One wish, 1000 tears

First topic message reminder :

- Pe bune, de ce m-ai adus aici? clipeste Kol repetitiv, uitandu-se neincrezator in jurul sau. Habar nu avea de ce sor'sa il tarase in locul asta, Valea Dorintelor ori ceva de genul. Acum ea statea privind ganditoare fluviu in timp ce el tragea dintr-o tigara. Rosee??
- Da, da... te-am luat fiindca nu voiam sa vin singura. Chestia e ca nu stiu daca e adevarat ca daca bei apa de aici ti se indeplineste o dorinta.
- Ce pierzi daca incerci?
Ea ridica din umeri si-l priveste nesigura.

-Idiotule adica eu m-am speriat degeaba,spun eu dandu-i o palma si disparand de acolo

- AU.. ce le mai place fetelor sa ma plezneasca, ofteaza si dispare si el aparand langa Cristina. Iarta-ma, am fost un prost...

-Nu imi pasa ce scuze imi vei spune
Plec de acolo pentru a nu-i mai auzi scuzele

- Nu incerc sa inventez scuze, chiar imi pare rau, o urmeaza cu pasi mari.

Mergeam drept inainte fara sa mai zic ceva fiind inca suparata

- Te rog, iarta-ma, fac orice!

-Si de ce vrei atat de tare sa te iert?

- Fiindca nu vreau ca tocmai tu sa fi suparata pe mine.

-Ma mai gandesc daca sa te iert ca din cauza ta m-am speriat degeaba,spun eu inca mergand

Eu incerc sa zbor si sa caut o ascunzatoare. Ma departasem de Cristina si de Kol. Eram singira si cam departe de palatul principal. Palatul Verii nu era un loc sigur.

Merge alaturi de ea, muscandu-si buzele.
- Stiu, nu trebuia sa te fac sa te sperii asa aiurea... mai ales ca... dar se opri brusc, fara sa termine propozitia.

Zburam prin acea vale.

-Da trebuia sa te gandesti dinainte sa te prefaci la asta,spun inca mergand

-Trebui sa imi scimb directia ca sa nu fiu inconjurata si nu aveam incotro decat sa o iau inapoi spre Cristina si kol. In spatele meu un roi de dragoni pe care erau calare munculusi o specie de zmei, ma urmareau. Trec razant pe langa Cristina si Kol si ma inalt pe diagonala cu o viteza uimitoare, auzindu-se o explozie, ca un boom sonic, si apoi inca 2 explozii si aparu un curcubeu superluminic de culoare verde, in 7 nuante ale culorii verzi care disparu intr-un vortex de fum. Toate acestea petrecandu-se rapid, intr-o secunda de cand trecusem razant pe langa Cristina si Kol. Munculusii ramanan perplecsi, uitandu-se ca vitelul la poarta noua.

- Da, stiu, am fost un prost, nu m-am gandit deloc, isi musca el buzele mergand alaturi de ea.

-Si se pare ca tu crezi ca daca recunosti ca ai fost un prost ceea ce e si adevarat te voi ierta

- Nu cred asta, dar nu voiam sa ramai cu impresia ca nu mi-am dat seama ca am fost un prost.

-Oricum ar fi ma mai gandesc daca sa te iert sau nu

- Hm, bine. Ce pot face ca sa-ti treaca supararea?

-Momentan nimic

- Chiar nimic nimic?

-Exact cum ai auzit nimic,spun oprindu-ma langa un pom si asezandu-ma pe jos

- De ce stai pe jos ? Te vei murdari, o atentioneaza el.

-Vreau sa stau jos undeva si sa ma gandesc daca sa te iert sau nu

- Mhm, ingana slab si nu mai comenta nimic.