Save the Unicorns

First topic message reminder :

Dazai:

Stateam pe o stanca, cu mana la frunte, admirand peisajul padurii cu un zambet de copil pe chip.
-Wooow! Cat de tare arata locul asta!
Nici acum nu aveam habar cum ajunsesem aici, dar am zis sa profit de asta. Mi-am bagat mainile in buzunarele hainei, sarind de pe stanca si pornind sa explorez padurea. Nu trecu mult si observ ceva ce parea sa fie un animal in departare. Curiozitate pune stapanire pe mine in acea clipa si ma apropii, tresarind cand aud animalul nechezand. Atunci imi dau seama ca e vorba de un cal, dar ceva parea dubios. Ma uit mai atent, observand ca au ceva in frunte.
-HOLLY MOLLY! Unicorni?!
Imediat ce-mi auzira vocea, isi indreptara atentia spre mine iar eu raman teapan, crezand ca daca fac pe statuia, n-or sa ma mai vada.

Tresar cand o aud asa aproape si sar direct pe geam, uitandu-ma apoi la ea.
-Sigur! Haide~

Ies si eu afar.
-Noroc ca stateam la parter dar ei bine, lasa ca intr-o zi te voi invata sa sari de la inaltime pe spatele meu si sa ne sincronizam. Asa vei putea sari si de la 10 metri maxim 12 metri fara sa te ranesti. Dar din pacate mai sus de 12 metri nu mai e valabil ca fizica isi va spune cuvantul si ne vom rani amandoi.

-Am sarit si de la etajul 4 si n-am murit...din pacate...Dar hai sa mergem mai departe!
Ma prind de coama ei si ii sar in spate.

Pornesc la galop in viteza mare sperand sa recuperez timpul pierdut. Desi initial imi propusesem sa pornim la 5 dimineata acum era deja aproape 8.00 Vroiam sa ajungem pana la pranz in apropiere de Ponyland.
-Scuze ca o voi lua pe niste scurtaturi. Spun eu, coborand muntele pe terenul off-road pe versanti mai mult sau mai putin abrupti cu teren stancos si accidentat si plin de tufisuri, boscheti si pietre ascutite.

Eu ma agat bine de gatul ei si stau teapan ca sa nu cad.

Cobor versantul drept, fara sa tin cont de traseul turistic, direct cum fac pasionatii de off-road. Iar cand in fata noastra apare o prapastie continui sa alerg spre ea apoi asigurandu-ma ca am destula forrta adunata sar peste prapastie, zburand peste ea.

Eu nu misc un deget, tinandu-ma scai de ea si uitand sa respir in clipa in care isi ia "zborul" peste prapastie.

Aterizez cu bine pe partea cealalta si continuam galopul pe drum accidentat pana ajungem pe o carare cu pietris ce se intersecta cu un drum de pamant. Ii arat apoispre stanga so sre dreapta.
-Vezi, daca am fi luat-o pe drum, am fi venit de aici din stanga, noi trebuie sa mergem inspre dreapta.
Am mai scurtat drumul cu vreo 3 ore. Spun eu, luand-o spre dreapta si apoi ii arat cum se vedea varful muntelui in fata noastra si cat de mult coborasem.
Mai avem putin si acoboram la 1400 metri. Iar Ponnyland e o cetate ce se afla pe munte la o altitudine de doar 700 metri. Apoidin Ponnyland va trebui sa mergem pe singurul drum de acces catre pestera Kalyana ce se afla la 900 metri altitudine. Daca ne tinem bine, pe la ora 14.00 cred ca suntem la pestera.

-Asta daca nu murim pana atunci!

-Stai fara grija, nu vom muri. Spun eu.
Apoi continui pe drumul de pamant ce serpui in jurul muntelui. La un moment dat se vedea in jos drumul de asfalt cu serpentine. Saocolim ne-ar fi luat mai mult timp. Sa o luam direct in jos inspre el nu mai era accidentat dar era abrupt dar nu cat sa puna viata in pericol desi asa lasa impresia. Profit ca stateam si priveam drumul de pe o stanca care era cat pe ce sa se desprinda. Fara ca el sa se astepte, dau stancii o copita, lovind-o cputernic cu copita piciorului din dreapta spate, desprinzand-o si facand surf pe munte, folosind stanca drept placa de surf.
-Tine-te bine. Spun eu. in timp ce imi suceam corpul stanga dreapta sa imi tin echilibru si sa ghidez bucata de stanca pe panta.

-Femeie! Esti nebuna!
Ma agat si mai strans de gatul ei, inchizandu-mi strans ochii ca sa nu mai vad nimic din ce se intampla.

Ajungand aproape de drum, fac un salt direct pe drum, lasand piatra sa zboare in hauul ce se casca in fata noastra. Apoi o iau la galop in viteza urmarind drumul asfaltat pana in primul oras. Era un oras de provincie din Ponnyland al regatului Equestria. Se numea Ponnyville.

-Te rog! Hai sa luam o pauza de 5 minute macar!

-Vom lua o pauza de jumatate de ora. De aici mai e un drum de 2 ore jumate pana in Canterlot capitala Equestriei. De acolo urcam iar pe munte pana la pestera. Cat despre Valea Curcubeului, nu e departe, ci e la o mica distanta de vreo 30 km fata de pestera.

-De ce trebuie sa fie mereu munti? Nu putea sa fie o campie cu drum drept fara obstacole?

-Asta e, asa e relieful. Mie imi place dar se vede ca avem pareri diferite.

-Si mie mi-ar place daca ar fi sa merg linistit in plimbare...Nu calare pe tine alergand fara sa ti cont de regulile de circulatie!

-Da, sunt mai rebela. O recunosc. Din fericire nimeni nu amendeaza vreodata un unicorn pentru asta. Spun eu, razand.

-O sa te amendez eu daca continui astfel! Vreau eu sa mor, dar nu vreau o moarte dureroasa!

-Nu ai auoritate sa ma amendezi. Spun eu razand.
-Oricum acum s-a terminat partea dificila. Acum e doar drum asfaltat pana aproape de pestera apoi singurul lucru va trebui cand ne apropiem sa incep sa galopez puternc si sa sar pe niste stanci inguste ca sa ajung fix langa cascada si apoi pe dupa ea. Cascada acopera pestera precum o perdea.

-De ce locurile magice trebuie sa fie asa greu accesibile?

-Sa ajunga la ele doar cei ce merita si care sunt foarte determinati sa o faca cu un motiv bine intemeiat. Magia nu poate fi lasata la indemana oricui.

-Bine...Bine...Dar totusi! Pentru astia care "merita" ar trebui sa apara un drum magic fara pericole de niciun fel!

-Ar fi prea usor. Pericolele sunt cele care iti masoara determinarea, iti ofera lectii initiatice, iti masoara puritatea si sinceritatea sufletului, curajul, indemanarea, vitejia, cam de astea.

-Prea multe batai de cap. Cred ca era mai simplu sa mergem la elf si sa-i dam cu ceva in cap.