Hipodrom City

First topic message reminder :

Ma plimbam prin Hipodrom City orasul tuturor poneilor.

- Îți trăiești viața la maxim, observ, a zâmbit.

-Cam asa e. Imi place in timpul liber sa salvez lumea. Stii, daca ar mai fi fost vremurile demult apuse as fi putut fi o centaurita cavaler. Oricum nu ma supara sa nu fiu numita in nici un fel. Si cred ca de la bunicul meu am mostenit pasiunea de aventuri si salvari.

- Nu cred că ai nevoie neapărat de un titlu sincer. Eu sunt opusul tău în privința asta.

-Nici eu nu ma dau in vant dupa vre-un titlu. Doar spuneam si eu. Ah si uite am ajuns la Hipodrom. Spun eu cand hipodromul era sub noi. Si desi as fi putut ateriza direct in in centrul lui, prefer sa aterizez in afara lui si apoi ii spun:
-Totusi sa fim cinstiti si sa stam la coada ca toata lumea. Acum ne vom cumpara un bilet vom merge sa pariem si si apoi putem merge la bar. iar bletul ne asigura rezervarea locului. Stadionul are 2 intrari. Intrarea principala unde iti cumperi biletul si pariezi si intrarea secundara pe unde iesi si intri de cate ori vrei, daca ai bilet. Coada enorma e din cauza ca se cumpara bilet si se pariaza. Din fericire eu sunt in timpul liber. Nu pot concura. Insa saptamana urmatoare voi concura la maraton.

S-a dat jos din spatele ei, privind în jur.
- Atunci îți urez noroc pentru săptămâna viitoare în caz că nu o să mai fiu pe aici să te și văd, a zâmbit.

-Multumesc. Spun eu. Coada mersese destul de repede totusi si ajungem rapid sa ne luam 2 bilete apoi dupa ce luam bilete cu locurile in arena, mergem sa pariem. Desi coada fusese destul de mare observam ca persoanele de pe locuri le puteai numara pe degete.
-Majoritatea prefera sa stea la terasa afara la bar si sa vina pe locuri abia spre sfarsitul competitiei. Dar fara a cumpara bilet cu loc, nu esti acceptat sa pariezi. Cam asta e regula pe aici. Majoritatea lumii insa considera plictisitor sa stea in arena sa urmareasca asa ca prefera sa socializeze la un pahar de suc sau bere si sa urmareasca la televizorul de acolo.

- Sunt de acord cu majoritatea, a ras.

Iti recomand sa pariezi pe Sunset. O cunosc. Chiar daca e unicorn apropo eu pot vorbi si cu ceilalti cai si ponei nu doar cu centaurii. Stiu ca nu a mai concurat ultimele editii si acum s-a intors cu forte proaspete. Si mai mult are ciuda pe Luna o fata licorn. In mod sigur se va ambitiona sa nu o lase sa castige si apoi mai e motivata si de ultimul punctaj obtinut in ultima editie in care a concurat cand a iesit pe locul 3. Cursa asta s-ar putea traduce si intr-o cursa de calificare pentru a 2-a repriza. Eu vad rezultatele cam asa: Sunsetpe locul 1, luna pe locul 2 si pe al 3-lea nu prea stiu aici nu ma bag. Iar in a 2-a repriza nu pot sa ma pronunt inca.

- Sigur, cum zici tu, nu mi-am pus în minte să și câștig la pariul ăsta, a dat din umeri.

Dupa ce punem pariul mergem la terasa barului. Eu dau scaunul de la masa la o parte si ma asez direct pe ciment cu corpul de cal in pozitie culcat iar jumatatea mea umana fiind astfel la nivelul unui om care statea asezat pe scaun. Cu toate ca eram diferita fata de alti centauri avand corn in frunte si aripi de pegas, nimeni nu zicea nimic.
insa nu trecuse prea mult timp pana ce la cateva mese mai incolo 2 centauri musculosi si un grup de elfi se imbatasera si se pusesera pe cearta.

V s-a așezat și el pe un scaun, uitându-se în jur. Când dădu cu ochii de grupul certăreț îi privi cu repulsie, după care oftă.
- Ce îmi recomanzi? spuse el și-și trecuse mâna prin păr, încercând să-i evite.

-O inghetata Royal la cornet cu aroma de afine. E preferata mea. Si o bere neagra Guiness.

- Sigur, asta rămâne, a zâmbit apoi a dat comanda.

-Eu o sa imi iau inghetata de afine si un suc.

- Mhm.
Și-a întors capul spre televizor. În timp ce privea își mai trecea din când mâna prin păr, nefiind prea atent la ce se întâmplă în jur.

In scurt timp veni comanda noastra. Ceea ce era ciudat era ca in lumea noastra cu atatea specii umane sau animale care aveau inteligenta umana si puteau vorbi se intamplau lucruri neasteptate. Desi comentatorul putea fi auzit dar nu vazut, la un moment dat dintr-un mic accident se dezvalui ca comentatorul era acelasi cu cameramanul si mai mult acesta era o creatura jumate om jumate grifon. Aducea a un Sfinx inaripat. Fusese adusa o astrfel de creatura fiindca trebuia sa fie impartial si echidistant in comentarii si mai ales foarte critic. In mod normal nu ar fi trebuit sa isi dezvaluie identitatea dar la un moment dat isi scapase camera si aparu din gresala in cadru in timp ce incerca sa o recupereze inainte sa se atinga de sol si sa se sparga. Din fericire reusise sa o prinda la timp si transmisiunea cursei sa continue.

- Huh, măcar nu sunt singurul neîndemânatic.

-Oricine poate gresi. O data la un concurs de sarituri desi am efectuat saltul corect peste un obstacol inainte sa efectuez saltul peste al 2-lea obtacol am daramat din gresala cu cornul o bara din obstacol in timp ce ma pregateam sa sar peste obstacol. Am luat in corn bara aia care a zburat efectiv spre public aterizand peste o taraba de hotdogi. Am creat ceva pagube. Desi saltul a fost unul reusit in medie, am pierdut ceva puncte si am iesit pe locul al 2-lea dar a trebuit si sa platesc toti hotdogii vanzatorului care pana la urma au ajuns mancare pentru orci. Astia sunt ca niste capcauni pitici care au obiceiul de a manca de pe jos si a se tavali in noroi. Din fericire nimeni nu a fost ranit.

- Eu în general mă lovesc singur. M-am sărutat cu câțiva stâlpi până să te întâlnesc și practic sunt căsătorit cu pământul, a glumit el.

Incep sa rad. Radeam impreuna povestind despre neindemanarea noastra.

- Ce-ți place să faci? În afară să salvezi lumea și să participi la curse, evident.

-Sa citesc, sa cant si sa dansez. Desi in aparenta pare mai greu dansul cand ai jumate corp de cal, nu e deloc greu. Ma descurc bine mai ales la balet. Totul e sa inveti echilibrul pe picioarele din spate e mai dificil la inceput dar apoi cand te inveti, e ceva instinctiv.

- Oh, interesant. Eu știu să dansez. Măcar acolo nu-s la fel de împiedicat. Și cred că vine de la sine, dar sunt bun și la parkour și-l practic de plăcere, nu neapărat să mă ajute cu ceva, dădu din umeri.

-Stii, ai putea sa ma inveti si pe mine. Evident doar daca as reusi sa fac rost de o placa mare si rezistenta care sa sustina cele 800 de kg ale mele.