One wish, 1000 tears

First topic message reminder :

- Pe bune, de ce m-ai adus aici? clipeste Kol repetitiv, uitandu-se neincrezator in jurul sau. Habar nu avea de ce sor'sa il tarase in locul asta, Valea Dorintelor ori ceva de genul. Acum ea statea privind ganditoare fluviu in timp ce el tragea dintr-o tigara. Rosee??
- Da, da... te-am luat fiindca nu voiam sa vin singura. Chestia e ca nu stiu daca e adevarat ca daca bei apa de aici ti se indeplineste o dorinta.
- Ce pierzi daca incerci?
Ea ridica din umeri si-l priveste nesigura.

O priveste pe zana asteptandu-se la o palma sau ceva asemanator.

-Da sunt bine. Iar tu Kol, trebuia sa te duca mintea ca cinea din exterior o putea desface ca lumea, nu sa ma faci sa cad. Ia pune-ti mintea aia la contributie si gandest-te. Daca tu ai fi fost anator, in momentul cand ai fi rupt plasa eu as fi putut sa o zbughesc. Astfel de plase au un sistem de desfacere iar anatorul intai prinde zana de mana si apoi desface plasa astfel e sigur ca zana nu ii scapa. Dar a stai, am uitat. Trupul tau e mort, la fel si firimitura aia de creier daca o mai ai, deci nu poti gandi. Spun eu spre al enerva.

Kol o priveste calm , ridicand usor din umeri.
- Hai ca nu te-ai lovit asa rau.

-Nu m-am lovit prea rau, dar putea fi mai rau. Spun eu. Ma doare sezutul in rest sunt bine. Spun eu.

- Cat de rau putea sa fie? Nu e asa mare distanta de la care ai cazut.

-In fine tot ce conteaza e ca nimeni nu a fost ranit

- Asa e. Si totusi... cine o fi pus capcana aia?

-Cineva interesat sa prinda o zana

- La ce i-ar folosi cuiva o zana?

-Pentru aripi,sange ori alt ingredient pentru o potiune

- Deci un vrajitor sau o vrajitoare...

-Da asta e posibil

- Mda... balmaji el sec.

-Pai ar fi putut sa fie daca eram mai mica si plasa cu gauri mai mici . Distanta era mai mare pana jos.

- Dar nu esti, deci nu aveai ce sa patesti.

-Puteam oricum sa nimeresc in alta capcana. Din aceea care se prinde de picior cu dinti ascutiti, care apoi chiar daca te eliberezi, piciorul se infecteaza asa tare incat trebuie amputat. Bine ca nu a pus din aceea. Daca pe Terra corpul meu e imaterial si nu pateste nimic, aici in Utopia sunt destul de reala, am trup real, carne vie, doar ca anatomia mea este o amestecatura intre cea de om si cea de fluture.

Nu mai comenteaza absolut nimic, desi ar fi vrut sa spuna ca aceea capcana e sadica.

-Si incotro mergeati voi? intreb eu.

- Nicaieri anume, ne jucam prinselea.

-Pot sa intru si eu in joc? Si promit ca nu imi voi folosi aripile.

- Hmm, bine. Deci cine va fi primul care trebuie sa-i fugareasca pe ceilalti?

-Eu nu mai joc ca deja am alergat cam mult pe ziua de azi

- Mai mult te-ai teleportat decat alergat, clatina el din cap.

-Si ce, amandoua ma obosesc, spun asezandu-ma jos.

- Daca stai pe jos te vei murdari, murmura scurt, privind-o.