The Punishment

First topic message reminder :

Actiunea acestei povesti incepe pe Terra, lumea oamenilor pe care zeii obisnuiesc sa o numeasca Midgard.

Shannon:

Eram o fata obisnuita din lumea oamenilor pana cand se intamplase accidentul. Nici nu credeam cazeii sunt reali pana am avu ocazia sa cunosc unul in persoana. Din pacate insa pentru mine, am cunoscut un zeu rau de care lumea ar face tot posibilul sa evite o intalnire cu el sau chiar sa vorbeasca despre el.
Castigasem o excursie la radiosi eram fericita ca voi vedea in sfarsit Japonia. Dupa ce aterizasem pe aeroportul din Tokyo, devenisem foarte entuziasmata.
Cum a inceput aceasta:
Aveam totul planificat. Trebuia din Tokyo sa prind trenul Shinkansen catre Osaka unde aveam cazarea. Avionul cu care calatoream a avut intarziere si iata-ma ajunsa lamomentul de rascuruce de unde incepe povestea noastra.
Aeroportul Tokyo era un terminal multimodal care lega aeroportul de Gara Shinkasen si de metrou.
Uitandu-ma pe mobil la ceas constat ca maiaveam doar 5 minute pentru a prinde Shinkasenul dar drumul era destul de lung si intortocheat, asa ca iata-ma alergand de nebuna pe culoarele aeroportului si stangace cum sunt dau peste o persoana care dupa imbracaminte, o roba portocalie, parea un calugar hindus.
-Scuze domnule, ma grabesc. Ii spun eu, intorcandu-mi fata catre el.
-Fii atenta domnisoara. Spuse el Dar nu mai avusesem sa fiuatenta cnad ma lovesc de un piedestal si sparg o statuie, dupa marime, o statueta a unui zeu.
-Nu stiam nimic despre zeii din Japonia.
-Aiidee a carui statuie a fost?
-Nudomnule. Imi pare rau, o sa platesc. Cat valora?
-Nu e vorba despre bani domnisoara, e un chilipir. Dare vorba despre blestem.
-Blesteme? Nu prea cred in asa ceva. Ii spusesem eu.
In acel moment insa aparu un fum gri inchis-negru inecacios...

-Cam asa. Si daca te atingi cumva de coada mea, te omor chiar eu! Oricum n-am de ce sa te ascund. Si inca un sfat...Nu-i spune "Kacchan"...Ultima persoana care a facut-o, nu mai e printre noi. Nici macar zeii nu te vor mai putea salva atunci.

-Inteleg. Scuze, nu stiam ca coada e asa sensibila pentru tine. Cum noi muritorii nu avem cozi...

Acum altceva. Cand ajungem in primul oras, vreau sa ma schimb de hainele acestea umane care s-au micsorat o data cu mine. O sa vreau niste hainute de papusa. Si stii ce as mai merita? Ca Katsuki cu puterea lui de zeu, sa imi stearga cumva mintea dar nu total.
Adica sa am impresia ca am fost dintotdeauna papusa ta, sa nu mai am dorinta de a deveni om. Dar sa nu imi stearga cunostintele invatate la scoala. Sa fiu la fel de inteligenta ca si acum.

-Nu cred ca ai vrea sa umble el la mintea ta...Si cum adica "meriti"? Dar ce ai facut ca sa mai meriti ceva de la el? Deja ti-a crutat viata!

Adica mi se pare ca e destul de grav ca i-am spart statuia. Si ziceam ca o merit ca pedeapsa. Dar da, cred ca ai dreptate. Mai bine sa nu umble in mintea mea.

Si ce zici Tia cand ajungem in urmatorul oras, imi cumperi hainute de papusa? O intreb eu.

-Va trebui sa-l rogi pe Katsuki. Eu sunt leftera. N-am niicun ban nici sa-mi iau ceva de baut. Altfel, iti luam cu cea mai mare placere!

-Oare daca il rog frumos, ne va da niste bani? Dar acum nu il voi trezi. Il voi lasasase odihneasca si saspera ca va fi intr-o dispozitie buna.

-Sigur va fi. Si il rugam amandoua. Dar asta cand ajungem in oras, bine?

-De acord, Tia. Ii spun eu.
Stateam pe umarul ei drept intr-o pozitie ca pe scaun.
-Tia, pot sa te rog sa ma lasi sa impletesc in jurul taliei mele putin din parul tau ca pentru siguranta?

-Arata parul meu a funie de protectie? Stai cuminte si n-o sa cazi.

-Bine. Promit, stau cuminte. Ii spun eu.

-Nu trebuie sa-mi promiti nimic. Pana la urma o faci pentru tine ca sa nu cazi si sa te ranesti. Mie imi este egal daca ramai intreaga sau nu. Tot te pot folosi pe post de papusa daca vreau.

-Totusi cred ca e mai frumos saai o papusa animata, nu? O intreb eu.
-Ah si sunt lihnita de foame. Abia astept sa ajungem in urmatorul oras.

Tia scoate din rucsac un mar si o lasa pe Shannon pe iarba, dandu-i marul.
-Pana ajungem, mananca asta.

-Multumesc. Spun eu, apucandu-ma sa mananc din acel mar care era foarte mare pentru mine acum ca eram cat o papusa.

Imi veni idea pe moment cum ar fi sa ma bage in rucsac. Dar totusi ma gandeam ca ar fi mai bine sa stau pe umarul lui Tia si sa ma bucur de privelistile acestei lumi.

Tia se uita la ea apoi la Katsuki cand simte ca se misca si zambeste usor, vazandu-l ca se trezeste.
-Ai dormit bine, Kacchan?
-Mhm.
-Cum iti sunt mainile?
Katsuki se uita la ea apoi isi ridica mainile, privindu-le atent dupa care le lasa pe piept si-si inchide ochii.
-Mai bine se pare.
-Te-ai fortat cam mult. Va trebui sa iei o pauza.
-Da...Da...Mergem?
Tia aproba si amandoi se ridica in capul oaselor. Tia vrea s-o ia pe Shannon, dar Katsuki o ia primul in pumn si porneste la drum, iar Tia il urmeaza.

-Te rog frumos Katsuki, vreau sa merg pe umarul lui Tia. Ii spun eu.

-O sa mergi asa cum zic eu! Adica in pumnul meu!

-Bine. Spun eu putin dezamagita.
Nu intelegeam de ce din moment ce ma daduse deja lui Tia, trebuia sa ma care el in pumn.

-Fac asta ca sa te inveti minte sa nu-mi mai spui vreodata "Kacchan"... Pentru ca data viitoare, nu voi mai fi asa dragut.

-Bine, am inteles. Promit sa nu iti mai spun asa. Doar Tia are dreptul sa iti spuna asa. Ii spun eu.

-Vad ca-ti merge nuca aia ce o ai in loc de creier, muritoareo...

Eu nu mai zic nimic. Abia asteptam sa ajungem in oras. Priveam imprejurimile in timp ce eram tinuta in pumn.
Cel putinma tineadestul de ok. Nu prea strans cat sa nu pot respira dar destul de strans incat sa nu pot face vreo miscare.

Katsuki si Tia se indreapta catre urmatorul oras, iar toate creaturile cu care intra in contact, fug mancand pamantul in clipa in care-l vad pe Katsuki, de teama sa nu fie ucise.

-Se pare ca esti foarte cunoscut in zona. Iti stiu toti de frica. Spun eu.

Katsuki merge cu un ranjet sadic pe chip.
-Sunt cunoscut peste tot! Si ma bucur ca stiu ce-i asteapta daca-mi stau in drum.