Oglinda magica a Incantei

First topic message reminder :

Urma sa pornesc intr-o calatorie in cautarea oglinzii magice.

-Aha am inteles,spun eu dar dintr-o data o lumina ma invaluie
-Matusa te rog nuuu
Lumina dispare si pe mine apare o "costumatie" de printesa
-De ce ma pedepsesti asa?

"Costumatia"
http://www.google.ro/imgres?q=rochie+de+printesa&hl=ro&biw=800&bih=455&gbv=2&tbm=isch&tbnid=XORlFb9e8PV3WM:&imgrefurl=http://nana.kaz3.info/rochii-pentru-banchet.html/rochie-roz-de-printesa&docid=chjWMcvDTwUh7M&imgurl=http://nana.kaz3.info/wp-content/uploads/2009/03/rochie-roz-de-printesa.jpg&w=333&h=461&ei=1ndGT52VCNHRsga63aixCw&zoom=1&iact=hc&vpx=205&vpy=11&dur=329&hovh=264&hovw=191&tx=129&ty=171&sig=113831803347152451658&page=3&tbnh=134&tbnw=90&start=31&ndsp=17&ved=1t:429,r:12,s:31

-Eu nu cred ca e pedeapsa. Trebuie sa arati ca o printesa acolo unde mergem. Altfel nu poti intra.

-Ei bine pentru mine este o pedeapsa pentru ca eu nu port rochii atat de lungi ca si asta

-Mie imi face placere sa port rochii lungi si cred ca rochia asta ar arata foarte bine pe mine.

-Deci mergem?

-Da, mergem. Spun eu.

Mergem si pana la urma ajungem acolo.

-Acum ca am ajuns aici pe insula uite pestera aceea acolo. Spun eu aratand spre o pestera.

Mergem spre aceea pestera si intram inauntru unde era foarte intuneric

Intram inauntrul pesterii si fac sa imi apara o sfera de foc care ne lumineaza calea. Vedem cum pestera se invlina in jos, sub nivelul oceanului. Mergem inainte in jos.

Mergem in jos si de acolo gasim alta camera destul de mare.

-Bun, pe aiici e drumul spun eu si o iau la dreapta pe la primul tunel inspre dreapta. In curand suntem oprite de un dragon urias:
http://webgalerie.chez-swan.net/galleries/Divers/Dragons/dragon_bleu_002.jpg
-Stati, nu puteti trece mai departe. Spuse ea fiindca era o femela. Si scuipa foc pe nari cu o atitudine amenintatoare.
insa eu vazand aripile ei ma speriasem incat uitasem sa imi arat certificatul de printesa si ma apropii de ea.
-Hei, ce ai patit la aripi de sunt gaurite? Intreb eu.

-Da,nu arata prea bine

Ma apropii de ea cu gandul sa ii ingrijesc ranile.

Vad cum Sanara se apropie de ea

Ea se repede inspre mine, ma feresc dar nu prezint nici o urma de teama. Ci mai mult ingrijorare pentru ranile ei.

Ma uitam calma cum Sanara se apropia de ea.

In timp ce ma apropiam de ea incet si usor incep sa ii cant un cantec linistitor cu o voce lenta.

Vad cum se linisteste si Sanara se apropie mai mult de ea.

Ma apropii si la inceput o mangai apoi ii numar ranile si apoi tin mainile pe corpul ei cateva secunde. Apoi ating aripile insa cand ii ating aripile tresare fiindca o dureau.
-Hei cunosti vre-un doctor pentru anmale de aici din Utopia? O intreb eu pe Cristina.

-Nu,dar am o potiune care ii poate vindeca orice rana

-Atunci da-mi potiunea. Si cred ca functioneaza ca o alifie, nu? Sau trebuie sa o bea?

-Este ca o alifie.Trebuie sa o dai pe ranile pe care le are si in cateva secunde ranile se vor vindeca.Este prima potiune de acest gen si am auzit ca,costa foarte mult
Scot potiunea din geanta si io dau Sanarei

-Multumesc. Spun eu apoi iau alifia si o ung pe acea dragonita. In cateva secunde ranile i se vindecara.
-Ma intreb oare cine ar fi putut fi asa de crud sa ii ciuruiasca aripile? Se vede clar ca nu a avut intentie sa o ucida, n-a fost ceva de genul tinta ratata, ci clar intentia era de a o face sa sufere.

-Da,o fiinta fara inima