The Punishment

First topic message reminder :

Actiunea acestei povesti incepe pe Terra, lumea oamenilor pe care zeii obisnuiesc sa o numeasca Midgard.

Shannon:

Eram o fata obisnuita din lumea oamenilor pana cand se intamplase accidentul. Nici nu credeam cazeii sunt reali pana am avu ocazia sa cunosc unul in persoana. Din pacate insa pentru mine, am cunoscut un zeu rau de care lumea ar face tot posibilul sa evite o intalnire cu el sau chiar sa vorbeasca despre el.
Castigasem o excursie la radiosi eram fericita ca voi vedea in sfarsit Japonia. Dupa ce aterizasem pe aeroportul din Tokyo, devenisem foarte entuziasmata.
Cum a inceput aceasta:
Aveam totul planificat. Trebuia din Tokyo sa prind trenul Shinkansen catre Osaka unde aveam cazarea. Avionul cu care calatoream a avut intarziere si iata-ma ajunsa lamomentul de rascuruce de unde incepe povestea noastra.
Aeroportul Tokyo era un terminal multimodal care lega aeroportul de Gara Shinkasen si de metrou.
Uitandu-ma pe mobil la ceas constat ca maiaveam doar 5 minute pentru a prinde Shinkasenul dar drumul era destul de lung si intortocheat, asa ca iata-ma alergand de nebuna pe culoarele aeroportului si stangace cum sunt dau peste o persoana care dupa imbracaminte, o roba portocalie, parea un calugar hindus.
-Scuze domnule, ma grabesc. Ii spun eu, intorcandu-mi fata catre el.
-Fii atenta domnisoara. Spuse el Dar nu mai avusesem sa fiuatenta cnad ma lovesc de un piedestal si sparg o statuie, dupa marime, o statueta a unui zeu.
-Nu stiam nimic despre zeii din Japonia.
-Aiidee a carui statuie a fost?
-Nudomnule. Imi pare rau, o sa platesc. Cat valora?
-Nu e vorba despre bani domnisoara, e un chilipir. Dare vorba despre blestem.
-Blesteme? Nu prea cred in asa ceva. Ii spusesem eu.
In acel moment insa aparu un fum gri inchis-negru inecacios...

-Ataci pe la spate? Din asta imi esti? Nu stii caasta se numeste trisare? Spune nervos ares aruncand cu explozii si mai puternice spre Katsuki. Arunca mai multe sfere care explodau cand ajungeau in apropierea lui Katsuki.

Shannon:

-Sper ca aceasta lupta sa se sfarseasca cu bine, sper ca Katsuki sa ii demonstreze lui Ares, ca a devenit mai bun.

Apoi am deja idei despre ce as vrea sa facem.

-Si eu sper asta.
Tia isi lasa urechile pe spate trista si-si strange pumnii la piept privind atenta lupta.
Katsuki ranjeste si cu toate ca e lovit, nu se lasa. Ingenucheaza si-si pune palmele pe pamant, facand explozii tot mai mari ce ies din pamant in jurul lui Ares.
-Orice e permis in razboi! Nu, tata?
Katsuki se propulseaza in aer cu ajutorul explozilor si cand e deasupra lui Ares, intinde mana spre el, tinandu-se de incheietura cu cealalta mana si creaza o explozie puternica din palma catre Ares.
Tia isi duce mainile la ochi si face mai multi pasi in spate.

-Astaasa este fiule. Spuse Ares ferindu-se.

-Acum lucrurile vor deveni mai serioase asa ca pentru protectia fetelor... Spuse Ares si crea un zid de foc care inconjuraun perimetru cam cat o arena mica lasandu-ne pe noi fetele in exteriorul ei.

-Acum sa ne intoacem la lupta. Spuse Ares si arunca cu explozii extrem de puternicea caror efect insa nu puteau depasi acel zid aparent de foc, care era de fpat unzid magic ce absorbea efectul exploziilor. Singurul lucru ce nu il absorbea erazgomotul exploziilor. Prin el se putea vedea lupta celor doi. Explozii puternice urmate de fum in forma de ciuperci.

Ares arunca la un moment dat o bila exploziva destul de aproape de Katsuki.

Katsuki tresare si-si duce bratele in forma de X la nivelul fetei pentru a se proteja de bila exploziva dupa care vine cu viteza la Ares, punandu-si palma pe abdomenul lui si creand o explozie puternica. In clipa aia strange din dinti, simtind o durere insuportabila la nivelul incheieturilor insa continua sa-l atace pe Ares fara pic de mila.
Tia sta mai la distanta si priveste cu ochii umeziti lupta, simtind ca Katsuki e ranit.
-Kacchan... Nu cred ca a fost o idee buna sa-l chemi pe Ares...Trebuia sa gasim altceva...

Ares se feri de toate exploziile.

Shannon:

-Katsuki, ai o sansa. Repeta ultimul atac dar coordonat. Fa ca toate exploziile sa il evite iar unadintre ele sa ricoseze din ceva in spatele lui Ares. Nu poate i nmit atac pe la spate daca tu esti in fata adversarului. Dar fix asta va fi. Dar in razboi orice e permis. Se poate numi semi-atac pe la spate, care e permis.
Gandesc eu, sperand ca Katsuki imi va citi gandurile.

Katsuki face cum ii zice Shannon, insa explozile subt tot mai slabe, iar el respira tot mai greu in timp ce bratele ii tremura de la durerea resimtita dib cauza explozilor create.

In ciuda faptului ca exploziile erau mai slabe ca cele precendente, in loc sa se intoarca una singura cum ma astpetam, se parea ca 3 dintre ele se combinasera intr-una singura care apoi ricosa spre spatele lui Ares.

Ares fu luat prin surprindere si fu destul de ranit de acea explozie, cazand jos.

-Baiete se pare ca ai reusit, m-ai invins. Nu mai pot lupta. Nu iti face griji, nu imi e pusa in pericol viata. Dar ma doare rau mijlocul. Si cam totul. Nu mai sunt in stare sa lupt. Cred ca trebuie sa stau o saptamana la pat dupa o asemenea lupta.

Shannon:

-hm, se pare ca Katsuki l-a invins pe Ares.

-Ce?! N-am terminat! Inca respiri!
Katsuki vrea sa sara pe el, dar Tia il prinde de la spate si-l tine in brate strans.
-Gata Kacchan! E suficient. Ai invins!
-Ba nu! Inca nu e mort! Trebuie sa moara!
-Kacchan...

Shannon:

-De ce ai vrea sa iti ucizi tatal? In plus cum poi sa il ucizi? E zeu nemuritor. Il spun eu.

-Doar un zeu poate ucide alt zeu. Si vreau ca eu sa fiu cel ce-l ucide pe ala! Asa vor sti toti ca sunt mai puternic decat "maretul" zeu al razboiului!

Shannon:

-L-ai invins. Dar acum ce public ai? Ne aidoar pe noi doua. Nu mai bine pastrezi uciderea lui pentru data viitoare, atunci cand poate vei avea un public mai numeros? Ii spun eu lui Katsuki.

Ma uitam la Tia care speram sa ma aprobe. Si la Ares care se ridica cu greu de jos si se pregatea sa plece acasa.

-Shannon are dreptate! Mai bine astepti pana data viitoare cand vor fi toti zeii de fata!
Katsuki se uita la ele apoi spre Ares cu ochii plini de ura. Cand il simte ca s-a relaxat, Tia ii da drumul ramanand totusi langa el.

-Si acum pot fi papusica lui Tia. Spun eu incantata.

-Daca mai suni asa incantata, te bag in groapa!
-Usurel...
Katsuki ofteaza iar Tia il ia usor de brat, asezandu-se cu el sub un copac. Ii ia apoi capul si i-l pune in poala ei, mangaindu-l usor. Katsuki mormaie ceva dar pana la urma cedeaza si-si inchide ochii, adormind la scurt timp.

-Sunt incantata nu ca as fi papusa ei ci pentru ca am scapat sa ma ucizi. Spun eu. Apoi vad ca adormise cu capul in poala lui Tia.
-E obosit dupa o asemenea lupta.

-Mhm. Ma bucur totusi ca a adormit asa usor. Apropo! De ce vrei sa fi de marimea unei papusi?

-Bine, hai ca recunosc. Cand eram mica si aveam prietene si ma jucam cu papusile, imi placeau mult papusile maiales cele Barbie. Dar ma intrebam cum ar fi sa fiu de marimea uneia si sa fiu una dintre papusile Barbie iar prietenele mele sa se joace cu mine. Stiam ca e imposibil sa ajung vreodata de marimea unei papusi. Dar intotdeauna cautam sa imi imaginez cum e sa fiu asa mica si usoara, sa fiu manipulata de altcineva.
La noi in Londra avem un cartier japonez in care o data pe an se organizeaza de ziua copilului un concurs pentru papusi robot. Niste papusi Barbie japoneze animate de baterii. Aveam fantezie cum ar fi sa fiu mica si sa fiu inscrisa de una dintre prietenerle mele ca papusa ei la acest concurs. Si nimeni sa nu isi deaseama ca sunt o fata normala de mici dimensiuni.
-Fantezii de copil mic cu imaginatie bogata.
Ii explic eu.

-Copiii muritorilor au fantezii foarte ciudate.

-Aici nu te contrazic. Dar acum ca sunt o papusa, stiu ce imi doresc, asta in caz ca vei fi si tu de acord. O casuta de papusi in forma de colivie care sa o tii in camera ta si in care sa locuiesc. Si aveam mental imaginea a ceea ce vazusem o data in vitrina unui magazin de jucarii.

-Nu exista asa ceva aici. O sa dormi in natura exact ca noi! Oricum eu si Kacchan nu stam intr-un singur loc ci calatorim prin lumile magice. Si n-o sa stau sa car o casa de papusi dupa mine chiar de ar fi sa gasesc una!

-Deci voi nu aveti casa? Imi imaginam ca aveti si voi o casa. Nu stiam ca exista o lume in care nu sunt case si se doarme in natura.
Si ce faceti atunci cand ploua? Unde va adapostiti? Intreb curioasa.

-Ne adapostim unde gasim. In general sub copaci. Si avem casele noastre! Doar ca nu mai stam acolo din moment ce calatorim.

-Am inteles acum. Ce locuria-ti vazut pana acum? Doar 2 sau 3 exemple si care ar fi urmatoarea destinatie? o intreb pe Tia.

Tia, sa stii ca imi place mult coada ta stufoasa. Incerc eu sa ii fac un compliment.

-Mersi. Si mie imi place. Si nu avem destinatia stabilita. Mergem unde ne duce vantul~ Am vazut pana acum regatul zanelor si al spiridusilor si cel al uriasilor! Acolo cred ca avem interdictie dupa ceea ce a facut Kacchan...Hehe...

-Sa inteleg ca Kacchan a batut uriasiide i-a zvantat vorba aia?

Ah si inca ceva, ma intreb daca coada ta e atat de stufoasa incat m-ar putea ascunde din vedere la nevoie, daca ai nevoie sa ma ascunzi urgent?

Spun eu imaginandu-ma ascunza in blana stufoasa a cozii lui Tia.