O nimfă singuratică

Thames zbura deasupra muntilor plictisit. Tot cauta ce ceva timp un cristal si nu reusise sa il gaseasca.
Incepu sa ofteze si hotara sa aterizeze usor, poate la sol il va gasi mai usor.

In cele din urma ateriza langa cativa pomi fruciferi si incepu sa se plimbe.

Thames constata ca era de fapt o livada, iar cand intinse mana dupa un mar, vazu o nimfa.
Se apropie incet de ea, uitand de mar.

Baiatul zambi si prezenta la randul sau.
-Iar eu sunt Thames, inger intunecat si intinse mana.

Baiatul zambi, dand mana cu ea. Apoi auzind intrebarea deveni posomorat.
-Cautam ceva, un cristal, dar ma indoiesc ca il pot gasi aici.

Thames ramase usor surprins si arunca o privire in jur. Peisajul era intr-adevar uimitor.
Muntii se zareau in departare, acoperiti de nori, copacii infrunziti imbogatind tabloul, pasarile cu ciripitul lor dulce si soarele stralucind, ascuns de ramurile copacilor inalti.
-Cam asa arata cristalul ii atinse usor fruntea cu un deget, ca sa o lamureasca.

Baiatul o urma in tacere, urmarind si el copacii.
-Cumva ai putere asupra copacilor, ca driadele? o intreba dupa cateva clipe de gandire.

-Multumesc, apreciez, zambi el cald.
Nu esti singura care are puteri, asa ca aici ne vom descurca.

-Hai sa pornim si gasi o torta mica, cam zdrentuita dar care parea numai buna de aprins si sufla peste ea ca sa se aprinda.
Nu am probleme cu intunericul, dar ma gandesc ca putina lumina nu ne-ar strica.

O prinse la timp si o scoase afara la aer.
-Nya? Nya! mai repeta el odata, incercand sa o aduca in simtiri.

-Hei, nu trebuie sa te intristezi.
Dar nu exista o solutie atunci cand te indepartezi de padure? Sa porti un talisman sau sa bei o licoare magica?

-O sa ma gandesc daca pot gasi ceva pentr tine, pana atunci si scoase o sticluta extrem de mica din buzunar, bea asta si i-o intinse.
E un amestec din plante care iti da mai multa putere.