The Light that fades away

-Licht!
Imi deschid ochii si observ un spirit al naturii cum vine si-mi ia capul in brate apoi se aseaza cuminte in poala mea, privindu-ma direct in ochi. Spiritul arata ca o mica zana cu o pereche de aripi transparente si purta o rochita pana la genunchi de un verde deschis.
-Ce faci aici, Licht?
-Am venit sa ajut satenii sa aiba parte de liniste.
-Oh! Zvonurile.
-Sti ceva de asta?
-Ai auzit de elful acela criminal ce s-a spanzurat in padurea asta, nu?
-Mhm.
-El face asta.
-Deci e o fantoma.
-Exact!
-Hmmm...Asta explica totul. Multumesc.
-Orice pentru viitorul rege! Hehe!
-Nu-mi mai zice asa, te rog.
Spiritul se ridica si vine in dreptul capului meu, sarutandu-ma pe frunte si dupa ce ma mangaie pe cap, se face nevazuta.

-Hm, deci e o fantoma rea. Ar trebui un inger al mortii sa il treaca dincolo desi ma indoiesc ca I'll poate ajuta. Cine se sinucide ramane blocat pe veci intre lumi. Asta e blestemul dat de Marele Zeu pentru pacatul sinuciderii.

-Trebuie sa existe o cale. Alta decat sa-l distrugem. Putem sa-l aducem oare pe calea cea buna sa-i fie iertat pacatul ca sa se odihneasca si el in pace?

-Hm din cate stiu eu se poate dar destul de dificil. Maretul Zeu il iarta dar doar daca spiritul se caieste foarte mult pentru pacatele sale din timpul vietii.

-Hmmm...Am inteles. Cred ca pana la urma voi fi nevoit sa-l distrug.

-Vom vedea. Intai sa vedem daca vrea sa vina pe calea cea dreapta. Daca nu, il distrugem ca ultima solutie.

-Din cate am auzit, n-a fost genul care sa aleaga calea buna. A fost unul dintre cei mai cruzi criminali din istoria noastra. Si s-a sinucis numai ca sa nu fie prins si executat. A preferat sa ramana in control pana in ultima clipa.

-Inteleg. Deci se pare ca acest spirit va trebui distrus daca se va dovedi la fel de rau si acum. Eu zic sa il asteptam sa vedem ce vrea intai. De ce sperie elfii.

-Sper ca va aparea in noaptea asta. Si ca vom putea comunica cu el. E foarte posibil sa nu vrea sa comunice.

-Si eu sper sa apara in seara asta. Dar chiar daca nu vrea sa comunice, nu ne puem repezi la el. Contraatacam doar daca e necesar, daca el ne va ataca sau va rani vreo persoana in fata noastra.

-Nu cred ca va rani pe nimeni. Pana acum n-a facut asta. Nu vad de ce ar incepe acum.

-Ei bine, atunci cred ca e bine. Macar avem un avantaj.

-Probabil. Dar chiar daca-l apuca nebunia si incearca ceva, n-am sa-l las.

-Si eu te voi ajuta.

-Iti multumesc pentru asta, domnisioara Angee.

-Cu placere. Spun eu zambind putin.
-Crezi ca va veni curand? Cat crezi ca vom mai avea de asteptat?

-Nu prea iti place sa astepti, ha? Nu stiu daca o sa apara. Dar daca e sa vina, va veni curand. E aproape intuneric.

-Ai dreptate, nu prea imi place sa astept. E plictisitor.

-Am mai gasit un motiv pentru care Mihail n-a dorit sa te trimita pe tine aici. Ii spune acesta razand.

Incep sa rad si eu impreunacu el.