Fugind de responsabilitati

First topic message reminder :

Yuno:

Scapasem de indatoririle de print fugind din palat pe ascuns ca sa nu ma vada nimeni. Aveam o mantie lunga pe mine cu o gluga mare ce mi-o trasesem pe cap ca sa nu fiu recunoscut de cineva. Cu cat ma indepartam de palat, cu atat ma relaxam, bucurandu-ma de liniste, stiind ca nu mai avea sa dureze mult.

Sylvy zambeste multumita apoi vine si se aseaza pe umarul meu. Eu ma uit putin la ea apoi imi mut la loc privirea catre cer.

Continuam sa zbor dupa ei.

Eu stau la umbra copacului privind cerul iar Sylvy sta pe umarul meu fredonand linistita.

Ma așez pe o crenguță a copacului, deasupra lor.

Eu ma uit la cer si-mi duc mana pe stomac cand simt ca mi se face foame. Ma uit apoi in jur si intind mana catre un mar dintr-un copac, iar in jurul sau se formeaza o mica tornada ce-l desprinde din copac si-l aduce in mana mea, evaporandu-se apoi.
Rup putin din mar si ii dau lui Sylvy iar ea imi multumeste si ne apucam amandoi sa mancam.

-Si spiritele mananca? intreb eu mirata.

-Da. Ce te miri asa?

-Fiindca stiam ca spiritele sunt imateriale. Ii raspund eu.

-Suntem doar daca nu avem un contract cu o alta creatura. Asa cum am eu cu Yuno.

-Si cand aveti contact, luati forma materiala. Interesant.

-Yup!
Eu ma ridic dupa ce termin de mancat si merg mai departe, iar Sylvy sta pe umarul meu, facandu-i zanei semn sa ne urmeze.

Eu ii urmez pe cei doi.

Eu ma plimb in timp ce Sylvy sta pe umarul meu.

Eu zburam după cei doi, in timp ce ma gândeam cum sa fac sa ma lase Sylvy sa stau si eu pe umărul lui Yuno.

Eu merg linistit si ma uit in jur, iar Sylvy sta pe umarul meu si fredoneaza.

Eu zburam in urma celor doi incercand sa tin pasul.

Eu merg linistit. Sylvy se uita putin in spate la ea si ranjeste, abtinandu-se sa nu rada cand o vede cum se chinuie.

Ma chinuiam pentru a tine pasul cu cei doi.

Ma opresc si ma uit spre ea.
-Merg prea repede pentru tine?

-Da, cam asa ceva. Ii raspund eu.

-Atunci stai pe umarul meu.
-NU! Poate sa zboare mai repede! Ca de asta are aripi.

-Aripile mele nu sunt la fel de eficiente ca ale tale. Eu sunt zana, tu spirit. Ai o viteza tripla fata de mine fara sa obosesti. Ii spun eu lui Sylvy.

-O faci intentionat! Vrei doar sa stai si tu pe umarul lui Yuno...Dar nu pe tura mea!
Eu ma uit la ele cu ochii mici si oftez.

-Poti sa crezi ce vrei dar sunt obosita si ma dor aripile. Ii spun eu.

-Atunci stam aici sa te odihnesti.
Eu ma asez. Chiar nu voiam scandal si stiam ca daca o las sa stea pe umarul meu, Sylvy avea sa reactioneze deloc frumos.