Plimbare prin Centru

Era o zi de vara. Dupa niste zile incare lipseam in secret din Fairytopia apar cu o masina:
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/47/f6/6f/47f66f26ce6102b2c397301c730ac235.jpg
nimeni nu se astepta ca printesa Fairytopiei sa apara cu o masina destul de puternica dar care in ciuda acestui aspect mergea mai incet decat putea ea zbura. Sau cel putin asa se credea. Numai ca eu aveam un motiv. Legile fizicii erau diferite, erau intoarse in Fairytopia. Deci ca zana pe Pamant eu eram rapida iar in Fairytopia zburam cu cateva sute de km/h. Pe cand masina care pe Pamant putea atinge maxim 300 km/h in Fairytopia prindea o viteza de 10 ori mai mare. Deci practic o masina Pamanteana in Fairytopia mergea mai rapid decat zbura o zana.
Aveam aripile pliate sub forma de fusta si eram pe locul soferului, conducand masina prin Centru orasului Fairytopia Metropolis.

Azazael stătea pe o bordură. Avea în mână un măr verde, pe care îl decojea tacticos cu briceagul de care nu se despărțea niciodată. Având ochiul mereu acoperit lumea îl privea destul de ciudat. Și fiind aglomerație unii chiar se opreau să se uite la el și să-i arunce priviri urâte. El doar îi ignora, văzându-și de mărul său ca și cum nimic pe lume nu i se poate întâmpla.

Opresc masna si ma uit la acel baiat. Ma dau jos din masina.
-Buna! Ce i patit la ochi? Esti ranit? Ai nevoie de ajutor? Apropo, de cand nu ai mai mancat o masa calda? Il intreb eu, crezand ca e un baiat sarac ramas fara parinti si fara casa.

Fu luat prin surprindere. Lumea nu voia să-l ajute, erau destul de înfricoșați de aspectul său.
”Nu mai am ochiul respectiv ca să am ceva la el..dar nu, nu am nevoie de ajutor, îmi place pur și simplu să stau aici, nu sunt homeless sau ceva..” explică ,deși el de obicei era zgârciob la cuvinte.

-Ok, atunci. Imi cer scuze de confuzie. Ii spun eu, indreptandu-ma spre masina mea din nou.

”E ok, cred” murmură fără răutate, mușcând apoi cu poftă din măr.

Yollanda:

Fiind vara imi doream sa fac o plimbare pe Centru sa ma mai racoresc.

Sanara. Ma aflam la volanul noii mele masini si ma plimbam Centrul capitalei cu ea.

Mergeam linistita pana ce un pusti alergase si incercase sa-mi fure geanta. Ma incrunt si il privesc cum fuge cu ea, aparand apoi de nicaieri in fata lui.
- Urasc hotii, mi se intunecara ochii si el dadu drumul gentii si o lua la fuga. Zambesc si imi iau geanta, continuandnumi drumul.

Ii blochez calea cu masina, parcandu-mi noua masina fix in fata lui.

Imi scot bagheta.

-Cred ca vrei sa devii un broscoi si nu stii cum, nu? Asta patesc hotii. Spun eu, amenintandu-l cu bagheta.

Yollanda:

Am observat ca cel care a vrut sa imi fure geanta e oprit si ma opresc si eu din drumul meu ca sa vad daca va fi pedepsit sau doar certat pentru fapta lui.

Asteptam sa vad reactia hotului si apoi sa decid ce fac cu el.

Hotul se incruntase si incercase sa fuga.