Fugind de responsabilitati

First topic message reminder :

Yuno:

Scapasem de indatoririle de print fugind din palat pe ascuns ca sa nu ma vada nimeni. Aveam o mantie lunga pe mine cu o gluga mare ce mi-o trasesem pe cap ca sa nu fiu recunoscut de cineva. Cu cat ma indepartam de palat, cu atat ma relaxam, bucurandu-ma de liniste, stiind ca nu mai avea sa dureze mult.

-Si asta e cel mai bine, sa ramanem in pace.

Sylvy se uita la noi apoi doar la zana, incrucisandu-si bratele la piept.
-Desi cu asemenea zane ca tine care vorbesc "frumos" cu altii, s-ar putea sa stricam prietenia!
Eu ma uit putin la ea apoi imi inchid ochii si pornesc mai departe pe drumul din padure. Nu voiam sa-i dau apa la moara asa ca am preferat sa tac.

-Ideea e ca nu imi plac gelosii. Ii spun eu lui Sylvy.

-Ok! Nu-ti plac gelosii...Dar tu te-ai luat practic de Yuno! Si el nu ti-a facut nimic.
Ma uit cu coada ochiului la ele apoi la drum, bucurandu-ma de privelnistea naturii. N-aveam de gand sa ma bag in discutia lor.

-nu m-am luat de Yuno, ai inteles gresit. Ce e rau in sta sa discuti cu o persoana si sa te imprietenesti cu ea? Nici nu aveam de gand sa imi fie mai mult de un simplu amic vreodata. Our si simmplu te-am vazutca te accepta pe tine sima gandeam ca poate ma accepta si pe mine. Da datorita dimeniunii mele, e mai greu sa imi fac prieteni.

-Hmp! Yuno nu accepta pe nimeni inafara de mine in preajma lui! Nu-i asa Yuno?~
-Nu. Daca nu eram legat de tine, nu te-as fi lasat sa te apropii.
Sylvy ramane ca traznita de fulger, dar isi scutura capul repede si-l ia apoi pe al meu in brate, frecandu-si obrazul de-al meu.
-Si eu te iubesc, draga Yuno~

-Inteleg ca va iubiti si nu va stau deloc in cale in privinta asta. Eu nu caut iubit momentan. Dar asta nu inseamna sa ii interzici sa mai aiba amici.

-Hei! Doar am grija de el! A suferit destul si nu vreau sa-l mai raneasca nimeni! Ai inteles? Deci daca te comporti frumos, am sa te las sa fi amica lui. Dar voi fi mereu cu ochii pe tine!

-Bine, am inteles. Ii spun eu.

-Bun! Ma bucur ca chestia aia mica ce o numesti creier, a priceput!
Eu imi duc mana la cap, satul de discutia lor. Ma opresc la umbra unui copac si ma asez, privind cerul pentru a ma linisti.

-Banuiesc ca si tu ai unul, nu? O intreb pe Sylvy

Sylvy tresare si zboara in fata zanei, privind-o cu superioritate.
-Ce vrei sa insinuezi!?
Eu stau cuminte la umbra copacului, ignorandu-le complet si privesc cerul.

-Zic ca si spiritele trebuie sa aiba creier ca orice fiinta.

-Desigur! Dar al nostru e mai dezvoltat decat al unei zane de rand ca tine.

-De parca tu nu esti un spirit de rand.

-Nu sunt! Sunt de vita nobila! Spre deosebire de tine.

-Spiritele au familie regala?

-Nu! Toate spiritele sunt regale! Adica va suntem cu mult superioare! Fara noi nici macar nu a-ti avea magie.

-Aici ai drpetate ca fara voi nu amavea magie. Noi avem magie prin intermediul vostru. Dar sa spui ca toate spiritele sunt regale nu cred ca pot fui e acord. Nu doar regii si reginele devin spirite dupa moarte.

-Odata ce ajungi spirit, ca ai fost sau nu de vita nobila, esti considerat regal!

-Orice spirit, orice fantoma? Nu aveti si voi ranguri?

-Fantomele n-au treaba cu noi! Noi spiritele ce va oferim voua magia. Exista cate un spirit pentru fiecare tip de magie. Eu sunt de exemplu spiritul vantului! Niciun alt spirit nu mai e ca mine. Si doar in clipa ce murim suntem inlocuiti de un alt suflet mort ce devine spiritul magiei respective.

Inteleg. Dar sunt surprinsa ca si voi puteti muri. Credeam ca spiritele sunt nemuritoare.

-In mod normal suntem. Dar exista ceva ce ne poate ucide, insa e practic imposibil ca cineva sa stie de asta. Tocmai din acest motiv suntem considerati nemuritori.

-Inteleg. Spun eu.