Dansand cu dragonii

First topic message reminder :

Eram inconjurata de dinozauri si dragoni. Cu dinozaurii nu prea ma puteam intelege pentru ca nu puteau vorbi, dar cu dragonii era alta treaba. Ma ascundeam printre ierburi si copaci cat mai incarcati. Nu voiam sa intalnesc un T-Rex, pentru ca nu voiam sa-l fac sa alerge pana moare de foame. Dragonii nu se aveau nici ei bine cu confratii lor mai putin evoluati, asa ca pastrau distanta unii de altii. Dragonii locuiau in munti, in cele mai adanci pesteri, sau chiar in vai. Voiam sa ii cercetez de aproape si sa le aflu povestile.

-Pentru ultima proba, am facut o mica modificare! i-am anuntat eu. Eu nu voi participa pentru ca ar fi nedrept fata de ceilalti participanti si dragonii lor daca as alege un anumit dragon, asa ca, in schimb, voi oferi o sansa tuturor. Eu in forma dragon impotriva voastra, a tuturor. Cine reuseste sa ma atinga va castiga.

-Asta e cea mai buna alegere. Chiar ma astetam la asa ceva. Va fi placerea mea sa fim adversari. Ii spun eu.

Nu ii consideram adversari, intrucat niciunul nu avea forta si inteligenta necesare unei lupte reale. Oricum, aveam planurile mele pentru intrecerea asta.
-Pregatiti-va! le-am strigat. Start!
M-am transformat in dragon si mi-am luat zborul.

Mi-am luat si eu zborul impreuna cu ceilalti dragoni. O intrecere in zbor era ceva pe placul meu.

Multi dintre dragoni, nu reusira sa tina pasul cu mine, mai ales ca marimea nu-mi impiedica cu nimic agilitatea. Am disparut undeva in nori, provocand adevarate fulgere si trasnete si impiedicand alt rand de dragoni sa ma urmeze, doar dragonii de furtuna si de fulgere ma urmarira, ceilalti fiind undeva mai jos, mai spre pamant. M-am lansat, apoi, ca un proiectil spre pamant si toti dragonii fusesera imprastiati care incotro.

-Cum nu eram dragon de furtuna sau de fulger, coborasem altitudinea foarte mult insa urmaream traseul competitiei luptand cu ceilalti dragoni. Ea credea ca ne scosease din joc insa nu era chiar asa,. Se iscase 2 coloane de dragoni. Dragonii de frtuna care concurau intre ei laaltitudine mai mare si dragonii ceilalti care concurau intre ei si impotrivacelor de mai sus, la altitudine mai mica. Nu eram chair in frunte dar eram cam pe la mijlocul stolului de jos.

Dragonii voiau sa ma incercuiasca din toate partile. M-am oprit pe o stanca si m-am inconjurat cu o aura atat de rece, incat semana cu niste limbi de foc. Atat de rece, incat ardea.

O iau inainte si ajung si eu langa ragonita. Nu ma intrebam daca e corect sau nu ce face ea, dar vazand ca dragonii erau preiocupati mai mult sa o tina pe ea in loc decat sa continuie cursa, eu aleg sa continui cursa pana la sosire asa ca o iau inainte.

Il vazusem pe puiul de dragon negru care inainta spre o tinta stiuta doar de el. Crezusem ca renuntase, caci intrecerea consta tocmai in oprirea mea, nu era nicio sosire de care sa tina cont. Poate ca uitase ceea ce i se cerea, asta dovedind cat de atent fusese el pe parcursul prezentarii probei. Pustiul era prea incapatanat si facea cum il ducea capul, iar intr-o lupta adevarata asta ar fi costat vietile camarazilor sai sau chiar a lui. Ceilalti dragoni se straduiau sa lucreze in echipa si sa se ajute intre ei, iar gestul lor era impresionant. M-am prefacut atunci ca nu sunt atenta si las garda jos si i-am lasat pe toti sa castige, mai putin pe dragonul negru care inca zbura spre tinta lui inexistenta.

Apoi cand imi dau seama de gresala pe care o facusem ma intorsesem langa ceialti dragoni.

Degeaba se intorsese dragonul negru, toti ceilalti erau castigatori pentru ca de la bun inceput voisem sa-i vad lucrand impreuna, cei care isi dadusera seama de acest lucru erau intelepti, cei care nu stiusera, dar au vrut sa-i ajute pe altii sunt cei care meritau sa aiba prieteni.
-Declar oficial ca toti sunteti castigatori, mai putin dragonul negru! Desigur, in urma antrenamentului de care ve-ti beneficia, doar o parte dintre voi va reusi sa il urmeze. Oricum, pe moment, bucurati-va de victorie! Se va da un ospat in cinstea voastra!

Stiam ca pierdusem. Dar vor mai fi altadata alte concursuri la care as putea participa. Gandeam eu.

Dragonii erau in culmea fericirii si se indreptara spre piata centrala. Acolo, fiecare dragon primi cate o bijuterie faurita din suflarea dragonilor, care avea proprietati magice stiute doar de Dragonul Suprem. Toti erau incantati.

Eu stiam ca din moment ce iesisem din cursa dintr-o gresala a mea, si pierdusem cursa nuam dreptul la asa ceva. Insa totusi venisem in Piata Centrala sa vad premierea si sa vad daca va mai fi vreun eveniment, vreo festivitate.

La sarbatorirea victoriei venira niste dragoni mai speciali ca sa ii distreze pe ceilalti. Unul dintre ei era dragonul jeleu. I se spune asa deoarece cand iese din ou este ca un jeleu roz, iar pe masura ce creste isi schimba culoarea in verde, galben, apoi portocaliu. De asemenea, avea abilitatea de a crea balonase sau diverse forme asemanatoare jeleului. Era sufletul petrecerii.
Venise si dragonul fluorescent. Acesta avea pielea de un albastru electrizant si o coroana aurie stralucitoare pe cap. Cu acest dragon, oamenii salveaza energie, plus ca lumineaza frumos in noptile lungi de iarna.
Desigur, nu venisera doar dragoni obisnuiti, venisera si cativa dintre dragonii antici. In fruntea lor venea Guardangel, protectorul cerurilor, urmat de Rebird, idolul cenusei, Gorgoneia, sora pietrei si Piercing, regele scorpionilor.

Ii priveam pe toti acesti dragoni care mie mi se pareau interesanti.

In timp ce festivitatea continua, eu m-am dus cu Artemis.

Eu continuam sa privesc ceilalti dragoni si nici nu o observasem cand ea plecase cu Artemis. Eu eram un pic trist din cauza ca nu intelesesem si pierdusem competitia dar eram si fericit de modul in care se desfasura festivitatea si ma bucuram pentru castigatori.

Artemis parea tulburata de ceva, dar nu scoase niciun sunet pe tot parcursul drumului. Ne-am oprit in cele din urma in Gradina Lunii, iar zeita parea sa se gandeasca bine inainte de a lua o decizie. In final, vorbi:
-Yozora... Am nevoie de ajutorul tau. Nu pot apela la nimeni altcineva, nici macar la fratele meu, Apollo sau la oricare alt zeu. Dupa cum stii, nu suntem in relatii asa bune.
-Inteleg asta. Deci cu ce vrei sa te ajut?
-In Haul Vremii s-a produs o ruptura. Este vorba despre niste zei uitati. Oamenii sau alte fiinte care dispar acolo nu se mai intorc niciodata. Nu stim ce se petrece cu ei si nu putem interveni din cauza cetii care inconjoara acea regiune. Am incercat cu cateva zile in urma sa trec acea bariera, impreuna cu vanatoresele mele, dar nu am reusit, pentru ca odata ce patrunzi in ceata puterile iti slabesc si devii vulnerabil, pana la un muritor obisnuit. Inca deplang pierderea unei vanatorese care s-a dus prea departe si nu a putut fi salvata la timp. E ca si cum acea ceata iti mananca puterile si le foloseste impotriva ta. Partea rea e ca le pastreaza si le foloseste si impotriva altora. Plus ca se extinde.
-Asta chiar nu e de bine. Dar daca absoarbe puterile si le foloseste impotriva ta, plus ca devii muritor de indata ce pasesti acolo, ce as putea face eu? Ar fi de-a dreptul catastrofal daca as lasa o asemenea forta acolo.
-Intr-adevar, de aceea am gasit o solutie temporala. Singurele creaturi care pot trece aproape nevatamate de ceata sunt dragonii. Atata timp cat imparti o legatura puternica cu unul, incat sa-ti ofere inima lui, poti deveni imuna la efectele cetii, dar nu intr-atat incat sa risti sa-ti folosesti puterile. O sa-ti ofer un set de bijuterii care sa-ti pastreze puterile, dar sa le porti pe toate tot timpul, altfel esti pierduta. De asemenea, iti ofer si sceptrul lui Hecate. Doar Hecate a fost cu adevarat preocupata de aceasta problema si s-a oferit sa ajute de aceea l-a faurit si nu-si recunoaste decat stapanul, adica pe tine. Sceptrul poate fi folosit ca o arma, intrucat nu e bun doar la vraji, ci si la invocarea unor creaturi sau alte lucruri. Plus ca nu il vei pierde niciodata, deoarece va aparea mereu langa tine. Nu poate fi schimbat intr-o bratara sau inel, doar in forma asta.
Artemis imi inmana sceptrul, iar acesta straluci ca o stea in mainile mele, apoi imi dadu si celelalte bijuterii.
-Asa, acum doar tu il poti controla. Ceata afecteaza doar fiintele, nu si lucrurile. Cu aceste obiecte si cu inima de dragon, tu vei trece drept un obiect in ceata. Ah, si sceptrul functioneaza cu magie. Deci trebuie sa inveti niste vraji.
-Grozav, partea la care nu sunt buna aproape deloc. Niciodata nu reusesc sa-mi aduc aminte vrajile la timp. Selena, le poate folosi chiar si fara sa le rosteasca, dar eu mai am mult pana sa pot face la fel. Eh, macar o sa merg cu Dragonul Alb.
-El nu poate merge. Este destul de batran si as vrea sa te stiu cat de cat in siguranta. Nu ma indoiesc ca ar fi incantat sa te ajute, dar ai mila de batranetile lui.
-Am inteles, dar nu stiu ce alt dragon mi-ar oferi inima lui.
-Festivitatea e un loc bun sa afli si asta in cel mai scurt timp! spuse zeita si fugi, calare pe un cerb cu coarne de aur.
M-am intors la festivitate si m-am dus spre bufet, usor abatuta si  ingandurata. Ma uitam la dragonii care se perindau prin fata mea si ma intrebam cine ar fi dispus sa faca un asemenea sacrificiu.

Gradina Lunii
Coroana
Colierul
Inelul
Sceptrul

Observasem ca acea fata care luase forma de dragon si care prezentase competitia, se intoarse la festivtate. Eu eram la masala bufetul suedez ce se organizase acolo la festivitate,dand pe gat un bol urias de punch. Cu toate ca pierusem competitia, nu ii putam deloc pica prezentatoarei pe care nu o cunosteam inca prea bine. Mai ales ca ea ma salvase de un dragon dar cu toate ca parea un pic cam intepata, cel putin in ochii mei.

Impartirea inimii unui dragon cu o alta fiinta, era periculos, pentru ambii. Ei imparteau aceeasi durere, simteau durerea si sentimentele celuilalt. Daca unul dintre ei murea, murea si celalalt. De aceea eram atat de neincrezatoare intr-o astfel de legatura. O greseala si am fi suportat consecintele cu pretul vietii. Trebuia sa aleg cu grija.

Ma uitam cu atentie la acea fata si decid sa iau initiativa . Merg la ea si ii spun:
-una! Mi se pare mie sau te macina niste griji? pun eu putin emotionat, poate astpetandu-ma la o replca mai intepata. Insa speram sa ma insel si sa fie destul de amabila.

L-am privit furioasa la inceput, apoi am oftat si i-am spus:
-Mi s-a incredintat o misiune in care cel mai probabil voi fi in pericol tot timpul. Am nevoie de un protector dragon, intrucat eu nu sunt un dragon intreg. Nu il pot lua pe Dragonul Alb, pentru ca e prea periculos. Mai ales ca nu i-as cere sa-si imparta inima cu mine.
Dragonul Negru ma privea uimit.
-Impartirea Inimii este cea mai puternica magie dintre un om si un dragon.
L-am pus la curent cu misiunea mea, iar intre timp am infulecat un sendvis.

-Stiu si eu ca este cea mai puternica si mai periculoasa magie. Stii, cu toate ca te porti ca o intepata cu mine, am luat hotararea sa te ajut asta insa pentru binele omenirii. Ceata de care spui risca sa inghita nu doar locuitorii din Fairytopia si Utopia ci risca sa se extinda si in lumea oamenilor. Trebuie oprita cat mai repede. Insa nu imi voi imparti inima cu tine pe gratis. As avea o conditie insa nu cer prea mult. Doar sa maaccepti ca prieten sau animal de companie cum doresti tu sa o iei, si sa nu mai fii intepata cu mine. Sa fii mai prietenoasa. Ii spun eu.

-Accept propunerea ta, doar pentru ca sunt intr-o situatie critica, dar daca as fi avut mai mult timp, probabil as face o alegere mai inteleapta.
I-am atins inima si in jurul nostru s-a produs o explozie de lumina. Magia Impartirea Inimii, fusese facuta.