Drumuri incurcate

Inca ma gandesc...ce a fost in capul meu cand am intrat in labirintul asta. Cred ca ma plimb de o ora incercand sa gasesc drumul spre iesire. Cred ca e a sasea oara cand trec pe langa florile acelea albastre.

Era clar ca nu mai stiam locul unde ascunsesem acel obiect si partea rea e ca uitasem sa iau un ghem de aur care sa-mi arate drumul, sau macar iesirea. Nu puteam sa deranjez un djin cu o astfel de problema, asa ca m-am gandit sa invoc o alta creatura. Ma gandeam ca va raspunde un dragon ca Tiamat chemarii mele, dar spre surprinderea mea raspunse un demon mic si grasut.
-Eu sunt maretul Azazel...
-Traiesti pe masura numelui! i-am spus pe un ton ironic. Acum dispari! Vreau pe cineva care sa ma ajute. Nu stii pe cineva mai... competent?
-Ar trebui sa-mi multumesti ca eu, maretul Azazel, am raspuns chemarii tale. Si pentru ca m-ai scapat din... locul in care eram, iti voi indeplini dorintele. Considera-ma slujitorul tau credincios, atata timp cat nu ma trimiti inapoi. Care iti este porunca?
-Vreau sa ies din labirint!
-Ce?! Suntem intr-un labirint? Ce-ti veni sa intri aici?
-Deci stii drumul?
-Ah... sigur ca stiu! Pe aici!
Micul demon arata drumul din dreapta, asa ca l-am urmat, desi eram departe de a ma increde in abilitatile lui de orientare.

Data viitoare cand voi vedea un labirint stiu ce voi face. In voi ocolii! Inca incercam sa gsesc drumul... si din nou am ajuns intr-o fundatura. Minunat. M-am intors incercand alt drum. Se par ca nu eram singura in labirint. Mai erau doua persoane...

-Mergem de doua ore, incompetentule! am strigat la el furioasa. Stiam eu ca nu stii drumul! Dispari! Lasa-ma sa chem pe altcineva!
Azazel se agata de piciorul meu si incepu sa se smiorcaie.
-Mai da-mi o sansa! Uite, te-am adus langa altcineva care s-a pierdut in labirint! Doar nu voiai sa o ratezi, nu-i asa?
M-am uitat spre fata care ne privea certandu-ne.
-Buna! i-am spus si am incercat sa afisez un zambet larg, in ciuda dorintei de a-l pocni pe Azazel.

-Buna, am spus abtinamdu-ma sa rad de Azazel care intrase intr-o incurcatura. Eu una imi aminteam ca e mai fioros...
-Se pare ca nu numai eu m-am pierdut in labirint.

-Oh, dar noi nu ne-am pierdut, spuse Azazel, doar ne familiarizam cu labirintul...
-Ignora-l! E o pacoste. Eu sunt Yozora. Tu cine esti?

-Incantata,Yozora. Eu sunt Nyt. Si voi v-ati pierdut in labirint?

-Ma bucur de cunostinta, Nyt! Din nefericire, da, ne-am pierdut! Candva am avut o harta a acestui labirint, tinand cont ca eu l-am construit, dar acum nu mai este buna de nimic, pentru ca incaperile labirintului se schimba constant. Nu sunt sigura ce le pune in miscare. Initial, l-am construit si conceput ca pe un fel de ascunzatoare a... ceva, dar in timp, a devenit un fel de loc al indragostitilor si al curiosilor. Desigur, acestia nu au mai fost vazuti de atunci, in schimb, am gasit niste schelete foarte interesante.

Schelete? Eh,se putea fara....
-Tu ai construit labirintul? Ei bine, ai facut o treaba buna...e o ascunzatoare buna. Dar o colivie si mai buna as spune.

-Eh, daca nu o sa gasesc iesirea o sa-mi fac loc prin el cu forta, dar mi-ar parea rau sa distrug o opera de arta. Sunt deschisa la sugestii, mai putin din partea lui Azazel. Labirintul e un fel de inchisoare, dar nu a noastra, ci a... altceva, a... Minotaurului.

-Minotaurul?! Asta chiar e o problema. Daca incercam sa iesim cu forta si el va reusi... Ar fi mai usor daca nu s-ar tot schimba labirintul...

-Oh, dar eu nu ma refer la Minotaurul din lumea oamenilor, ca daca ar fi fost acela l-as fi putut invinge. Ma refeream la cel ascuns in labirint, un Minotaur faurit din metal, in corpul caruia se ascunde un suflet razbunator si nemilos. Un vrajitor malefic a vrut candva sa conduca regat dupa regat, dar avea nevoie de o arma la fel de puternica pe cat era visul lui de maret. A studiat multi ani, pana sa isi faca un plan si intre timp a avut mai multi ucenici care au crezut in el, dar pe care nu a ezitat sa-i sacrifice la momentul potrivit. Oricum, vrajitorul isi dadea seama ca timpul nu il va astepta, asa ca a grabit planul. A furat piese din armurile si armele celor mai puternici zei si le-a contopit pe toate impreuna in magia elementelor, astfel a fost creat invelisul Minotaurului, dar nu era de ajuns, trebuia sa-l faca sa se miste, sa i se supuna. Nu putea face asta decat prin necromantie, dar aici a esuat de atatea ori incat s-au raspandit zvonuri despre creaturi monstruoase care alergau noaptea pe strazi si rapeau s-au ucideau totul in calea lor. Chiar si eu am auzit zvonurile, asa ca am mers sa verific. Din nefericire purtam la mine Bratara lui Anubis. Bratara are abilitatea de a inmagazina suflete, iar vrajitorul a aflat acest lucru si a furat-o. A pus-o Minotaurului si si-a sacrificat pe cel mai supus ucenic, pentru a pune sufletul lui in bestie, dar am aflat la timp ascunzatoarea vrajitorului si l-am oprit. I-am intors pe rand blestemele pe care incercase sa le foloseasca ca sa ma omoare, dar ca sa folosesti blesteme, asta insemna ca el facuse un pact cu diavolul, iar pentru ca blestemele nu au mers impotriva mea, i-au scindat sufletul si el a murit. Oricum, atunci uitasem de bratara lui Anubis, care era pe mana Minotaurului, iar sufletul vrajitorului fusese absorbit in aceasta si din ea trecuse in bestie. Am luat bratara, dar raul fusese deja facut si nu puteam lua acea parte de suflet din cauza invelisului, insa m-am asigurat ca celelalte parti din sufletul vrajitorului nu se vor mai intregi vreodata si le-am ascuns in tot felul de locuri, una am pastrat-o in bratara si o alta am ascuns-o chiar in labirint. Ma intreb daca intre timp vrajitorul a invatat sa controleze Minotaurul, avand doar o mica parte din sufletul lui sau daca labirintul e pus in miscare chiar de el.
-Da, imi amintesc de asta! spuse vesel Azazel. Fratele meu, Baphomet, mi-a spus de puterea pe care i-a dat-o unui anume vrajitor si era chiar furios ca esuase si nu primise sufletul lui negru. Nu se intampla prea des ca fratele meu sa nu primeasca ce isi doreste. De aceea, el e rasfatatul familiei, iar eu sunt oaia neagra sau tapul ispasitor. Dar voi schimba curand asta... Plus ca trebuie sa-mi recapat adevarata forma.
-Cum?! Asta nu-i forma ta adevarata?
-Nu! De fapt, in asta m-a transformat fratele meu, dar uite cum arat cu adevarat.
Azazel ne arata o imagine cu un tip, care se presupunea ca ar fi el.
-Asta in care esti acum, ti se potriveste mai bine.

-Se explica de ce nu pareai asa amenintator, i-am spus lui Azazel chicotind dar m-am opri pentru ca se uita urat la mine si nu vroiam sa il supar. Bun deci suntem intr-o mare incurcatura...in special daca acest Minotaur e cat de cat puternic. Ce ne facem?

-Cu cat se obisnuieste mai mult cu noul corp si daca mai si gaseste alte bucati de suflet, devine din ce in ce mai puternic. Trebuie sa ma gandesc...
Eram in cumpana, pana am auzit o voce din geanta mea. Era vechiul meu manual de magie, Dorian.
-Poti folosi o vraja de cautare a unei persoane.
-Ehhh, da. Doar ca nu mi-o mai amintesc...
-Da, mi-am dat seama, de vreme ce ma foloseai la toate cursurile de magie si la teste...
-Bine, gata! Am inteles ideea! Acum spune-mi vraja!
-''Persona Asperio''.
Am rostit vraja.

Interesanta "carte".
-Chiar va merge vraja? am intrebat ca un copil mic ce priveste un spectacol de magie...nu ca ar fi o mare diferenta.

Din varful toiagului meu magic iesira mai multe lumini, care luara forma unor cautatori, adica un fel de creaturi care pareau facute din apa si semanau putin cu niste cerbi. Labirintul se lumina, dar chiar in fata ochilor nostri, zidurile lui se schimbara, iar vraja se pierdu.
-Nu merge vraja, atata timp cat se tot schimba locul din care pornim. O sa folosesec o vraja de teleportare. Gandeste-te unde ai vrea sa mergi Nyt si pastreaza bine in minte locul acela, pentru ca daca ti se schimba decizia in ultimul moment, vraja te va rupe in bucati ca sa ajungi in ambele locuri.

-Aha...am inteles. Voi tine minte din moment ce mai vreau sa traiesc. Cred ca voi alege sa merg in centrul labirintului. Sper sa fie o idee buna.

Cum inca vraja lor de teleportare nu fusese rostita inca nu se teleportasera. Iar vraja care fusese initial facuta pe care o crezusera pierduta nu era pierduta. De fpat ajunsesela mine fiind cea mai apropiata persoana.

Un falfait de aripi putea fi auzit si puteau vedea ca o zana se apropia de ele.

cata labirintu,eu pe unde sa oiau?