O alta perceptie asupra lumii

Eram intr-unul din dormitoarele princiare si ma plictiseam de moarte. Tocmai ma pregateam de un mic experiment. Sa arunc asupra oginzii vraja micsorarii sa vad daca o pot micsora. Rezultatul a fost ca eu m-am micsorat foarte mult, chiar mai mica decat puricii si oglinda se sparsese deci nu ma mai puteam mari singura la loc. Tocmai vedeam pe covor cativa purici iar eu eram la o dimensiune numai buna pentru a le deveni hrana. Acum aveam o dimensiune de doar 0.05 mm
puicii tocmai ma observasera insa eu aveam avantajul ca aveam aripi iar ei nu asa ca incep sa zbor prin camera si ajung pe birou unde erau imprastiate diferite obiecte. Neavand ce face ma decid sa folosesc guma de sters pe post de pat.

Intru in camera . Vad ceva care seamana cu o musculita . O ating si ma fac mica langa Sanara :
- Salut !

-Salut! Cum ai ajuns aici? adica ma refer de dimensiuna asta? Eu am facut o boacana si din pacate nu mai stiu sa ies din ea. Doar sora mea ne va putea mari la loc insa acum e plecata la examen. Va veni diseara insa pana atunci poate ca ar trebui sa ne distram. Mai ales la dimensiunea asta, avem o alta perceptie asupra lumii si putem gasi mai multe metode de distractie decat daca am ava dimensiunea normala.

- Eu nu stiam ce este punctul acela negru cu doua aripi . Te-am atins si astfel am ajuns si eu langa tine . Ciudata poveste . Totusi este dragut sa fi mic .

-Habar n-aveam ca daca pot micsora involuntar persoanele ce ma ating. Si da, e dragut sa fii mic. Eh, uite prima data ma gandeam sa ne scaldam in paharul cu apa a si uite niste frimituri de cozonac pe care le lasasem aseara aici pe birou. Acum ni se par mai mari decat noi.

- Da , spun eu .
Merg in spate , ma impiedic si cad .

Incep sa rad.
-Tocmai vorbeam de frimituri si tu te-ai impiedicat de una.

- Totusi este distractiv sa fii mic .
Ma ridic :
- Bine ca am cazut pe pat .

-Da, a atenuat cazatura destul de mult. a dimensiunea asta, daca cadeai pe podea era ca si cum ai fi cazut pe asfalat de la etajul 10. Spun eu si merg pe pat langa Nemi. Desi eu pot zbura mai bine renunt pentru ceva timp. Ar fi mai bine sa profitam de dimensiunea asta sa coboram jos pe podea si apoi sa mergem pana la birou si sa incercam sa ne cataram pe el.
Hai sa facem o intrecere: Traseul va fi: coboram din pat, traversam covorul, urcam pe birou catarandu-ne pe unul din picioarele lui, alergm printre frimiturile de cozonac, ne urcam pe paharul cu apa folosindu-ne de vedem noi ce gasim, si cine intra prima in apa este castigatoare.

Vad un fir de par si ma dau cu ajutorul lui jos . Pe podea gasesc o firmitura de paine . Ma impiedic si nu o vad .

Ah, probabil ca ar trebui sa iti schimbi numele in Nemi cea impiedicata. Spun eu si rad cu pofta. Dupa care ma dau si eu jos pe acelasi fir de par.
-Bun haide sa alergam pana la piciorul biroului si sa fii atenta la scame si frimituri sa nu te mai impiedici.

Alerg mult :
- Nu credeam ca este asa de mult de parcurs .

Alerg si eu.
-La asa dimensiune, un pas ni se pare un kilometru.

Intru in dormitor si privesc in jur
- Ciudat se auzira voci pe aici... eh... cred ca pot sa ma odihnesc un pic avand in vedere ca nu e nimeni aici. Ma intind pe pat si inchid ochii.

-Nemi, uite a venit cineva. Cred ca Nuru. Phiu, ce noroc am avut ca nu ne-a calcat. Hai sa continuam cursa asta apoi deja stiu ce avem de facut.

- Cine e acolo? Intreb eu sculandu- ma repede si tinand mana pe sabie pregatita de atac, privesc in jur
- Arata- te sau te voi face eu sa te arati.

Terminam cursa la egalitate, dupa care ii spun lui Nemi:
Nemi, am ceva de facut. Apoi zbor si ma asez pe nasul lui Nuru si ii fac semn cu mana in semn de salut.

Imi privesc nasul si cum nu puteam vedea prea bine nu observ ca este Sanara, asa ca ridic palma si o lovesc usor cazand in palma mea, o privesc atent
- Huh? Cine esti?

Eram atat de mica incat in mod normal incat nu ma vedeam decat ca un punct mic si negru si in mod normal nimeni nu m-ar fi putut auzi, cu exceptia elfilor care datorita urechilor lor lungi si ascutite au un auz mai dezvoltat.
-Sunt Sanara.

- Sanara? Dar cum ai ajuns asa? Abia daca te pot vedea.. stai un pic. Inchid ochii si ma concentrez un pic apoi ii deschid la loc, o vedeam pe sanara mai mare, intr- atat incat sa pot purta o discutie cu ea, parea acum ca avea o dimensiune de 5 cm. Insa o vedeam asa din cauza puterilor mele.
- Acum e mai bine, cum ai ajuns asa de mica?

-Am facut un experiment prostesc. Am vrut sa vad daca pot micsora o oglinda. M-am micsorat eu in schimb si oglinda s-a spart. Singura nu ma pot mari la loc. Trebuie sa le astept pe matusi sa vina de la servici si ele vin abia pe seara. In seara asta regina a comandat ca zanele care aduna polen sa faca ore suplimentare.
Inca nu am invatat vraja care mareste.

- Ei bine sa mergem sa o cautam... Iau mana dupa sabie si o las pe Sanara pe masa.

Imi iau zborul si intru in urechea lui Nuru, ducandu-am aproape de timpan:
-Nuru, toate cartile de magie sunt jos la subsol in camera de langa laborator. E o camera mare cu zeci de biblioteci de lemn dar usa sta mereu incuiata.

Raman pe loc ca si cum o boxa mi- ar fi fost pusa la ureche si muzica data la maxim
- Sanara... sunt elf, te pot auzi si din palma, iesi de acolo ca mai surzit.

Ies din urechea lui Nuru insa ma asez pe nasul ei.
-Te superi cumva, daca eu prefer sa stau pe nasul tau? Mi-ar face placere o plimbare, in timp ce stau pe nasul tau. Cat despre cheie habar nu am unde o ascund matusile mele.