Aventura printre uriasi

First topic message reminder :

Ma plimbam prin Provincia Thrymheim ce apartinea de Tinutul Jotunheim. Deodata simt cum sunt prinsa de aripi cu doar doua degete, de cineva urias. Cand intorc capul constat ca ma prinsese un copil de urias. Fiind singura pe acel taram nu avea cine sa ma auda, as fi strigat in zadar duapa ajutor. Degeaba as fi vorbit caci glasul meu era imperceptibil pentru locuitorii acelui tinut dat fiind marimea lor uriasa. Eu nu eram decat un fluture foarte mic pentru ei.

- Sa ma strecor in pamant? Daca zici tu.. Ma aproprii de vrejul de fasole si inchid ochii, strecurandu- ma in pamant.
- Sanara, cat timp va trebui sa- i tin inchisi?

-Iti voi spune eu cat. Spun eu tinand si eu ochii inchisi. EE pentru protectia ochilor. Doar nu vrei sa iti intre pamant in ochi. Spun eu, apoi mie deja imi intrase pamant in gura asa ca il scuip. Apoi tac si eu din gura si cobor.

Cobor in continuare tinand ochii inchisi

Pamantul se termina, si dupa ce mai coboram ii spun lui Nuru:
-Nuru, gata, poti deschide ochii.
Eram la sute de metri in aer deasupra Fairytopiei tinandu-ne de un vrej de fasole iar deasupra noastra era pamant care statea in aer ca printr-o minune.

Deschid ochii in timp ce cadeam, observ ca eram in aer si tip`
- Sanara, un avertizment data viitoare. Spun eu si ma opresc, tinandu- ma strans de vrejul de fasole.

Incep sa rad.
-Bine, de data viitoare te voi avertiza. Spun eu.
Eu zburam pe langa vrej, facand diverse acrobatii.

- Si acum cum cobor?

Pai asa cum ai coborat pana acum. Vrejul asta are radacinile tocmai jos, in in pamantul Fairytopiei. Ai tulpina pana jos. Sau daca vrei o coborare mai rapida, imi dai mana si coboram amandoua in zbor.

- Aha... am crezut ca se termina aici, cu norii astia. Imi dau drumul si continui sa cobor.

Intrand in nor nu se mai vedea nimc, nici macar la 2 centimetri in fata, in afara de o ceata alba si foarte groasa.

- Sanara unde esti? Nu puteam vedea nimic insa am continuat sa cobor.

-Sunt pe aici pe undeva. nici eu nu te pot vedea pe tine. Ne vedem la iesirea din nor. Ai grija cum te tii de tulpina vrejului.

- Bine. Cobor incet incercand sa am grija cum cobor, ies din nou si privesc in jos.

-Nuru, coboara, dar nu te uita in jos acum. Spun un pic amuzata.

- Nu am frica de inaltime, am frica de cazaturi. Spun eu si continui sa cobor
- Mai e mult?

-Destul de mult. Pana jos sunt inca 3700 metri. Dar daca vrei, te voi putea duce eu.

- Daca poti... Spun eu tremurand de frig; M- am congelat.

-Atunci da-mi mana. Spun eu luand-o de mana si ducand-o jos.
Aterizam in Firytopia si ii spun:
-Am ajuns. Dar uite si o vste rea. Spun aratandu-i vrejul.

- Multumesc..... dar care- i vestea rea? Nu vad nimic in neregula cu vrejul.

Uita-te sus la norul din care tocmai am coborat. Vine cineva si nu prea pare prietenos.

Fac ochii mari
- Pe naiba, nu trebuie sa- l lasam sa intre in Fairytopia. Spun si o iau la fuga inspre vrejul de fasole.

-Daca doboram vrejul sunt 2 solutii: fie va muri la impactul cu solul si se va duce in Helheim, fie va supravietui si va ramane aici in Fairytopia si va provoca pagube mai mari decat el.

- Sunt de acord cu tine, dar va trebui sa riscam. Inchid ochii si chem toate pasarile ce se aflau Fairytopia. Se adunara toate in jurul meu, deschid ochii si le privesc. Apoi zboara inspre urias, acestea incepura sa ii rupa din carne prin ciuguleli.
- Sanara.. desi e departe mai bine nu ai privii...

-Bine, dar iti dau si o sugestie. Nu cred ca sunt suficiente pasarile. Mai cheama albine si viespi. si cativa lupi care sa stea aici la radacina vrejului si cativa serpi. O fi el mare si animalele mici, dar multe mici l-ar putea ucide.
Daca pentru noi veninul unui sarpe periculos foarte veninos e suficient sa ne ucida, doza letala pentru uriasi cred ca ar fi in cazul in care l-ar musca 100 de serpi, 1000 de albine si 1000 de viespi simultan.