I'm here, I'm there, I'm everywhere!

First topic message reminder :

Se intoarce usor pe calcaie, priveste ganditoare cele trei strazi paralele si nici nu-si mai aduce aminte pe care venisera. Isi plezneste usor fruntea si isi musca buzele sangerii.
- Bine, recunosc, m-am ratacit, ofteaza Katherine lovind cu piciorul o piatra.
- Asta incerc sa te fac sa recunosti de DOUA ORE! spune exasperat Leloush, dandu-si ochii peste cap.

- Altceva cum ar fi? surade Katherine dulce.

-Alte obiective turistice. Orice in afara de muzee cum ar fi statui si cladiri istorice si daca vrei si alte muzee dar doar pe exterior. Spun eu.

- E o cladire istorica foarte veche in aproapiere , daca vreti... propune ea.

-Suna interesant deci eu vreau

-Si eu vreau.

- Eu zic sa ne teleportam pana acolo ca daca o luam pe jos trecem printr-o padure plina de animale salbatice enervante, spune usor ganditoare.

-Bine, ne vom teleporta.

- Perfect, ingana ea punandu-si mainile pe umerii Sanarei si Cristinei, aparand toate 3 in fata unei cladiri impunatoare, care se vedea ca avea ceva vechime.

-Wow este chiar foarte veche

- Da, sa speram ca nu va cadea peste noi, clatina ea din cap si pocni din degete, usile gigantice deschizandu-se.

-Daca a rezistat pana acum nu cred ca se va prabusi

- Nu se stie niciodata, intra ea inauntru.

-La cat de veche e, eu va spun clar ca la cutremure mici de 3-4 grade Richter rezista, dar la un cutremur de 7 grade Richter sigur va deveni o gramada de moloz.

- Nu te contrazic, zice Katherine uitandu-se curioasa in jurul ei.

-Sper doar sa nu avem parte de unul chiar azi.

- Nuuu, n-avem noi norocul asta!

Zambesc doar, fara sa mai spun nimic.

Continua sa mearga dezamagita ca nu vede nimic interesant.

Mie imi placea aspectul cladirii si arhitectura ei mi se parea destul de interesanta.

La un moment dat ajunsera la niste scari si incepura sa le urce, insa exact cand sa paseasca pe ultima treapta, scarile se miscara ducandu-le in cu totul alta parte.
- O da... fu tot ce reusi Katherine sa murmure.

-Si acum unde mai suntem?

- Habar nu am, murmura uitandu-se dezorientata-n jur.

-Ce-a fost asta? Intreb eu.

- Nu stiu, probabil scarile au vointa proprie.

-Asta e imposibil.