O alta lume

First topic message reminder :

Era noapte si o liniste de nu auzeai nici greierii. Insa aceasta liniste nu dura mult, caci intr-un satuc o casa lua foc, ce ii trezi pe toti.
O umbra mare trecu in fuga prin satuc, sesizand un pericol.

Flavia

O alta noapte cu luna plina care incepuse sa devina obositoare si ma ghemuiesc in culcusul meu, pana imi miroase a fum si ridic capul, observand ca luase o casa foc in satuc. Apoi am auzit si un planset de copil si incep sa devin alarmata ca ar putea pati ceva. Satenii nu au aveau prea multa minte, stand si certandu-se in loc sa aduca macar o galeata cu apa, iar cand ajunsesem in fata locului, casa ardea ca o torta, dar continuam sa aud scantecele copilului si urletele mamei. Norocul meu era ca era intuneric si am sarit peste o grinda in flacari, inainte sa cada pe mine. Am alergat decat repede puteam si infasc pruncul cu dintii, dupa ce il gasesc in dormitor, sau ce mai ramasese din el. O oglinda sparta arata un lup mare, gri. Eram eu transformata in varcolac si apoi sar pe fereastra in mijlocul satenilor.
Mama isi ia pruncul si in loc sa ma lase sa plec, incercau sa sara cu totii pe mine.
"Lupul, lupul", strigau ei si incercand sa ma prinda. Atata prostie nu mai vazusem in viata mea si imi pierd umbra intr-o padura intunecoasa, unde puteam fi in siguranta.
Oamenii, oftez si inchid ochii, fiindca nimeni nu ma intelegea.

-Ce fiinta ignoranta si incapatanata! Continua sa fie la fel! Intr-adevar, o discutie cu ea e total inutila! Se pare ca la ea intelepciunea nu vine odata cu varsta, mai degraba se duce, asta daca a avut-o vreodata!
M-am intors oftand in camerele mele. Am atipit vreo cateva minute, dar am fost trezita imediat de ceasul desteptator. Era deja dimineata. M-am imbracat si am iesit pe strazile orasului, avand grija sa-mi iau pelerina cu mine.

Noaptea se sfarsise pentru mine, gasindu-mi un loc sa dorm intr-un han, dupa festival. Avusesem chiar o noapte linistita, iar dimineata cand ma trezesc constat ca era liniste. Dupa dus, am iesit imbracata in rochia mea obisnuita si cobor din han.
Am luato pe o alee separata uitandu-ma in jur.

Lumea incepea sa se trezeasca si sa misune pe strazi. M-am asezat pe o banca mai laturalnica si am scos o doza de bere cu rodii. Am inceput s-o beau incet, bucurandu-ma de peisajul care ma inconjura.

Tot plimbandu-ma mi se pare ca vad un chip cunoscut la umbra unui pom, sezand pe o banca.

-La buna vedere, Flavia! Ce mai faci? Sper ca bine. Ce crezi despre locul asta caruia eu ii spun acasa?

-Salutare Yozora. Casa ta e un loc incantator, atat cat am apucat sa vad din el, ii raspund mergand spre banca.

-Intr-adevar, asta e doar o mica parte din ea. Este, de fapt, un alt univers. Esti intr-o alta dimensiune. Ai vrea sa vezi ceva anume, cat esti aici?

-Pai daca tot ma aflu aici, de ce nu?
Unde zici ca gasim un loc interesant?

-Peste tot sunt locuri interesante, dar ma gandeam sa mergem intr-o misiune. In piata centrala este un panou pe care oamenii agata diferite anunturi, iar cei interesati se pot baga, astfel sunt si recompensati. Desigur, fiecare isi alege misiunile in functie de abilitatile pe care le poseda. Tu ai vrea sa fie ceva legat de varcolaci? Ca sunt sigura ca am vazut ceva despre asta, cand am tras cu ochiul.

-Nu, nu vreau ceva legat de varcolaci, o dezaprob eu.
Nici nu vreau sa aud de ei.

-Bine, atunci iti alegi ce vrei. Misiunile sunt impartite si pe nivele de dificultate. Cele notate cu S sunt cele mai grele. De obicei, doar cele mai puternice fiinte de aici isi incearca norocul cu ele, dar multe esueaza. Pentru inceput iti poti alege una mai usoara, ca sa te familiarizezi cu locurile.

-Hai sa aleg o misiune C, daca tot ai chef de aventura, ii spun Yozorei.
Iar acum citeam la ce refera acea misiune.

In misiune era vorba despre Vanatoresele Rosii. Lumea nu prea le cunostea secretul, iar cei mai multi dintre ei, au raspandit povestea Scufitei Rosii ca sa-si isi sperie copiii inainte de culcare. Povestea era insa cu totul alta. Cu secole in urma, prima Vanatoreasa Rosie a invins lupul si a format Ordinul Vanatoreselor Rosii. Se pare, ca ele aveau acum nevoie de ajutor, pentru ca Regina Lupilor, a rapit multe dintre ele si planuieste sa-si dezlantuie armata de lupi asupra oamenilor.
-Flavia, parca nu ai vrut o misiune cu lupi, dar tocmai la asta se refera misiunea. Vrei s-o iei?

Dupa o clipa de gandire, accept pana la urma.
-Bine, hai sa vedem, despre ce e vorba.

-Bine, sa mergem atunci! Satucul e pe undeva pe la poalele unor munti si e inconjurat de multe paduri dese. O sa avem noroc daca ajungem acolo pana la caderea noptii, asta daca nu te deranjeaza sa mergi pe jos. Ah, si urmeaza sa fie luna plina in noptile astea, daca nu vrei sa te transformi in varcolac, ia Pandantivul Lunii. Absorbe razele lunare si opreste transformarea, dar de indata ce-l scoti va elibera un puseu de energie si puterea ta va creste, dar si controlul va fi mai dificil.

-Hmm, sa vedem efect are si imi pun lantisorul la gat, admirand piatra frumoasa. Mi-am tras o pelerina pe mine pe care am creato cu ajutorul prafului magic din inel.
Acum sunt gata si ma uit spre cer, care incepea sa se intunece.

-Colierul acesta are o poveste lunga, dar pe scurt, a apartinut tot unui varcolac, care, la fel ca tine, nu-i placea sa-si piarda forma umana in timpul noptilor cu luna plina. Oricum, colierul te va ajuta sa ai un control mai mare asupra abilitatilor tale, plus ca nu vei mai fi retinuta de luna plina, ci vei putea sa te transformi, daca vrei, cand doresti. Preferi sa pornim la drum pe timp de noapte?

-E frustant faptul ca nu imi pot mentine forma umana in noptile cu luna plina, dar sper ca acest colier sa ma ajute. Crezi ca il pot pastra o perioada? Pot merge si noaptea. Vederea mea noaptea e la fel de buna ca in timpul zilei, numai culoriile sunt mai vii, ceea ce face sa para totul usor aievea.

-Poti pastra colierul cat vrei. De fapt, considera-l un dar. Acum insa chiar ar trebui sa ne pornim la drum. De multe ori ma gandesc ca poate la lumina stelelor, lumea e mai frumoasa si mai linistita.

-Atunci sa mergem si imi pun lantisorul la gat. Multumesc adaug eu.
Noaptea veni curand iar vantul incepu sa sufle usor. Inca era liniste.

Eram la marginea padurii care inconjura satul, cand dintre copaci, alerga speriata o fetita. Ea veni direct spre noi:
-Ajutor! Sa ma ajute cineva! In padure... lupii...
Abia isi tragea sufletul, dar continua:
-Femeia cu pelerina rosie are nevoie de ajutor! M-a salvat, dar Regina Lupilor a ranit-o! Poate fi in pericol de moarte!

Ajung langa fata, punandu-i o mana pe umar.
-Hei, linisteste! Esti bine acum. Dar unde e femeia cu pelerina rosie?

-A ramas in urma! raspunse fetita. Ultimul lucru pe care l-am vazut inainte s-o iau la fuga, e ca a fost ranita.
-Ma duc sa verific! Poate o putem salva! ii spun Flaviei.

-Am sa vin si eu.
Apoi i-am spus fetei sa meargă acasa, rămânând sa ne ocupam noi de lupi.