Prin piata centrala

First topic message reminder :

Angee: 

Ma plimbam prin piata centrala.

Eu mananc si ma uit atent la ea.

Continui sa ma concentrez.

Termin de mancat si-mi sprijin capul in pumn, privind-o.
-Nu cred ca merge si la tine. Pana acum trebuia sa fi reusit.

-Exact. Asta tind sa cred si eu. probabil stie ceva Zeul suprem de nu mi-a dat darul acesta. Daca ar fi acest dar pe mana mea as deveni sigur o lenesa si as ramane rapid fara pene la aripi. Spun eu razand.

-Tind mai mult sa cred ca nu e asta. Adica sunt cel mai lenes dintre toti! Trebuie sa existe alt motiv.

-Mda poate exista alt motiv. Eu doar glumeam putin.

-Poate vom afla care e motivul. Desi, mie chiar imi place asta. Pot ajuta mai multe persoane de-odata fara probleme. Si nici nu mai trebuie sa stau la coada pentru mancare! ii spun razand.

-Ai perfecta dreptate. Si mda poate intr-o zi vom afla. Spun eu luand inca cativa cartofi si band putin suc. Ma uitam la cafeaua mea care inca scotea aburi semn ca inca frige.

Ma sprijin de spatarul scaunului si-mi inchid ochii, cascand.

Vazand asta incep sa ma grabesc sa mananc. Crezand ca Takami se plictisise deja.

Tresar când o vad ca se grabeste si ii fac semn s-o ia usor.
-Nu te grabi. Nu te alearga nimeni.

-Bine. Spun eu luand-o mai usor.

Penele incep sa vibreze. N-am timp. Imi inchid ochii si mai multe pene se desprind si o iau pe Angee si toate persoanele din local, scotandu-le afara in mare viteza si ducandu-le la o distanta sigura. La scurt timp intreg localul incepe sa explodeze.

-Ce-a fost asta? Cine si de ce ar pune o bomba intr-un loc asa linistit?

Pana o lasa jos pe Angee si se face scrum. Eu ies de sub daramaturi, fiind plin de arsuri si-mi duc mana la capul care-mi sangera. Unde a disparut? Nu-l mai simt. Macar n-a fost nimeni ranit.

-Deci a fost un demon cu puterile lui magice de atac, nu o bomba. 
Da-mi voie sa incerc sa te vindec. Spun eu si merg la Takami imbratisandu-l. Aripile mele se extinsera, crescu si tot crescu apoi ne inconjura pe amandoi ca intr-o sfera. Incepura apoi sa emita o lumina calma vindecatoare puternica.

Rasuflu usurat când vad ca ranile se vindeca si-i multumesc lui Angee.

Cand Takami fusese vindecat, aripile mele se micsorara si revenira la normal.
-Cu placere. Ii spun eu.

Ma uit in spate la aripile mele, oftând când le vad ca s-au micsorat din cauza penelor pierdute, dar eram multumit ca reusisem sa-i scap pe toti fara sa fie raniti in vreun fel.
-N-ai apucat sa-ti termini masa. Mergem in alta parte?

-Asta asa e, nu am apucat sa mi-o termin dar oricum am mancat destul. Doar cafeaua nu amapucat sa gust deloc din ea deci cred ca o sa mai luam doar o cafea de undeva de pe drum si o bem pe drum in timp ce mergem hm nu stiu, unde preferi tu.

-Haide la palat! Mereu am vrut sa vad cum arata locul ala!

-Bine, mergem la palat. E o plimbare buna pe jos pana acolo. Spun eu.

-Oh! Trebuie pe jos? Bineee...ii spun deloc entuziasmat.

-Nu trebuie pe jos. Doar ca vreau eu pe jos sa imi pot savura si o cafea care nu am apucat sa o savurez.
Niciodata nu am mancat si baut din zbor. Tu ai facut-o? il intreb pe Takami.

-Da! Fac asta mereu! Imi e mult mai simplu cand fac ceva in aer. Ador sa fiu la inaltime, unde totul pare cu adevarat liber.