In taramul elfilor

Fusesem trimsa de matusi la rau sa aduc apa din pentru o potiune speciala. Era noapte, luna plina si cer senin. O noapte numai buna pentru descantat apa si luat din rau pentru potiuni.

Vivian

Am venit si eu pentru acelasi lucru, caci aveam o favoare de intors cuiva si incep sa ma plimb plictisita.

Iesisem sa ma plimb pe malul raului. Mereu ma plimbam pe acolo in noptile cu luna plina.

Ajunsa pe malul raului, ma dezbacasem complet si intru in apa raului. Imi intind aripile si incep un descantesc. Praful meu de zana de pe aripi in loc sa cada in apa, zbura in spirala in jurul meu, scanteind, lucind si apa raului incepu si ea sa se inalte in coloane. In aer, coloanele de apa se amestecau cu praful de zana si cadea inapoi in rau apa aurie ca intr-o fantana arteziana. Eu intind apoi o mana spre ulcior si acesta incepu sa adune apa magica nou formata.

Se pare ca se balacea cineva in apa raului. Nu am vrut sa deranjez pe nimeni, asa ca am luat-o in alta directie.
Nu prea stiam unde ma duceau picioarele, de fapt, cu greu imi dadeam seama unde merg. M-am trezit ca ma indreptam spre cimitir.

Terminasem de descantat si imi luasem apa magica rezultata apoi zbor spre casa. Drumul meu trecea pe deasupra unui cimitir. Cum buram fireste ca o ajung destul de repede din urma pe fata care fusese mai devreme langa rau si plecase cand ma vazuse. Din gresala scap o picatra din apa magica pe un mormant iar din acel mormant se ridica un Zombi pe care il creasem fara sa vreau si pe care nu il uteam controla.
-Ajutor! Tip eu speriata apoi alerg si o daram la pamant pe fata din gresala.

M-am ridicat si m-am uitat la zana. ''Ce zapacita!'', m-am gandit, plus ca alerga din cauza unui zombi. Mi-am scos bratara ce continea djinul Anubis. Era argintie si avea un ochi stralucitor pe ea. Cand cadavrul se apropie, am intins-o spre el si sufletul lui fusese absorbit in bratara. Era ceva elementar. Cadavrul se transforma in cenusa.
M-am intors spre zana, vrand sa-i spun vreo cateva, dar atentia mi-a fost atrasa de altceva. Pe unul din mormintele vechi, pe care statea agatata o tufa de trandafiri, florile incepura sa se ofileasca, iar in mijlocul lor aparura cranii mici. Nori negri si grei acoperira cerul si se starni un vant puternic. Am luat-o pe zana de mana si ne-am ascuns in spatele unor statui de piatra. Abia am avut timp sa ne ascundem, ca pe poarta cimitirului, aparura niste umbre lungi si zdrentuite, care pareau invaluite in fum.
''Ii simt prezenta in apropiere...''spuse una dintre ele.
Una dintre umbre se opri in fata statuilor si privi pret de cateva secunde in directia mea, dar nu paru sa ma observe si se lua dupa celelalte.
''Aici este.''
Umbrele se oprira langa mormantul cu flori din cranii. Sparsera pietrele de deasupra si scoasera un sicriu vechi si putred. Il deschisera si scoasera la iveala un schelet complet alb, apoi fantomele trezira toate sufletele ramase in morminte si le unira pe toate in schelet.
''Stapanul va fi multumit.''
Scheletul se transforma incet-incet intr-un cadavru, apoi isi recapata intreg corpul. Era o femeie.
''Ridica-te, Roza! Ti-am dat inapoi viata!''
Femeia deschise ochii. Pentru cateva clipe paru sa stie cine este si se sperie cand vazu umbrele, dar apoi intra intr-o stare catatonica si deveni o simpla papusa in mainile umbrelor. Acestea ii facura semn sa o urmeze, iar ea se supuse. Au iesit pe portile cimitirului si disparura, la fel ca norii si vantul. Cerul era senin din nou.
-Nu ar trebui sa stai noaptea singura prin cimitire. Du-te acasa!
Am plecat, fara sa mai astept un raspuns din partea ei. Acum aveam ceva de facut.

Zburasem spre casa mea iar din intamplare directia mea era aceeasi cu a ei.
-Nimeni nu imi dicteaza ce sa fac. Si oricum am terminat treaba pe care o aveam. ii spun eu, zburand mai departe intr-o secunda fiind deja cu mult mai departe inaintea ei.

-Cum vrei! ii spun si dispar din fata ei, incercand sa mai evit alt contact.

Eu ajung acasa la palatul meu cu apa magica pentru potiunile matusilor.

Am ajuns acasa, dar tot nu-mi iesea din minte atitudinea acelei zane si ceea ce s-antamplat la cimitir. Oare de ce am mai intrat in vorba cu ea? Nici macar nu o cunosteam, plus ca nu asculta de nimeni, chiar daca e spre binele ei. Si ce planuri aveau fantomele? Pentru cine lucrau? Atatea intrebari imi provocara o durere de cap. In fine, am inceput sa citesc o carte, iar in timpul asta am adormit.
Au trecut vreo patru zile fara sa se intample nimic interesant. Timp in care doar am lenevit in pat, cu ochii pironiti intr-un punct pe tavan, gandindu-ma la cate am facut pana acum. Daca aveau sau nu vreo importanta sau daca am influentat viata cuiva in bine. Nu-mi venea nimic important in minte, parca mi se stersesera amintirile cu un burete. Nimic nu era destul de important.
A patra zi m-am trezit devreme, cu cateva minute inainte sa sune ceasul. Ma simteam epuizata si trista, dar era cazul sa-mi revin. Oamenii mei nu ma mai vazusera de ceva timp. Multi nici macar nu stiau cum arat, stiau doar ca aveau o regina. Majordomul intra si imi aduse o scrisoare, care trebuia sa fi ajuns ieri. Era de la fratele meu. Uitasem complet ca i-am promis ca il voi vizita pe el si familia lui azi. Ma incerca un sentiment de vinovatie cand am citit cat de bucuros era ca o sa vin. La cat de fericit era, cumparase inca un bilet la unul din concertele Rozei, o cantareata dupa care lumea era innebunita zilele astea. Eu nici nu auzisem de ea. Indiferent de cum ma simteam, m-am imbracat in graba si am pornit la drum. Fratele meu locuia in alt regat, impreuna cu sotia si fiul lor. Aveam noroc daca ajungeam la timp pentru concert. As fi putut ajunge rapid in zbor, dar aveam rau de inaltimi. Aveam si rau de mare, dar atata timp cat ma concentram pe altceva eram bine, pentru o vreme. Era ciudat sa am rau de inaltimi si de mare, doar printre djinii mei, erau cativa care controlau apele si puteau zbura, dar nu prea le cerusem ajutorul pana acum. Nu eram stapanul pe care ei sa il merite, dar pana la urma ei ma alesesera pe mine si nu invers. O fi descoperit ei vreun potential ascuns de care nu aveam eu cunostinta?
Chiar ajunsem inainte de concert. Curtea era plina de tot felul de fiinte. Multi se imbulzeau sa intre in sala de concert. Oare venise tot orasul? Printre toate acele fiinte isi facu loc un barbat. Era inalt cu ochi caprui si par castaniu. Chiar semana cu mama.
-Concertul e pe cale sa inceapa. Eram ingrijorat ca nu o sa reusesti sa ajungi la timp! Hai sa intram! Sotia si fiul meu si-au ocupat deja locurile.
Chiar in timp ce vorbea, curtea se elibera. Eu inca ma simteam rau de la calatoria pe mare.
-Intra tu inainte. Eu mai raman putin pe afara. Am nevoie sa simt pamantul sub picioare, inca mai am impresia ca ma balansez.
Fratele meu imi zambi, apoi se duse inauntru. M-am asezat pe o banca si am inspirat adanc. Eram singura in curte. Langa mine se aseza un tanar.
-Sunt aici sa o opresc pe Roza sa cante, incepu el.
-Sa inteleg ca nu esti unul din fanii ei...
-Nu, vocea ei reprezinta un pericol pentru toata audienta. Ea...
Tanarul nu apuca sa mai spuna nimic pentru ca din monumentul de piatra din stanga lui, iesira niste maini lungi si subtiri, facute parca din fuioare de fum si umbra, si incepura sa-l stranga de gat. Fara sa mai stau pe ganduri, am scos bratara lui Anubis si am incercat sa absorb fantoma. Din ea iesira mai mult de cinci spirite, dar nu parea sa aiba efect, doar il infuriasem. Djinul din bratara se infurie si el si se arata cu totul. Inghiti toate sufletele unite in fantoma, pana o reduse la nimic. De asemenea, distruse si monumentul de piatra, pe care speram sa nu trebuiasca sa-l platesc.
-Multumesc pentru ajutor. Talentul Rozei este mortal pe cat de legendar. Cantatul ei fura forta vitala a ascultatorilor. Ei devin apatici, usor de controlat. In alta parte, cetatenii au descoperit adevarata natura a talentului ei si i-ai interzis sa se mai infatiseze in public. Ea a trait in exil pentru mult timp, dar niste forte au adus-o inapoi. Uite un afis cu ea!
Imi intinse foaia cu titlul ''Roza, incredibila soprana''. Alaturi era o scurta prezentare: ''Numele ei spune totul- aceasta voce a Rozei te ameteste, nimeni nu ramane imun. Nu ratati performanta ei!'', si o poza cu ea. Mi-am dat seama ca era chiar femeia pe care fantomele o adusera inapoi cu cateva nopti in urma. Se pare ca intre timp isi facusera de cap.

-Ajunesem si eu la concertul rozei in zbor. Eram una din fanele ei. Insa o vad acolo pe fata care ma savase de acel zombi si eu o tratasem cu indiferenta, ma apropii de fata si ii spun:
-ma numesc Sanara si imi cer scuze pentru comportamentul meu dn urma cu cateva zile. Apropo ai venit i tu la concertul Rozei. Banuiesc ca esti una dintre fane, nu? Ei bine, e am venit sa vad daca e adevarat ce se spune despre ea. Si banuiala mea e ca daca e adevarat, inseamna ca Roza este de fpat o sirena malefica. Cred ca ai auzit de sirenele malefice care se hranesc cu forta vitala a celor pe are ii hipnotizeaza prin cantecele lor. Sirene sunt si bune si rele. Sunt sirene bune care mananca mancare materiala cum ar fi pesti, scoici si fructe de mare dar sunt si sirene rele care se hranesc cu hrana spirituala cum ar fi suflete.

-Eu sunt Yozora. Nu sunt un fan al Rozei, iar ea nu e o sirena. A fost candva o elfa care a primit darul de a fermeca prin vocea ei. Nu a avut pe nimeni care sa o calauzeasca, ba chiar a fost abandonata la nastere. Descoperindu-si talentul a hotarat sa se razbune pe cei care au ranit-o, dar lumea a alungat-o, crezand ca e malefica. Daca as fi fost in locul ei, as fi cautat razbunare, dar ea a renuntat sa-si mai foloseasca puterile, nici macar in a-i vindeca pe altii, astfel si-a trait viata departe de lume si a murit singura. Se pare ca cineva a aflat de darul ei si planuieste sa-l foloseasca in scopuri personale. Trebuie sa intram si sa oprim concertul, dar usile sunt blocate cu un fel de planta care nu arde si nu poate fi rupta sub nici o forma.

-Sa inteleg ca Roza de acum, nu e Roza originala? Bine, te voi ajuta.
-Stii, exista calea simpla si calea grea. Calea simpla, sa intram ca mustele, rin gaura cheii sa pe sub usa, daca ne micsoram pentru cateva secunde. Calea complicata, sa ne chinuim sa gasim la ce e alergica planta si sa o facem sa se dea la o parte.

-Nu ma intelege gresit! Ma pot descurca si singura, dar o sa fie mai usor daca am si pe altcineva. Ah, si eu nu ma transform in musca! Am fobie de spatii inguste. Tu incearca sa deschizi usile din fata, iar eu ma duc la cele din spate!

-Bine. Spun eu incercand sa arunc vraji spre usi pentru a face planta sa se dea la o parte si usile sa se deschida.

-Ah, si ai grija la Fantomele Intunecate. Ele il asculta doar pe maestrul care le-a invocat si nu se vor da in laturi de la nimic in a-i indeplini ordinele. Au si puterea de a trezi mortii, plus ca pot intra in obiecte si sa le controleze cum vor.
Am fugit pana in spatele cladirii. In timp ce ma gandeam ce sa fac cu plantele care blocau usile, am auzit o voce diafana. Roza isi incalzea vocea. Acum chiar trebuia sa ma grabesc. Cat timp isi incalzea ea vocea, toate geamurile se sparsera. Acum nu mai trebuia sa-mi fac griji din cauza plantei. Am intrat pe una din ferestre si am luat-o spre holul din fata mea. Chiar langa usa de la intrare se afla o femeie. Era speriata.
-Ce se intampla aici?! Ceva m-a tarat aici, dar am reusit sa scap. Insa familia mea...nu o gasesc nicaieri! Ajuta-ma, te rog!
-Tocmai de asta am venit!
Chiar in timp ce vorbeam, doua fantome prabusira pilonii care sustineau statuile din hol, despartindu-ma astfel de acea femeie.

-multumesc. Si stiu despre fantome si puterea lor de posedare. o data m-am luptat cu un robot din electrocasnice. Erau 3 fantome afurisite care isi coordonau miscarile si actionau ca un robot pus pe distrugere. Una din fantome intrase in laptop facandu-l capul robotului. Alta intrase in frigider alcatuind corpul robotului si alta furase un mini anc de ultima generatie de la armata sa alcatuiasca picioarele robotului. Desigur gasise modalitatea de a conecta computerul la armamentul tancului.
M-am luptat cateva ore cu acel robot pana sa il distrug. Cand in sfarst l-am distrus a trebuit sa ma lupt cu ele. De fpat chestia cu robotul a fost o diversiune. Vroiau sa gaseasca pe cineva puternic pe care sa il posede si sa se foloseasca de puterile lui sa poata distruge lumea. Iar eu eram destul de perfecta in opinia lor.

Roza isi incalzi vocea inca o data, iar peretii se cutremurara. Femeia disparu in spatele usilor care duceau in culise. Trebuia sa ma grabesc, dar fantomele imi blocau calea. Era momentul sa devin serioasa. Daca nu puteam trece de fantome, atunci puteam sa trec prin obiectele pe care le posedau. Aveam nevoie de echipamentul djin si l-am ales pe cel mai dur: echipamentul djinului de diamant. Djinul se transforma intr-o armura din diamant si-mi dadu arma sa, o coasa cu doua taisuri. Am trecut direct prin obiectele posedate, astfel incat fantomele sa nu poata iesi la timp din ele, apoi le-am absorbit in bratara lui Anubis. Am intrat in culise, iar acum lucrurile se complicau.

Allonyna:

Exact in apa de care avea nevoie Sanara pentru potiune ajunsesem si eu. Eu eram o sirena de iarna, care hiberna pe timpul celorlalte sezoane, dar iata ca acest an ma trezisem un picut mai devreme, cam pe la sfarsit de toamna. Alesesem apa aceasta pentru ca era mai rece fata de alte ape. Am privit-o de pe o stanca cum isi ia apa si intr-un final mi-am facut curaj sa o abordez.
`Salut` am zis si i-am facut cu mana, inca fiind dupa stanca, la distanta de ea . Fiind in apa partea mea de peste nu se vedea.

-Buna! O salut eu pe fata.

` Eu sunt Allonyna, o sirena de apa..` spun si imi fac curaj sa ma apropii, venind mai aproape unde apa era mai mica si fiind foarte cristalina se vedea si coada mea acum. Multe specii ma respingeau, considerand ca sunt urata. Speram ca fata se va purta diferit si vom putea discuta, ma simteam cam singura pentru ca nu aveam companie.

-Eu sunt Sanara, printesa regenta a zanelor. Incantata de cunostinta. Spun eu.

`Ohh... n-am stiut ca sunteti o Printesa. Incantata!` facusem o reverenta , insa era una in apa, asa ca plonjasem si facusem o plecaciune in acelasi timp , in felul in care noi sirenele faceam reverentele.

Ii zâmbesc.

-Apropo ești cumva o sirena care trăiește în apele reci din Nord? Ai venit aici doar in vacanta? O întreb eu.