Lampa Magica

First topic message reminder :

Undeva in desertul Gastropnir, un fost taram al uriasilor, se afla un templu ca o piramida imensa, drept dovada a existentei vrajitorilor uriasi. Aici se aflau comori nepretuite. Insa cea mai nepretuita comoara, se afla in strafundul acestui templu, Fiind o mica lampa magica, ce putea incapea in palma unui om dar care pe interior era de fapt o casa a unui Djin. O casa care avea o singura camera, un living in stil oriental:

https://slm-assets2.secondlife.com/assets/3539054/view_large/oriental%20room%20red1-2_001.jpg?1305114003

Eram inchisa in lampa de sute sau poate mii de ani. Uitasem cat de repede cursese timpul in lumea oamenilor. Pentru mine, timpul statea in loc.

-Inteleg, iti voi putea indeplini aceasta dorinta, insa numai dupa ce ma vei elibera complet. Trebuie doar sa spui "Imi doresc ca tu Jen, sa fii libera". Fireste, o data ce un duh este eliberat, e alegerea lui daca pleaca sau ramane alaturi de stapan. Apoi vom vedea daca voi mai avea puteri si pentru alte dorinte.

Continui sarutul intr-un mod pasional, ignorand vantul ce se starnise in jurul nostru si se transforma intr-o mica furtuna care incetase la fel de brusc pe cum incepuse. In timpul acelei furtuni fusese in mod ciudat doar 3 fulgere urmat de cate un tunet. O ploaie scurta ca de primavara incepue. Parca cerul plangea pentru piederea unui Djin. Fiecare picatura de ploaie care ma picura, parca stergea o cerneala invizibila de pe mine.
-Allah, faca-se voia ta. Strig eu. In ultima clipa de legatura a mea cu cerul, in ultima mea clipa de a fi Djin. De data asta un trasnet lovi locul unde ne aflam, trasnindu-ma pe mine si aruncandu-ma inconstienta la pamant. In mod ciudat, desi eram unul langa altul, pe el trasnetul nu il afectase deloc.

Imi revenisem in mod miraculos la sarutul sau. Nu patisem mai nimic, in afara unei arsuri mici in locul unde ma lovise fulgerul. Imi lsase o cicatrice sub forma de fulger in umarul stang. Si mai mult de atat, Fulgerul imi daduse inapoi puterile magice pe care le pierdusem in clipa eliberarii mele, cand castigasem trupul material definitiv.

Continui si eu acel sarut in timp ce minutele se scurgeau, fara ca noi sa ne dam seama. La un moment dat ii spun:
-Acum in sfarsit sunt libera sa iti pot spune amanunte despre viata mea, care trebuia sa fie secreta pana in momentul eliberarii mele. Acum ma simt libera sa iti spun ce am pe suflet. Fara teama ca ma poate pedepsi cineva fiindca dezvalui un secret.

-Bine, de acord. Spun eu. Mergem apoi cu masina pana ajungem la un popas de pe munte. Popasul se afla la altitudnea de 1000 metri intr-o padure de munte, pe soseaua serpuitoare, la dreapta careia incepea un drum turistic. Muntele avea pe putin 3000 metri altitudine. Drumul era notat cu un semn ce indica un drum usor.

-Eu nu sunt chiar un Djin ca toti ceilalti. M-am nascut in timpul Imperiului Otoman, in anul 1496, ca fiica de sultan. Eram o fiica dintr-o aventura a sa, am descoperit asta in jurul varstei de 16 ani. insa nu mult dupa ce eu am descoperit aceasta, sultanul si-a ucs tatal, si a ajuns la putere. Iar ca sa nu se afle, de aventurile sale extraconjugale, a dat ordin sa fiu ucisa. Asta s-a intamplat fix de ziua mea de nastere. mi s-a dat voie sa am o ultima dorinta. Aceasta a fost sa am ocazia de a sufla in lumanarile de la tortul meu. La executia mea a participat si vrajitorul sultanului, unchiul meu, fratele mamei mele. In clipa in care am murit, el a capturat sufletul meu in lampa magica. Astfel transformandu-ma in Djin. Fireste, lampa era o poarta catre o alta dimensiune. Dimensiunea magica unde traiesc Djinii. Acolo am prmit intructajul si puterea de a deveni Djin. Eram singurul om transformat in Djin si ea normal ca Djinii sa nu aiba incredere intr-o ciudatenie, cum ma numeau ei. Totul despre viata mea a trebuit sa tin inchis in mine. Fiind Djin, nu puteau sa ma faca sa uit viata anterioara. Mi-au spus doar sa o tin secreta altfel urma sa indur chinuri cumplite eterne. Si au avu grija oricum sa am n regi mai special intre Djini. un pic mai cinuitor. Eu eram tratata ca oaia neagra. Si desigur erau mult mai atenti si mai exigenti la mine, orice mica gresala a mea o pedepseau, pe cand ale celorlalti Djini, micile greseli le treceau cu vederea.

-Iti multumesc frumos. Spun eu, imbratisandu-l la randul meu.
Se vede destul de clar ca ma aflu intr-o epoca foarte moderna fata de vremea in care ma nascusem eu, pe timpul Imperiului Otoman.

-Bine, Lee. Inteleg. Si se pare ca si tu ma faci pe mne fericita. Ii spun eu, zambindu-i.

-Inteleg. Si desigur. Ai tu cort sau incerc eu sa fac sa apara unul? Il intreb.

-Scuze. Se pare ca sunt prea fericita sa observ totul in jurul meu. Spun eu chicotind. Aleg pe partea dreapta. Mi se pare spatiu mai mare. Ii spun eu. Ma refeream ca era spatiu mai mare fata de peretele de panza al cortului.

In timp ce stateam in pat, fac sa apara o mca noptiera si o veioza. Apoi profitand de magia mea fac sa mi se teleporteze in mana o carte dintr-o librarie, pe care aveam sa o fac sa se teleporteze la loc pana in zori. Ma pun apoi sa citesc.

Cand ma simt foarte obosita si ca urmeaza sa adorm, fac sa dispara cartea, sa se teleporteze la locul ei si apoi ma culc.