One wish, 1000 tears

-Idiotule adica eu m-am speriat degeaba,spun eu dandu-i o palma si disparand de acolo

- AU.. ce le mai place fetelor sa ma plezneasca, ofteaza si dispare si el aparand langa Cristina. Iarta-ma, am fost un prost...

-Nu imi pasa ce scuze imi vei spune
Plec de acolo pentru a nu-i mai auzi scuzele

- Nu incerc sa inventez scuze, chiar imi pare rau, o urmeaza cu pasi mari.

Mergeam drept inainte fara sa mai zic ceva fiind inca suparata

- Te rog, iarta-ma, fac orice!

-Si de ce vrei atat de tare sa te iert?

- Fiindca nu vreau ca tocmai tu sa fi suparata pe mine.

-Ma mai gandesc daca sa te iert ca din cauza ta m-am speriat degeaba,spun eu inca mergand

Eu incerc sa zbor si sa caut o ascunzatoare. Ma departasem de Cristina si de Kol. Eram singira si cam departe de palatul principal. Palatul Verii nu era un loc sigur.

Merge alaturi de ea, muscandu-si buzele.
- Stiu, nu trebuia sa te fac sa te sperii asa aiurea... mai ales ca... dar se opri brusc, fara sa termine propozitia.

Zburam prin acea vale.

-Da trebuia sa te gandesti dinainte sa te prefaci la asta,spun inca mergand

-Trebui sa imi scimb directia ca sa nu fiu inconjurata si nu aveam incotro decat sa o iau inapoi spre Cristina si kol. In spatele meu un roi de dragoni pe care erau calare munculusi o specie de zmei, ma urmareau. Trec razant pe langa Cristina si Kol si ma inalt pe diagonala cu o viteza uimitoare, auzindu-se o explozie, ca un boom sonic, si apoi inca 2 explozii si aparu un curcubeu superluminic de culoare verde, in 7 nuante ale culorii verzi care disparu intr-un vortex de fum. Toate acestea petrecandu-se rapid, intr-o secunda de cand trecusem razant pe langa Cristina si Kol. Munculusii ramanan perplecsi, uitandu-se ca vitelul la poarta noua.

- Da, stiu, am fost un prost, nu m-am gandit deloc, isi musca el buzele mergand alaturi de ea.

-Si se pare ca tu crezi ca daca recunosti ca ai fost un prost ceea ce e si adevarat te voi ierta

- Nu cred asta, dar nu voiam sa ramai cu impresia ca nu mi-am dat seama ca am fost un prost.

-Oricum ar fi ma mai gandesc daca sa te iert sau nu

- Hm, bine. Ce pot face ca sa-ti treaca supararea?

-Momentan nimic

- Chiar nimic nimic?

-Exact cum ai auzit nimic,spun oprindu-ma langa un pom si asezandu-ma pe jos

- De ce stai pe jos ? Te vei murdari, o atentioneaza el.

-Vreau sa stau jos undeva si sa ma gandesc daca sa te iert sau nu

- Mhm, ingana slab si nu mai comenta nimic.