One day...

Latias:

Eram in trecere prin acest regat stiind ca apartine elfilor. Sunt printre singurele fiinte fata de care m-am apropiat cat de cat fara sa ma sperii. Nu doream sa atrag atentia asa ca am ales sa merg in forma mea umana.

Sanara:

Ma plimbam prin aceasta zona extrem de frumoasa ce apartinea elfilor. Adoram frumusetea acestor locuri.

Eu imi continui linistita plimbarea, admirând peisajele.

Admiram si eu peisajele acestei zone.
Zone de deal si podis inconjurate de un lant muntos precum zidurile unei cetati. Era ca o cetate naturala uriasa.

Eu observ niste dragoni zburând in directia mea, si din obisnuita si teama, ma ascund sub niste copaci ce au coroanele bogate cu frunze si flori pentru a nu fi vazuta. Când simt ca au trecut, ies din ascunzatoare, pasind cu grija si-mi continui drumul.

Eu aterizez si continui plimbarea pe jos.

Când ajung in cetate, elfii ce ma vad ma recunosc imediat si ma saluta. Eu tresar putin surprinsa, dar apoi schitez un zambet timid si le fac cu mana in semn de salut, plimbandu-ma prin cetate. Cu toate ca era multa lume prin jur, ma simteam destul de bine si-n largul meu.

Sanara:

Ma plimbam prin centru cetatii care era mai aglomerat ca de obicei. Se pare ca era sarbatoare si zi de targ ca in orice zi de sarbatoare.

-Latias! Am ceva pentru tine!
Eu ma opresc si ma uit catre o elfa mai batrana, mergând apoi la ea. Aceasta ia de dupa tejghea un saculet ce mi-l da. Eu iau saculetul si când il deschid, ochii imi sclipesc, vazand bucati de placinta cu diferite arome. Ma uit apoi la batrana, aplecandu-mi capul in semn de multumire apoi plec mai departe si mananc cu zambetul pe buze.

Simtind mirosul de placinta merg catre batrana.
-Doamna, cat ma costa aceeasi plscinta pe care i-ai dat-o adineauri acelei fete? Mai aveti din acea placinta?

-Oh! Imi cer scuze, dar am facut-o special pentru ea.
Eu termin bucatile de placinte si arunc punga la gunoi apoi merg aproape de o scena pe care dansau niste elfi, unele din dansurile lor traditionale.

-Si ce placinte aveti la vanzare? O intreb eu

-Mai am doar cateva cu afine daca doresti.

-Singur. Imi plac placintele cu a fine. Ii raspuns eu.
-Si de curiozitate cele care i-ai dat fetei cu ce erau?

-O combinatie de mai multe fructe cu putina carne.
Batrana ia una din placinte, împachetând-o frumos si i-o da Sanarei, urandu-i pofta buna.

-Cat costa placinta cu afine? Intreb eu.

-Nu costa nimic. Ia-o si du-te linistita.

-Mersi. Totusi nu pot sa nu va las mimic. Stiu cs batranetea e grea. Spun eu si ii las 10 Kwan.

Eu observ ce face zana si ii transmit telepatic:
Sti ca tocmai ai insultat-o dandu-i acei bani, nu? Daca chiar voiai sa-i dai ceva, trebuia sa-i dai un obiect oarecare ca un mic schimb.

-Imi cer scuze nu mi-am dat seama, obisnuinta. Spun eu, atat telepatic fetei cat si cu voce tare batranei.
Apoi scot din poseta un lantisor simplu de argint cu o pietricica nu prea valoroasa dar destul de valoroasa prin prisms faptului ca nu se gases in regatul Fairytopiei si nici in cel al Elfilor.
-Acest lantisor are o pietricica, una din multele adunate de mine cand am fost in vacanta pe Taramul Zeilor. Ii spun batranei.

Batrana, care nici nu se atinsese de bani, ia lantisorul, multumindu-i Sanarei. Eu ma mia uit putin la ele apoi imi continui plimbarea prin cetate.

Zbor ajungand-o din urma pe fata si ii multumesc personal.

Eu tresar când o vad ca se apropie si ma transform in dragon imediat, facandu-ma invizibila si disparand de acolo.

-Pf ce timida. Spun eu.

Eu ma opresc in cealalta parte a cetatii si devin iar vizibila, luând forma umana. Ma uit putin in jur apoi ma plimb.