Walking in darkness

Taishiro:

Nu eram de mult timp in aceasta dimensiune. De fapt, nici acum nu realizam cumde ajunsesem aici, dar era clar ca sanse sa ma intorc acasa nu mai aveam. Asa ca, neavând de ales, ma hotarasc sa explorez locurile din Utopia, sperând ca asta ma va ajuta sa ma acomodez mai bine in noua mea casa.

Kingdom of Bodar era locul din Utopia unde locuiau cele mai infricosatoare creaturi. Un regat al padurilor intunecate si misterioase.

Eu ma plimb tinandu-mi mana pe stomac in timp ce matele imi chioraie de foame.
-Unde pot gasi ceva comestibil?

In timpce ma plimbam in padure tocmai fusesem atacata de un sarpe urias ce ma vroia pe meniu.
-Auzind vocea unui baiat si stiind acum ca nu sunt singura tip dupa ajutor.

Tresar când aud pe cineva strigând dupa ajutor si fara sa mai stau pe gânduri, pornesc in fuga spre sursa. Ajungând aproape, observ o fata cu corp de paianjen si raman putin surprins dar apoi imi scutur capul sa-mi revin din starea de soc si lovesc sarpele ce o ataca cu un fulger direct in cap. Il prind apoi de coada si-l arunc la distanta.

-Buna! Numele meu e Samantha. Imipoti spune Sam. Multumesc ca m-ai ajutat. Iti raman datoare. Si am auzit ca ti-e foame. Te pot servi cu ce am prins ieri. Putem face un gratar sau iti pot face o tocanita de ciuperci cu carne. Am prins ieri o pasare in panza mea uriasa.

Când aud de mancare, incep deja sa salivez, visând cu ochii deschisi.
-Nu mai conteaza. Mancare sa fie...Si ma bucur sa te cunosc. Numele meu e Taishiro.

-Atunci voi pregati si tocanita de ciuperci la ceaun si friptura de pasare la ceaun. Voi folosi copanele si aripile la friptura si pieptul la tocanita.

Haide sa vezi cum traiesc eu. Spun eu si ii arat o cabana de lemn parasita si saracacioasa cu conditii ca in vremuri demult apuse.

Scot un ceaun si il pun la un protap si ma apuc sa aprind focul frecand doua bete. Asta putea sa aminteasca ca ma descurcam precum stramosii care traiau intre epoca de piatra si inceputul epocii fierului.

Eu folosesc fulgerul, aprinzând imediat focul si ma asez, asteptand cuminte mâncarea.

-Multumesc pentru ajutor. Spun eu aprinzand de la primul foc cu un bat si al 2-lea foc unde pun de un gratar.

Ma apuc apoi sa prepar mancarea.

Dupa un timp cand fu gata mancarea ii spun:

-E gata mancarea haide sa mancam. Apoi pun mancarea pe niste farfurii vechi de lemn cu diverse picturi pe care le aveam in cabana pe care fostii proprietari le uitase. Si il servesc pe el intai apoi imi pun si mie.

-Multumesc!
Iau mancarea si ma apuc sa mananc in viteza.

-Cu placere. Ii spun eu.

Eu termin de mancat si las bolul jos zambind multumit ca am reusit sa mananc ceva sa-mi potolesc stomacul.

Mancasem si eu apoi il intreb: 
-Ce parere ai despre mine?

-Huh? Cum adica? La ce te referi?

-Adica ma refer in general si la aspect si la personalitate. Stiu ca poate iti e frica din cauza aspectului meu monstrous. Dar am o personalitate blanda in ciuda aspectului pe care as vrea sa o cunosti. Sau cel putin asa cred.

-Frica nu-mi este de aspectul tau. N-am mai vazut nimic ca tine. Si ca personalitate...Ei bine pari de treaba, dar prefer sa nu-mi dau cu parerea inca din moment ce abia ne-am intalnit si practic nu stiu mai nimic despre tine.

-Bun punct. Si da, cei ca mine sunt extrem de rari. Suntem cred intre 70 si 130 in toata Utopia. raim de regula in paduri intunecate ca aceasta.

-Am inteles. N-am mai vazut pe cineva ca tine pana acum. Ce-i drept, nici nu sunt de mult timp in Utopia asta, deci ceva imi zice ca n-am vazut inca multe creaturi ce exista aici.

-Cum ai ajuns aici? il intreb curioasa.

-Pai urmaream un hot sa-l prind si când am ajuns pe o alee intunecata din oras si aproape am pus mana pe el, m-am trezit brusc aici.

-Aha. Deci esti politist sau detectiv?

-Fost politist. Dar tot ii mai ajutam când aveau nevoie.

-Si de ce ai renuntat la politie? Inca te vad tanar. Sau doar mi se pare?

-Da. Eu zic ca inca sunt tanar. N-am decat 29 de ani...Hehe...Am iesit din politie pentru ca noul sef care a venit avea niste reguli pe care nu le-am putut accepta sub nicio forma.