The Hitman : Pure evil !

O pusera pe un pat stiind ca isi va reveni in curand.

Se trezi intr-o camera luminata foarte slab, legat destul de bine.
- Ce naiba?!?!
- Iti mai amintesti de mine, Kol, iubitule? se auzi o voce cunoscuta si o silueta isi facu aparitia din intuneric.

Ma trezesc si ma uit dezorientata in jurul meu.Nu imi aminteam nimic de inainte sa ma trezesc si nici macar cine sunt eu sau persoanele de langa mine.

- Rebekah... sopti el nevenindu-i sa creada. Era ea, fata care isi batuse joc de sentimentele lui si pe care o iubise din tot sufletul. Timpul fusese bland cu ea, arata tot ca o adolescenta superba cu plete blonde si ten alb inuman.
- Stiam eu ca n-o sa ma poti uita.

-Voi cine sunteti?
-Adica nu ne mai recunosti?intreaba femeia de langa mine
-Nu,dar apropo eu cine sunt?
-Cred ca are amnezie,spune altcineva

- Tot timpul asta am fost mereu in umbra, te-am urmarit... eu am fost ceea care a planuit sa o cunosti pe Rhea si sa fie obsedata de tine. Eu am fost mereu langa tine , chiar daca nu stiai.
- Si de ce ma rog? o intreaba rece.
- Fiindca te iubesc, Kol, chiar daca tu crezi ca te-am tradat am facut-o ca sa te salvez...

Toti incepura sa ii explice cine este ea si cine sunt ei povestindu-i si cateva chestii din viata ei plus despre prietenii ei.

- Ah, si asta e inca unul din modurile in care iti manifesti iubirea? intreba ironic referindu-se la faptul ca era legat.
- Te-am rapit ca sa-ti explic ca esti in pericol... in tot acest timp te-am protejat eu, dar acum vampirul caruia i s-a pus pata pe tine e si mai puternic si nu-i pot face fata. Dar impreuna il putem distruge.

Eram foarte confuza si din cate mi-au zis ei se pare ca am multi prieteni si nu am iubit.Daca as fi avut parintii mei mi-au fi spus.Ce ciudat suna sa spun parintii unor persoane de care nici macar nu-mi aduc aminte.

- Am sa-l distrug singur, mersi, n-am nevoie de ajutorul tau. Stiu ca astea sunt doar minciuni si m-ai parasit ca sa te duci cu unul si mai bogat, mormai el cu ura in glas.

-Ma puteti lasa singura?
Ei dau din cap si ies afara cu totii lasandu-ma pe mine doar cu gandurile mele

- Pana nu accepti ajutorul meu, nu-ti dau drumul, se stramba ea nemultumita.
- Atunci o sa raman aici pe veci, aproape ca scuipa el. Nu colaborez cu tradatoare si materialiste.

Ies din camera si fara sa imi dau seama cum gasesc de prima data iesirea iesind din casa si ducandu-ma in gradina.

- Mie imi convine, te voi avea pentru totdeauna, surade el.
- Asta e o falsa impresie, apartin deja altcuiva.
Rebekah marai cand il auzi.

Ma asez pe o bancuta care era in gradina si incep sa ma uit catre cer.Simteam ca ceva lipseste sau cineva,dar nu stiam ce sau cine.

Intre timp eu ma plictiseam in living in pat.

OOC: Anne Marie, vezi ca ti-am trimis un mp in legatura cu topicul.

- Tu esti doar al meu, il apuca ea de tricou uitandu-se urat la el.
- Sa-ti reamintesc ca nu-s obiectul tau? se smuci el.

Rose se tranti plictisita pe-un fotoliu.

Se ridica putin plictisita de pe bancuta si intra in casa ajungand in living

-Nu crezi ca Kol si Cristina sunt plecati de multisor? Cristina stiu ca a spus ca nu vrea sa fie cautata dar ce zici nu vrei sa il suni pe fratele tau sa vedem ce mai face?

Se aseza pe canapea si vazu cum acel tip care se presupune ca ii este frate cobori scarile

- Si-a lasat telefonul acasa.

Vine langa ea si o teleporteaza intr-o camera unde erau doua fete pe care nu le cunostea aparand si el langa ea dupa.

-Eu as vrea sa o trimit pe sora mea dupa el. Am o presimtire ca ceva nu e in regula. Esti de acord? Si poate sa mergi si tu cu sora mea. Eu voi ramane aici si ma voi descurca eu. In fond nu am de ce sa ma ridic din pat.

- Da, ar fi in regula, ridica ea usor din umeri.

-Adu-mi tu te rog frumos mobilul din poseta de pe fotoliul ala. Ii spun eu.