O zi cu transformari uimitoare.

First topic message reminder :

Sora mea Katrina veni in padurea de argint. De fapt ea scurta drumul prin padure catre casa profului de transfigurare la care facea meditatii. Era imbracata intr-o rochie verde ce avea o fata desenata in care ochii fetei erau la nivelul sanilor, iar mai jos erau nasul si gura si in parti erau urechile. Rochia se termina intr-o fusta in forma de aripi de fluture rasfirate. Fata de pe rochie era fata mea. Acea rochie eram eu. De fapt sora mea ma rugase sa ma las transformata intr-o rochie pe care sa o imbrace cand se duce la pregatire la proful de transfigurare. Mi-a spus ca vroia sa il impresioneze. Eu am acceptat asta fiindca era sora mea si tineam la ea.

La urma ma ridic si prezint si eu un umar de magie si inclusiv arat cum am realizat transformarea nepoatelor mele si a celeilalte matusi a lor in haine.

Vad ca Josephine a prezentat si numarul ei de magie asa ca sunt atenta la ce se zice prin sala

Dupa acesta, eu fac sa apara haine normale pe mine iar cele care le aveam pe mine le pun deoparte si apoi le transform inapoi la normal.

-Acum pot pleca?

-Da, acum puteti merge unde vreti. Spuse Josephine referindu-se la Cristina si Sanara.

-Bun eu am plecat de aici,spun eu in timp ce ies din sala

Sanara: -Vin si eu. Spun eu.

Am iesit imediat din cladire

Ies si eu.
-Da ce repede alergi. De parca ai zice ca fugi de razboi. Spun eu chicotind.

-Nu e vorba de asta doar ca trebuia sa ies neaparat de acolo

-Aha. Acum ce ai vrea sa facem?

-Nu stiu tu ce ai vrea?

-Pai eu as vrea sa ne plimbam.

-Atunci sa ne plimbam

-Si pe unde vreei sa mergem?

-Pe unde o fi,pentru mine nu conteaza

Ma gandesc ca am putea sa ne plimbam intr-unul din cartierele orasului Metropolis.

-Si unde sugerezi sa ne plimbam?

-Pai ma gandesc sa ne plimbam in cartierul Chinatwonit. Un cartier plin de restaurante chinezesti si italiene.

-Atunci sa mergem acolo,spun eu in timp ce o iau inainte

-Bine. Spun eu si merg bucuroasa spre acel cartier. Zburam de fapt la nu prea mare inaltime.

Mergeam un pic trista de ce nici eu nu stiu,dar pur si simplu ma apucase o tristete.

O vad trista pe Cristina dar nu spun nimic.

Stateam in continuare fara sa spun nimic.