Imi placea sa cred ca pot sa citesc oamenii doar uitandu-ma la ei, dar cazul lui era diferit…
- Uite, poate am pornit-o cu stangul, dar avand in vedere ca o sa petrecem mult timp impreuna, nu crezi ca ar trebui sa ne intelegem ? am zambit.
- Poate. De ce esti mereu asa de… ? se opri, privindu-ma fix, fara sa clipeasca.
- Asa de.. ? ma facuse curioasa si chiar vroiam sa stiu ce vroia sa zica.
- Asa de diferita.. s-a intors cu spatele la mine.
- Ahmm.. eu unde o sa dorm ? am incercat sa schimb subiectul.
- Cred ca aici. dadu indiferent din umeri.
Am oftat. De-ar sti cat ma doare indiferenta lui, dar nu pot sa-i zic. Oricum, e prea devreme ca sa pot spune ca il iubesc cu adevarat, cel putin asa cred…
- Inuyasha… crezi in dragoste la prima vedere ? obrajii mei erau complet rosii.
- Ahm ? Nu stiu.. el se intoarse spre mine. Ce-ai patit ? imi puse mana grijuliu pe frunte, incercand sa vada daca am febra. Nu ai febra.
- Mdah, eram sigura ca o sa spui asta.. am raspuns dezamagita, vroiam sa spuna “ Da, cred “.
M-am dus in camera de vizavii si m-am uitat intr-un dulap. Kagome imi lasase un bilet sa imi caut acolo pijamele. Mi-am luat un tricou si pantaloni scurti si m-am dus in camera semi-demonului.
Cand am ajuns el era cu fata la perete si parea ca ofteaza, dar poate era doar obosit. M-am asezat langa el, in asa fel incat sa nu-l trezesc.
“ Ce frumos doarme. Pare atat de linistit, de ar fi asa mereu “
Urasc ca ma gandesc la el, doar auzind litera “ I “. Totusi, am 15 ani. Nu stiu ce e dragostea, dar daca as descoperii cu el ? Nu, nu ! Am scuturat din cap, parca incercand sa alung o musca. Intr-adevar, incercam sa alung ceva, dar acel ceva erau gandurile mele.
Am adormit. Am vrut sa uit de tot, de toate, dar visul.. nu ! cosmarul mi-a incurcat si mai mult gandurile. Ce cosmar, unul oribil, atat de confuz si totusi…
Eram pe o pajiste, o pajiste pustie. Am vazut momentul accidentului in urma caruia mi-au murit parintii. Am retrait acea durere, dar de parca asta nu era de ajuns.. L-am vazut pe Inuyasha, venea spre mine, vroia sa ma omoare dar a fost el omorit.. de mine. Apoi am auzit o voce in spatele meu, o voce destul de groasa, totusi se asemana cu una a unui baiat de 19 ani:
- Ai suferit cand ti-au murit parintii, nu ? era o intrebare retorica. Normal ca ai suferit.. Dar crezi ca ai suferi mai mult daca l-ai pierde pe el ? arata spre semi-demon, care era pe jos, mort. Te asigur, el nu ar suferii.
- De unde stii tu ? Cine esti ? ma uitam in toate directiile, socata, nervoasa, traiam niste sentimente pe care nu le mai avusesem niciodata.
- Eu ? spuse iesind la lumina. Eu sunt Narako.. Cred ca ai auzit de Naraku, nu ? E tatal meu. A fost omorit acum 18 ani, dar eu sunt aici ca sa-l razbun.
- Ce naiba… ? m-am uitat pentru ultima oara in jurul meu inainte sa ma trezesc: Inuyasha mort, cu o sageata infipta in piept, masina parintilor mei distrusa si ei plini de sange iar eu, fiind atunci copil, stateam speriata si cu cateva rani pe bancheta din spate.

Am citit. Scuze de intarzierea cu care am citit acest fic. E foarte frumos scris. Se vede ca ai talent. Spor la scris. Astept nextul

Multumesc. Am sa il pun curand, nextu'.

Ok

Bun, m-am hotorat ! Am sa pun, chiar in momentul asta, urmatorul capitol (: Stiu, minuneee ((: Deci, sa incepem D:

Chapter o4 : Luna plina

- Ce naiba… ? m-am uitat pentru ultima oara in jurul meu inainte sa ma trezesc: Inuyasha mort, cu o sageata infipta in piept, masina parintilor mei distrusa si ei plini de sange iar eu, fiind atunci copil, stateam speriata si cu cateva rani pe bancheta din spate.
M-am trezit. Primul impuls a fost sa plang. Si am plans, in hohote  chiar.
Inuyasha era deja treaz si ma lua in brate, ca sa ma linisteasca.
- Ce-ai patit ? ma intreba el calm, mai calm ca niciodata.
M-am uitat la fata lui speriata, apoi i-am prins-o intre palme.
- Es-esti viu.. am rasuflat usurata si i-am dat drumul.
- Normal ca sunt, de ce nu as fii ? Nu ma omoara nimeni pe mine asa de usor ! aroganta s-a intors.
- Ahmm.. Naraku are un fiu, Narako. Mi-a aparut in vis, ei bine, cosmar.. A promis ca ne va distruge, isi va razbuna tatal.
- Dar cum sa aiba Naraku un fiu ? Din cate stiu, parintii mei si prietenii lor i-au omorit toate progeniturile, cum erau Kagura si Kanna. Totusi, asta explica cum de Miroku inca mai are gaura neagra, dar poate sa o controleze.
- Poate el a scapat. In toata agitatia aia.. cel putin, asa cred. A venit Kagome ?
- Mama ? Nu, din cate stiu. Oricum, nu am iesit din camera. a zis ceva in soapta, dar l-am putut auzi : M-am uitat la tine cum dormi..
De ce nu sunt bucuroasa ca a spus asta ? Inainte de acel cosmar cred ca as fi sarit in sus, dar acum ma gandesc. Oare el ar suferii daca eu as murii ? Eu stiu sigur ca as face-o, dar el ?
M-am schimbat inapoi in uniforma mea si am intrat in bucatarie. Acolo ne astepta Kagome cu ceai.
- V-ati trezit ! Ce bine ! Trebuie sa vorbesc cu voi.
Amandoi ne-am asezat pe scaune. Ne-am uitat unul la altul, apoi la ea.
- Vedeti, voi doi trebuie sa mergeti sa luati sabia lui Junior. Inuyasha va venii acasa. Ti-a lasat Tetsuaiga la Jeneki.
- Super ! O sa am Tetsuaiga ! Dar mama, azi va fi luna plina…
- O sa ajungi inainte sa se intunece.
Nu intelegeam care e problema cu luna plina. Eu chiar adoram acele nopti, dar el parea speriat, tulburat…
- O sa plecati dupa-amiaza, ca sa pot sa o antrenez un pic pe Mio. Kagome s-a ridicat de la masa si a adus un arc. Asta a fost al meu, acum e al tau. Haide sa ne antrenam.
Am mers pe o pajiste unde erau doar cativa copaci si stanci. Inuyasha era in spatele meu si se uita la mine, defapt la antrenamentul meu. Au urmat o serie de lucruri destul de grele : am invatat, in primul rand, sa trag cu arcul, sa lovesc tinta, sa imi folosesc puterile pentru a-mi face sageata mai puternica, sa detectez bucati de giuvaier si sa le purific.
Inainte sa plecam, Kagome i-a pus la gat semi-demonului un colier facut din dinti de rechin si cateva margele.
- Daca o sa te deranjeze vreodata, ii spui “ Sezi “ si el va fii atras de pamant, cazand. Numai tu ai puterea asta.
- Bine, multumesc Kagome. Acum noi o sa mergem.
M-am urcat in spatele lui Inuyasha, obligata si el a inceput sa sara din copac in copac. Era un mod destul de ciudat de a calatorii, dar nu era chiar asa rau.
Am trecut printr-o padure foarte inalta, o campie arsa, probabil in urma unei lupte si am ajuns la o pestera. Parea pustie, dar din ea a iesit un demon un pic mai mare decat Shippou si verde, semana cu un spiridus.
- Jeneki, am venit dupa Tetsuaiga ! striga Inuyasha.
- Aham, stiu. Tatal tau a ajuns aici acum 2 zile. A zis ca mai face o oprire si ajunge acasa, dar trebuia ca tu sa te inveti din timp cu arma si mi-a lasat-o mie sa ti-o dau.
Ma intrebam daca Inuyasha seamana cu tatal lui, oricum, nu cred ca are acelasi comportament.
- Haide, mi-o dai azi ? Trebuie sa ajung inainte sa apara luna ! striga el.
- Semeni izbitor de mult cu tatal tau. demonul bombani ceva si ii adusese sabia. Ai grija cu ea !
El lua sabia si o puse in teaca primita. Acea sabia parea ruginita, nu stiu ce putea sa faca cu ea.
M-am urcat iar in spatele lui si am plecat, dar cand am ajuns in apropierea satului, eram intr-o padure, luna deja aparuse. Atunci s-a intamplat ceva ciudat : Inuyasha a coborit din copac si s-a pus in spatele meu. M-am intors cu fata la el, era total schimbat : avea parul si ochii negrii, urechile ii disparuse, ca si ghearele si coltii.
- Ce… ce-ai patit ? ma holbam la el. acum stiam sigur, din cauza asta ii era frica de luna plina.
- Ti-am zis ca sunt jumatate om. Ei bine, in noptile cu luna plina imi pierd toate puterile si devin un amarat de muritor. se simtea dispretul care il avea fata de oameni, chiar daca mama lui era un om, ca mine.
- Nu inteleg de ce urasti oamenii, cu ce ti-au gresit ?
- Am fost indragostit de un om. In acea perioada as fii facut orice pentru ea, as fii renuntat chiar la a devenii demon. Dar ea m-a tradat. Am vazut-o sarutandu-se cu altcineva, apoi a vrut sa ma omoare cu arcul, din nu stiu ce motiv. De atunci urasc oamenii.
- Imi pare rau… am zis soptit, apoi am incercat sa il iau de brat, dar el si-a tras mana.
- De ce sa iti para rau ? Tu nu ai facut nimic, ci Kara..
A urmat un moment de liniste. O liniste care m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri. Dar nu a durat mult, cand un demon de vreo 10 metrii, totusi slab, cu ochii si corpul rosu si colti uriasi isi facu aparitia. Acesta il prinse pe Inuyasha si il arunca de un copac. Parea atat de neajutorat, cum nu l-am vazut niciodata. Vru sa ma prinda si pe mine, dar semi-demonul ma arunca, fiind lovit tot el.
“ De ce face asta ? De ce ma protejeaza ? “. Atat in trecea prin minte, pana cand zgomotul izbiturii m-a trezit.
Am observat ca in acel demon ceva stralucea : o bucata de giuvaier. Mi-am luat arcul primit de la Kagome din spate si am potrivit sageata. Varful sagetii devenii roz – movaliu si se indrepta cu viteza spre locul unde se afla ciobul. Cand sageata il strapunse se transforma intr-o balta de sange in mijlocul careia se afla bucata. Am luat-o in mana, atunci ea se purifica si am pus-o in buzunar.
- Inuyasha, esti bine ? m-am dus spre locul unde fusese aruncat.
- Da.. in jurul lui era numai sange.
- Haide, te rog, revinoti ! lacrimile au inceput sa imi curga. el se uita ciudat la mine.
- De ce… plangi ? imi puse mana pe obraz.
- Pentru ca nu vreau sa mori, prostule !! Tin la tine ! m-am asezat langa el.
- Si eu… Inuyasha inchisese ochii. ma rugam sa nu moara si din fericire nu s-a intamplat.
Soarele aparu pe cer si el reveni la forma pe care o avusese cand ne-am cunoscut. Am zambit si mi-am sters lacrimile. Hainele mele, ca si ale lui, erau patate de sange. Uram sangele. Acum cativa ani am fost patata de sangele parintilor mei, iar acum de a lui..

Va urma.....

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Buun, astept critici si pareri. Scuze pentru greselile de ortografie, am dormit doar 5 ore aseara. D:

Nextu :-?

Capitolul o5: Riku

. Acum cativa ani am fost patata de sangele parintilor mei, iar acum de a lui..
M-am uitat la mana mea : aveam o rana, dar nu era asa de grav, asa ca nu i-am mai aratat-o lui. Am luat o batista din buzunar si am facut un bandaj.
- Haide, trebuie sa ajungem acasa ! spuse el si am plecat usor spre casa, care nu era asa departe.
Ce diferit poate sa fie Inuyasha omul decat Inuyasha semi-demonul. Daca nu ai stii cine e, ai zice ca sunt persoane total diferite. Cand e om gasesti o latura mai sentimentala a lui, mai buna. Cand e semi-demon e rece, indiferent si arogant. Totusi, il prefer semi-demon decat om.
In o ora, cred, am ajuns acasa.. la el. In fata casei erau Shippou si inca o fata bruneta cu un demon mic pisica cu trei cozi.
- In sfarsit ati ajuns ! striga fata. Ce s-a intamplat cu voi ? ea ne analiza.
- Am fost atacati de un demon. am raspuns sec. Tu cine esti ?
- Eu sunt Maya, fiica cea mai mare a lui Sango si Miroku. Ea este Kirara. arata spre demonul pisica.
Kagome iesi din casa si veni spre noi :
- Acum incepeti aventura. Am vorbit cu Souta si a spus ca deja si-a pregatit niste scuze.. motive ca vei lipsi de la scoala. Mio, du-te si te schimba si dupa puteti pleca.
Am aprobat din cap si m-am dus in casa. In dulapul ei se afla o uniforma identica cu a mea. Fusese la acelasi liceu. Am imbracat-o si am iesit afara.
Shippou si Maya se urcase pe Kirara, care era uriasa, cu colti foarte ascutiti si la labe inconjurata de foc. Era foarte diferita de pisicuta simpatica, care semana un pic cu Kyara. Inuyasha ma astepta sa ma urc in spatele lui si sa plecam. Asa am si facut.
Drumul a fost foarte plictisitor. Totul era normal, pana am ajuns in apropierea unui sat. Am simtit un junghi in inima si uitandu-ma la un sat, am vazut o lumina roz-movalie. Era o bucata din Giuvaierul Sacru!
- Inuyasha, simt prezenta unui ciob.. E in acel sat. am aratat satul.
Atunci am plecat cu totii spre acel sat, unde se afla un demon de aproximativ 2 metrii, dar care scuipa foc. In spatele creaturii se afla un preot care incerca sa il omoare. Maya se uita speriata.
- Seamana atat de bine cu tata.. Dar nu are cum.
M-am uitat mai cu atentie la el : era brunet, cu ochii caprui si cu un fel de manusa care ii acopera palma dreapta. Cand isi daduse jos manusa din mana iesise o gaura neagra care atragea demonul in ea. In cateva clipe monstrul fu absorbit, ramanand doar bucata de giuvaier.
Am fugit spre bucata si am luat-o in mana, purificand-o, apoi m-am intors la gasca, in timp ce in spatele meu se afla calugarul.
- Cred ca ai luat un lucru care imi apartine. m-am intors cu fata la el.
- Te referi la ciob ? am intrebat sec, totusi aparandu-mi un zambet pe fata.
- Da. raspunse si el la fel de sec. Totusi, cred ca as putea sa te las sa il pastrezi, pentru ca esti asa de… atunci ma prinse de mijloc si imi puse mana pe fund. m-am inrosit toata. Inuyasha se apropie de el si ii dadu cu pumnul in cap.
- Ia mana de pe ea ! striga el, incepand sa se certe cu preotul misterios si pervers.
- Scuza-ma, spuse Maya, cum de ai gaura aia neagra ? intrerupse cearta.
Calugarul se opri si se apropie de Maya, scuturandu-se de praf :
- Tatal meu a fost blestemat de Naraku sa aiba aceasta gaura pana cand ultima progenitura a lui va muri. Acest blestem s-a oprit la generatia mea.
- Asta a patit si tatal meu. Avem asa de multe chestii in com.. Maya nu reusi sa isi termine fraza ca afemeiatul ii puse mana pe fund. el isi lua o palma zdravana de la ea.
- Ahmm… cum te cheama ? am intrebat dupa o pauza, stand in spatele lui Inuyasha ca sa nu ma mai pipaie, de fapt, Inuyasha nu imi dadea voie sa plec de acolo.
- Numele meu e Riku. Sunt in cautarea lui Narako, ca sa pot scapa de aceasta gaura neagra.
- Nu ai vrea sa vi cu noi ? Avem acelasi obiectiv. a spus Shippou.
Dupa cateva rugaminti Riku accepta, asa ca ca am plecat iar la drum pana se intunecase. Ne-am oprit intr-o padure si am facut un foc. Eu am facut ramen care a fost laudat de toti, cu exceptia lui Inuyasha, el manca chips-uri.
Dupa ce am mancat am hotarat sa stam de veghe pe ture : eu si cu Inuyasha eram primi, apoi erau Maya cu Riku si in final Shippou si Kirara.
Ne-am asezat amandoi la foc, eu si Inu si asteptam.. ce ? nu stiu.
- Ahmm.. ai mai vazut-o pe Kara de atunci ? am zis soptit, dorind sa aflu raspunsul, dar neavand curaj.
- Nu… Am auzit acum ca este cu cineva, probabil cu acel baiat. Persoana ei nu ma mai intereseaza.
Din glasul lui iti dadeai seama ca ii pasa, ca ii e dor de ea si ca o vrea inapoi, chiar daca nu recunoase. De ce imi mai faceam sperante ? Daca acum ar fi aparut Kara si ar fii zis ca il vrea inapoi m-ar fii lasat balta in secunda doi, dar eu sper ca o proasta.
- De ce l-ai lovit pe Riku cand m-a pipait ? acelasi glas care il avusese la prima intrebare il aveam si acum.
- Pur si simplu. De ce ar trebui sa am un motiv ? se intoarse cu fata la mine.
- Nu, nu trebuie.. m-am uitat in alta directie, incercand sa evit contactul vizual.
Dupa cateva ore frigul isi facu simtita prezenta. Am inceput sa tremur, am stranutat. El isi dadu bluza jos, ramanand intr-o camasa subtire si ma invelii cu ea.
- Dar tie nu o sa iti fie frig ? imi doream asa de mult ca el sa fie bine, dar parea ca il incurc.
- Nu. Nu iti fa griji, eu am alt fel de imunitate. As putea rezista zile in frig fara sa patesc ceva.
Mi-am sprijinit capul de umarului lui. L-am vazut inrosindu-se si am zambit. Si eu eram la fel de rosie, poate chiar mai rosie. Am adormit si l-am lasat singur sa stea de veghe.
Pana dimineata nu stiu ce s-a mai intamplat. Stiu doar ca s-au schimbat turele, deoarece dimineata i-am vazut pe Shippou si Kirara langa foc. Cand m-am trezit dormeam pe pieptul lui Inuyasha, el fiind sprijinit de un copac si jucandu-se in parul meu.
- E dimineata deja ? nu am facut nici un gest, stateam mult prea bine.
- Da. Mai stam putin si apoi plecam. cata calmitate in vocea lui ! ce iubeam vocea aia !
- Vreti sa va fac ceva de mancare ?
- Maya a facut de dimineata supa. Eu am mancat chips-uri. Tu nu mananci ceva ? el continua sa se joace in parul meu, dandu-mi din cand in cand cate o suvita care imi intra in ochi la oparte.
Am dat din cap in semn ca “ nu “ si m-am asezat mai comod langa el. Era asa de bine sa stau in bratele persoanei pe care o iubesc asa de mult. As fii facut orice pentru el, fara sa ma gandesc nici macar un moment. Il iubeam sincer si chiar daca el nu simtea acelasi lucru, ma bucuram doar ca pot sa stau cu el, indiferent ca ma amageste sau ma iubeste cu adevarat.
- Scuze ca va deranjez, spuse Riku, dar trebuie sa plecam.
Mi-am dat jos capul de pe pieptul lui si am asteptat sa se ridice. Dupa ce el s-a ridicat, m-a ajutat si pe mine, intinzandu-mi o mana.
Gasca a plecat iar la drum. Nu stiam unde mergem, nu simteam nici un ciob in apropiere si nici sa plecam aiurea nu era bine, iroseam timp. Am stat cateva minute si m-am concentrat, apoi am simtit ciobul, era in fata noastra, la cativa kilometrii, intr-un sat aparent parasit. Ne-am indreptat spre sat, eu in spatele lui Inu si Maya, Riku si Shippou in spatele Kirarei. In aproximativ o ora eram acolo.
Satul nu era chiar parasit, in el mai erau aproximativ 10 oameni. Inuyasha se uita speriat la acel sat, parea atat de tulburat. Maya se apropie de mine si imi spuse la ureche :
- In acest sat este acum Kara. Dupa despartirea de Inu a plecat departe de satul nostru. Din acest motiv e Inuyasha asa. apoi pleca.

M-a atras titlul dintr-un singur motiv: titlul acesta a mai fost folosit de o autoare pe care eu personal o cunosc de mult. Autoarea se inregistreaza pe forumuri cu numele de Anayida. Si i-am citit fic-ul de la cap la coada.
Sper din tot sufletul sa nu fie vorba de-o plagiere!
Titlul

S-ar putea sa fie aceeasi autoare. S-ar putea ca Anayda si Miochanxo sa fie aceeasi persoana. pe forumul meu Miochnxo e numele ei de personaj RPG insa pe forumuri de fan fic desigur ca poate se inregistreaza cu alt nick.

Eu nu am copiat nimic, ideea mi-a venit intr-un vis, da ) Titlurile pot semana, cum sunt si la melodii, asta nu inseamna ca este plagiere :d