The Fire

First topic message reminder :

O zi ce se anunta a fi de vis, se transforma intr-o clipa in cosmar când flacari albastre acaparara campii intregi, incinerând vegetatia fara mila, lasand doar cenusa in urma ce era dusa de vânt departe.

-Vom mai vedea. Spun eu. 
Pentru inceput pot sa iti fac asta. Spun eu si incep sa invoc o vraja aparand un arbust in forma de cusca in jurul sau care il prinse in interior. 
-Poate crezi ca poti sa arzi ca pe orice alta planta, nu? Dar te va lasa inima sa o arzi? Spun eu in timp ce apoi planta rodea niste fructe absolut delicioase.

-Nu pricepi, nu? Nu mai am inima de când eram mic. Nu-mi pasa de nimeni si nimic.
Pun mana pe arbust si-l ard pana nu mai ramane decat cenusa din el.

-Bun, va trebui sa te iau cu usurelul si sa te conving sa imi povestesti ce s-a intamplat. Sa stii ca nu te pot obliga dar usa casei mele va fi oricand deschisa pentru tine. Ii spun eu. 
-Vezi stejarul de colo cu casuta in copac? Acolo e casa mea. Spun aratandu-i un stejar in departare.

-De ce vrei asa mult sa sti? Ce crezi ca rezolvi daca afli?

-Poate ca da, poate ca nu, dar macar voi incerca sau poate vom incerca.

Oftez usor si-mi bag mainile la loc in buzunare, intorcandu-ma cu spatele la ea si privind in departare plictisit parca de viata.
-Nu ai cu ce sa ma ajuti. Raul a fost facut de mult. Si speranta la vindecare a murit si ea cu mult timp in urma. Am ramas doar un trup gol ce cauta doar sa distruga viata de pe pamant, pentru ca e singurul lucru ce-mi mai ofera satisfactie cat de cat. Ma ajuta sa simt ca inca mai traiesc intr-un fel.

-Dar cine ti-a facut rau? Intreb eu. Eram foarte curioasa in legatura cu asta. Deveeam putin mai curioasasi maiinsistenta, sperand sa il pot convinge sa spuna ce s-a intamplat.

-Hades. ii raspund scurt fara pic de emotie in voce.

-Daca el ti-a facut, inseamna ca Zeus, fratele lui ar putea desface raul facut de Hades. Nu poae chiar toate relele fcute de Hades, dar sa speram ca asta ar putea fi un caz fericit in care sa Amo vese buna si o veste proasta. Vestea proasta e ca la Zeus se poate ajunge destul e greu, numai daca ai elatii. Vestea buna e ca am relatii. Zeita lunii ne poate fi intermediara si poate face ca maretul Zeus sa iti acorde 5 minute sa te asculte si poate si sa rezolve problema daca ii sta in putere.

-Batranul Zeus? Heh. Nu are cum. Nici macar el. O fi el maretul zeu, dar nici macar el nu are puterea de a da timpul inapoi ca sa schimbe ceva. Sa schimbe ani de abuzuri. Ti-am zis: nimic nu ma poate ajuta. Dar mersi. Apreciez ca esti prima persoana care a vrut sa faca ceva sa ma ajute.

-E adevarat, nu poate da timpul inapoi. Dar daca e vorba despre abuzuri cum zici tu, te pot primi la mine si sa scapi de abuzuri de azi inainte. Oricine ar vreasa se lege de tine, va face cunostinta cu arcul meu si sagetile mele care nu rateaza nici o tinta si cu sabia mea.
Am un arc magic faurit de insusi Hefaistos si transmis din generatie in genratie de la stra-stra-stra-stra-stra-bunicul meu. Orice sageata pui in el, se incarca cu magia lui, si devine o sageata vie capabila sa urmareasca tinta chiar si pe zeci de kilometri si indiferent cate curbe ar urma sau oriunde s-ar ascunde.

-E prea tarziu. Am scapat de ele. Din moment ce am plecat de acolo. Dar urmele si amintirile nu vor disparea. Nu voi putea scapa de ele. Ma vor bantui si aminti mereu ce "tata minunat" am. In plus...Imi pot purta si eu de grija acum.
Ma intorc cu fata la ea, privind-o cu blandete in ochi si-i pun o mana pe cap, ciufulind-o usor.
-Dar iti multumesc.

-Hah, Hades e tatal tau? Si nu s-a comportat bine cu tine ci tot timpul te-a abuzat? Sau am inteles gresit?

-Nu. Ai inteles totul perfect. Asa s-a intamplat. Acum evitam sa zicem ca suntem rude.

-Ei bine exista o legenda despre Cascada Uitarii. Apa din acea cascada in stare bruta iti sterge toata meemoria dar dizolvata intr-o apa a unui rau magic si cu o anumita planta magica si sub actiunea unei vraji poate sterge doar amintirile neplacute. Cu toate astea desi teoretic e posibil, practic stergerea memotriei sau a anumitor parti din memorie, nu eun lucru moral. E imoral sa faci asa ceva cuiva.

-Am incercat la inceput sa fac asta. Dar nu a functionat. Am uitat pe moment. Dupa toate amintirile au revenit. Si intr-un final m-am impacat cu gândul asta. Dar intr-un fel...m-au ajutat. M-au ajutat sa devin mai puternic si sa pot pune piciorul in prag in fata aluia.

-Poate ca are legatura cu faptul ca esti pe jumatate zeu. Nu stiam ca la semi zei nu functioneaza asa bine. Ei bine, daca vrei, putem merge acasa la mine si sa ne cunoastem mai bine la un pahar de vin sau un pahar de cidru.

Ma uit putin spre copac apoi la ea.
-Cum doresti.

-Ma bucur ca ai acceptat. Spun eu bucuroasa.

O privesc putin confuz, dar apoi ridic usor din umeri si urc in casa ei din copac, intrand si privind in jur cu atentie.

Casa din copac era ceva ce imbina avantajele unei cabane si a unei garsoniere. Pe exterior designul era a unei cabane din lemn iar la interior era Compusa minimalist: O garsoniera ce avea: Un hol de intrare, dormitorul cu baie in camera si balconul cu terasa ce tinea loc si de camera de oaspeti sau camera de zi.

-Interesanta casa.
Inaintez, privind cu atentie in jur si ma opresc pe terasa, asezandu-ma pe un scaun.

Intr-un colt de terasa se afla si o mini bucatarie improvizata.

-Deci ce sa fie? vin sau cidru de mere?

-Si una...si alta. Te rog.

-Bine atunci spun eu. Apoi ma aolec si scot din mini frigifer si sticla cu vin dar si pe cea cu cidru.