Un lup dragut

Alethia:

Ma plimbam prin padure, pazind-o de intrusi. Padurea de diamant era o padure vrajita in care frunzele copacilor erau diamante pure. Eu nu eram un lup obisnuit ci eram un Cynocephaly. Cynocephaly erau recunoscuti pentru agresivitatea lor fata de intrusi pe teritoriul lor. Unii dintre ei chiar inghitind persoanele de vii si nemestecate. Persoanele urmand sa moara digerate de vi daca nu erau scoase la timp.
Auzind zgomote in padure ma indrept in acea directie avand de gand sa ajut persoana in caz ca sa ratacit. Eu nu eram ca altii sa mananc persoanele ratacite ci vroiam sa le ajut sa iasa din padure.

Se ratacise prin padure si la un momendat se impiedicase de o radacina de copac si incepuse sa planga.
-Auu, ma dosre...mam lovit la aripi si la antene!

Alethia:

Alergasem in acea direcție si vad o zâna.
-Buna. Sunt Alethia. Nu îți fie frică de mine, nu îți fac rău. Ii spun eu.

- Ma poti ajuta, te rog? M-am ranit. Si trebuie sa fiu dusa la o infirmerie ceva, mi s-a frant o aripa si mi s-a indoit o antena si ma doare prea rau sa merg singura.

-Hm, nu pot merge in oraș. Te pot ajuta sa ieși din pădure dar nu pot risca sa fiu văzută in oraș. Ii spun eu.

-De ce ? Crezi ca lumea iti va face rau?

-Exact. Ii spun eu.

- Imi pare rau ca unii sunt rai cu tine. Atunci e ok sa ma duci pana unde esti in siguranta, nu vreau sa te pun in pericol. Mergem?