Blood Rain

Buna, probabil ati mai vazut ficul asta pe alte site- uri, este tot al meu. Ideea nu este cine stie cat de originala, avand in vedere ca este despre.... aflati voi. Dar ideeile mi- au venit de la un joc. Sper sa va placa, Join it.

Cap.1 Vampirii

Peste tot este numai intuneric, doar luminile puse dintr-un loc in loc mai lumineaza putin strazile. Un sunet asurzitor se aude, un trasnet. Cerul parca era intr-o lupta continua. Peste tot este numai liniste, doar picaturi reci ce se zdrobesc puternic de asflat si de case, se mai aude, cerul este luminat din cand in cand de luminile puternice facute de fulgere care te fac sa tresari tot. Toata lumea sta in casa, la caldura, departe de ploaia rece si de frigul de afara si mai ales de noaptea de Sfantul Andrei, se spunea ca lucruri ciudate se intamplau in seara aceea, insa mai nimeni nu crede in prosti ca acestea, dar chiar si asa.... nimeni nu statea pe afara.
Pasii rapizi ai cuiva se aude pe strazi. Cineva alerga prin ploaie, respiratia ei se auzea incontinu, o respiratie grea, rapida, fugea fara oprire, inima ii batea atat de tare incat statea sa- I iasa din piept. Parul ei saten, deschis, lung, ii cadea pe umerii ei uzi de ploaie. Ochii ei caprui-verzui semanau cu o perla in tot ¨ razboiul¨ acela, priveau drept inainte, clipand din cand in cand. Ploaia rece o lovea fara mila. “ Ah…. Sper ca mai asteapta. Stiam eu ca daca merg la biblioteca o sa intarzii, dar astazi era ultima zi in care puteam sa scriu pentru referatul pe care il am de facut pentru saptamana viitoare “ Vampirii” Isi spuse fata in gand. Dintr-o data aceasta se impiedica de o piatra si ateriza in baltoaca de apa din fata ei, miscand imaginea unei case ce se reflecta in apa, ramase putin jos, era atat de obosita, respira greu, abia se mai putea ridica:
 Auci, perfect... acuma sunt complet uda, hapciu....
Se ridica, se uita la becul de pe stalpul de langa ea, care cand se stingea, cand se aprindea, ii era putin cam teama. Isi dadu putin cu mana prin par, arajandu- l putin, intinse mana, in palma ei cazura doua picaturi de ploaie urmate de doua picaturi rosii scurgandu- se incet de pe palma ei in jos, cand aceasta vazu cele doua picaturi se sperie, privii cu atentie picaturile:
 Ce e asta? Este.... este... sange... dar de unde?
Se dadu in spate si se uita in sus, vazu pe cineva acoperit de o pelerina de culoare inchisa, tinea in brate un om gustand din sangele acestuia, de la gatul omului incepu sa curga o suvita rosie de sange ce se zdrobi de asfalt, fata facu ochii mari, scoase un tipat apoi isi puse imediat mana la gura, dandu- se incet incet in spate ¨ Ce e asta? Vrea sa zica ca este o gluma? Nu este deloc haios¨ . Acel tipat atrase atentia acelei ¨ creaturi¨. Acesta isi indrepta privirea ucigatoare spre fata neajutorata, dadu drumul persoanei ce parea a fi un barbat, acesta cazand in baltoaca, lovindu- se puternic de asflat, mort, cu ochii fixi pe fata, fara nicio expresie, fara niciun pic de lumina, fara... viata. Fata se sperie si mai tare, incerca sa se miste insa nu putea ¨ Haide... trebuie sa te misti.. HAIDE¨ Isi indrepta privirea ingrozita spre ¨ creatura¨. Din gura ¨creaturei¨ se prelinse o suvita mica de sange ce cobora incet pe barbia acestuia, intr- o clipa acesta se afla in spatele fetei, ii spopti:
 Tu urmezi..... Aceasta ramase neclintita, facand ochii mari ¨Ce rapiditate¨.
Aparu in fata satenei, intinse o mana,fata scoase un tipat scurt, ¨creatura¨ incepu sa o zgarie pe satena dandu- i sangele, aceasta intinse mainile ca sa se apere, zgariind- o pe maini, fata se dadea din ce in ce mai mult in spate, tremura toata de frica, ochii ei erau inchisi, se impiedica si cazu in fund, continua sa tina mainile asa, tremurand, dintr-o data acesta se opri, nu se mai auzea nimica, fata deschise ochii, se uita peste tot, dar ¨ monstrul¨ nu mai era, disparuse, era speriata¨ Unde e? Unde a plecat? Ce a fost asta? Trebuie sa plec de aici¨ fara sa mai stea pe ganduri profita de ocazie si o lua la fuga spre casa, firicele rosii curgeau de pe mana ei imbinandu- se cu ploaia, cazand pe asfalt.
Ajunse in fata unei case nici mare, dar nici mica, doua lumini erau aprinse in acea casa, era casa ei. Intra in fuga in casa unde dadu nas in nas cu o fata cu parul negru, scurt si ochii negrii, avea o fata fina si inocenta, o privi pe satena uimita. Tocmai dadea sa iasa pentru a se uita dupa ea.
 Aime. Ai venit, in sfarsit, incepusem sa imi fac…. Bruneta se opri atunci cand vazu in ce hal arata satena; Aime, Doamne, ce ti s-a intamplat?
Insa Aime nu scoase niciun cuvant,tremurand toata, abia rasufland, privea in gol, pentru cate- va secunde parea pierduta, un firicel cristalin se prelinse pe obrazul ei, o lua in brate pe bruneta, incepu sa planga:
 Yuuki... mi- a fost asa de frica..... credeam ca o sa mor... credeam ca nu o sa pot sa te mai vad vreodata, credeam ca...
 Aime.... spuse aceasta incet, imbratisand-o; Gata... linistestete.... haide sa mergem sus si sa imi povestesti tot ce sa intamplat. Aime insa nu ii dadu drumul, statea tinand- o in brate si plangand, tremurand toata. Yuuki o privi uimita, insa continua sa o tina in brate.
 Haide... sa nu te vada tatal tau asa, se va speria. O lua de mana, urca scariile, deschise o usa alba intrand intr- o incapere destul de mare in care se afla o cada, o ghiuveta, sub aceasta un dulap maricel alb, peretii de un albastru ce te calma. O aseza pe scaunul din fata dulapului, din acesta scoase niste pansamente, niste apa oxigenata si o sticluta pe care scria ¨Betadina¨. Aceasta ii daduse un prosop, Aime privi atent prosopul, apoi isi indrepta privirea spre bruneta.
Yuuki se aseza in fata ei si incepu sa curete rana. Aime incepu sa povesteasca ce i s-a intamplat, despre “ monstrul” care ii aparuse in cale, despre cum a inceput sa o raneasca, ii povesti tot. Prietena ei ramase muta, nu stia ce sa creada, ii spuse ca poate a visat la biblioteca si pe drum a cazut si s-a lovit. Dupa cuvintele spuse de prietena ei, nici Aime nu mai stia ce sa mai creada. Din rani nu mai curgea sange, Aime se uita la rani, dintr-o data facu ochii mari si scoase un tipat strident, cazu dupa scaun pe spate, tragandu- se speriata la perete. Isi trase mana inapoi, se puse in colt si incepu sa planga, tremura.
- AIME. Ce ai patit ? Spuse Yuuki ingrijorata.
- Vampires. Spuse incet satena tremurand toata. Insa prietena ei nu intelesese si o puse sa repete. Aime scoase mana stanga si ii arata ce scria; Vampires, spuse Aime. Prietena ei se sperie, facu ochii mari, insa isi pastra calmul, incepu sa- I bandajeze ranile.
- Fi serioasa Aime, nu exista vampiri.
 Dar… ceea ce am vazut a fost real, nu un vis, nu m-as fi ranit singura Yuuki. Spuse Aime cu un glas parca fara viata.
 Stiu asta... dar este... absurd.... Yuuki o imbratisa pe satena si ii sopti la ureche ¨ Totul o sa fie bine, iti promit¨ Aime aproba din cap, se ridica de jos si pleca spre camera ei... deschise usa, se indrepta pe patul cu asternuturi move si albe, ce era aproape de fereastra, se tranti in el. Bruneta veni langa ea:
 In seara asta raman aici... mi- am adus sacul de dormit... Bruneta isi intinse sacul de dormit pe jos, se baga in acesta si inchise ochii. Aime nu fu deloc atenta la ceea ce ii spusese prietena ei, era cu gandul in alta parte ¨Oare ce vor sa insemne toate astea? Am visat? Oare o fi cineva care m- a blestemat? Ce inseamna toate astea?¨ Aime isi indrepta privirea catre bruneta:
 Yuuki..... ce faci acolo? Nu te duci acasa?
 Prostuto... esti vreodata atenta la ce zic eu?
 Eu.... pai... eu... sunt atenta.
 Am zis ca dorm aici.... Noapte buna
 Arigato Yuuki- chan. Noapte buna.... Spuse satena invelindu- se, somnul furand- o imediat.
*
 Draga mea... te- ai trezit?
 Cine esti?
 Se pare ca nu te- ai trezit.... poate asta te va trezi.
 Ce vrei sa zici?
 Privesteti mana, cadoul meu pentru tine... sper ca iti va placea.
Aime se uita la mana ei, rana se deschise, simti o durere intensa.

*
Aime se trezi speriata, transpirase toata, isi privi repede mana,
rana se deschise, sangele curgea siroaie. ¨Ce vrea sa insemne toate astea?¨