Pienso a mi corazon.

OOC : Poate intra cine vrea in acest rpg, dar o micuta regula, sper sa fie in regula, nu vreau sa scrieti mai putin de trei randuri intr-un post.

BIC:
Am lasat vantul sa imi imprastie parul in toate partile si am inchis ochii. Tinutul asta poate fi aproape cel mai preferat din toate. Aici vin mereu pentru a-mi pune gandurile in ordine. Pentru a-mi lasa pentru cateva clipa corpul in voia sortii, in voia vantului care poate face ce vrea cu el.
Oftez si imi las corpul sa cada in genunchi, ma prabusesc pe nisip si imi las mainile sa cada pe langa corp. Privesc in gol si nimic nu ma poate face sa reactionez. Daca un vampir poate intra in transa, ei bine atunci asta am patit eu exact acum.
Nu imi mai pasa de nimic, poate sa vina si mama sfarsitului lumii ca tot nu mi-ar pasa si nu m-as misca de aici.
Ma gandesc. La ce ma gandesc? Nici eu nu stiu, vreau doar ca totul sa se termine. Ce sa se termine? Din nou nici aici nu am raspuns.
Foarte multe intrebari fara raspuns, iar atunci stau si ma intreb, de ce ma mai chinui?!

OOC: sper ca nu te deranjeaza, eu scriu la pers a IIIa cu toate personajele -_- am sa tin cont de regula, don't worry , be happy ;;]
BIC:

Se plimba cu pasi marunti, calculati, incercand sa-si puna ordine in gandurile sale incurcate. Adevarul era ca mintea lui era atat de plina de nimicuri si inima la fel de plina de mizerii sufleteste. Poate ca se consuma degeaba, la urma urmei celor din jur nu le pasa de el... cel putin nu prea mult ori nu stiau sa o arate. Ochii sai rosii sclipira jucaus in timp ce privea cerul, iar tot inaintand vazu o tanara stand in genunchi. Trage aer adanc in piept, apoi se apropie de ea intreband-o apoi pe vocea sa incredibil de moale si de placuta:
- Va simtiti bine?

OOC: Nu e nimic, sunt obisnuita cu scrisul la pers a III-a doar ca imi pica mai bine si ma exprim mult mai bine la pers I.

BIC:
Nu stiu cum am avut puterea sa imi ridic privirea, cert este ca am facut-o si am privit barbatul din fata mea. Mi-am muscat buzele fara sa imi dau seama, un tic pe care l-am mostenit inca de cand eram om si am oftat puternic.
-Extazic.
Am raspuns si mi-am ingropat mainile in nisip. Se simte atat de bine, ma face sa cred ca am control asupra vietii mele, desi ea se scurge printre degete exact ca nispul din mana mea acum.
O rafala de vant imi incalceste parul si chicotesc, nimic nu ma poate face sa rad, decat un vant jucaus care are de gand sa imi faca parul mai ciufulit decat sta el deobicei.

- Sigur? o priveste cu ochii sai desi rosii, nu duri, ci mai degraba blanzi si calzi. Nu va pot ajuta cu ceva? o intreaba din nou, pe aceasi voce, cu calmitate ca deobicei afisand un zambit finut, dar trist. Poate daca o ajuta pe ea avea sa mai uite de problemele sale care oricum erau prostesti si nu aveau inca o solutie. O priveste atent, asteptand raspunsul, in timp ce o rafala de vant ii zburleste parul care era oricum deja usor ravasit.

Nu inteleg de ce este asa de bun? Adica se presupune ca toti ar trebui sa ma trateze ca dracu. Mai toti fac asa, doar pentru ca ma vad un pic mai diferita, doar pentru ca nu le impart aceleasi pasiuni si teluri nu inseamna ca suntem difeiriti sau ca trebuie sa fim tratati diferit.
-In momentul asta, nici macar eu nu stiu ce am...nu cred ca exista vre-o solutie pentru gandurile mele atat de ravasite.
Mainile continua sa sape in nisip si imi inchid ochii pentru cateva secunde. Pentru cateva secunde simt cum ma dezlipesc de tot ce ma inconjoara, simt cum pracitc ma contopesc cu vantul si ma las in voia lui, ma las in puterea lui de a face absolut ce vrea el cu mine. Iar sentimentu, ei bine este mirific, ma face sa ma simt mai libera si mai fericita ca oricand.
Insa totul dureaza doar cateva secunde, iar eu ma intorc din nou la starea mea depresiva cu acel barbat langa mine.
-Nici macar eu nu am raspuns la gandurile mele, daca nu am eu, atunci cine?

- Nu cred ca sunt tocmai persoana potrivita sa raspunda la intrebarea asta, caci la randul meu nici eu nu am raspunsuri pentru gandurile mele... poate ca nu a sosit inca vremea sa stim acele raspunsuri, nu suntem pregatiti pentru ele... murmura pe vocea sa moale si calda, afisand un zambet nostalgic, dar totusi frumos, privind pentru cateva clipe cerul. Doriti sa va ridicati? o intreaba pe un ton politicos intinzand amabil mana catre ea.

Il privesc pe cel din fata mea si imi scot o mana din nisip scuturand-o de blugii mei. Imi musc buzele privind-ul pentru a doua oara si imi pun mana in a lui. Ma sprijin in ea pentru a ma ridica si insfarsit pot spune cat de cat ca sunt la nivel cu el, desi ii ajung doar pana la nas.
Imi scut jenata si cealalta palma de nisip si zambesc stanjenita, sincera sa fiu nici macar eu nu stiu de unde imi vin reactiile astea, cel mai probabil daca as fi fost om as fi rosit.
-Ariana.
Spun si continui sa il privesc in acei ochi in care te-ai putea pierde cu usurinta.

Ii studiaza cu atentie fiecare miscare ramananc tacut in scurtul timp in care ea se ridica. Afisa un zambet mai putin trist, inclinand usor capul in semn de respect.
- Ezra Fitz, incantat, se prezenta pastrandu-si calmitatea in acea voce calda care parca te linistea si isi lipi varful buzelor de incheieturile degetelor tinerei. Clipeste de cateva ori, ochii sai revenind la culoarea normal, avand o nuanta profunda si hipnotizanta. Isi retrage cu delicatete mana gandindu-se ca poate contactul ar fi putut-o deranja pe Ariana.

Il privesc profund uimita cand imi saruta mana si nu stiu cum sa reactionez, nu stiu daca sa fiu flatata sau sa sar in sus de bucurie. Pentru ca drept vorbind, este cam singurul barbat care mi-a sarutat mana vre-odata in viata mea. Imi musc buzele si il privesc total fascinata, daca asta se poate spune, pentru ca este putin spus intensitatea cu care il privesc.
-Incatata de asemenea Ezra.

- Te simti macar un pic mai bine? o intreaba grijuliu, avand inca acel zambet pe buze si o sclipire plina de viata in privire. Nu stia exact cum reusise, dar acum, fie si pentru cateva clipe, uita de problemele sale care il afectau asa de mult si se simti pentru prima data liber, de parca nimic din jur nu ar mai conta. Se uita atent la ea cu irisii sai misteriosi care sclipeau in continuare jucausi.

Zambesc usor neputand sa imi iau privirea din ochii sai atat de adanci si atat de fermecatori.
-Umm, da ma simt un pic mai bine.
Nu stiu cum reuseste insa imi face tot corpul sa vibreze nu mai la o privire de a sa, cum face asta?! Pentru ca singur corpul meu nu o ia niciodata razna. Incep sa respir sacadat si ma innec in privirea lui atat de neobisnuita pentru mine. Ma pierd in ochii lui curioasa de ceva nou, el pentru mine este ceva nou, ceva deosebit, pentru ca nu am intalnit niciodata un barbat si vampir care sa fie atat de politicos, ma uimeste.

- Ma bucur sa aud asta! spune in timp ce zambetul sau se largeste usor, obrajii sai capatand doua gropite pe care Ezra le avea de cand era mic copil si care il faceau sa arate adorabil - intr-un mod copilaresc. Isi trece o mana prin par, ravasindu-l si mai mult si gandindu-se ce sa mai spuna. Ce zici, facem o plimbare? o intreaba in cele din urma pe tanara.

-Sigur, o plimbare suna mine.
Chicotesc si incep sa imi misc picioarele peste nisipul fierbinte, nu stiu cand si unde dar se pare ca insfarsit plantele s-au aliniat si in favoarea mea, ma simt bine acum, sau ma rog cat pot de bine dat fiind starile mele generale.
Dar acum cu el totul pare diferit, toul pare sa prinda culoare din nimic si asta ma uimeste si sperie in acelasi timp. Nu stiu cine e si totusi ma face sa ma simt atat de bine langa el de parca l-as cunoaste de o eternitate.

Merge alaturi de ea cu pasi mici, nu-i placea sa se grabeasca, cu atat mai putin cand nu avea de ce. O priveste pe furis cu coada ochiului ca un copil mic curios sa faca ceva ce nu avea voie. Se gandeste ce sa zica... adevarul era ca nu era foarte comunicativ si se temea sa nu o dea cu bata-n balta in stilul sau specific.
- Si, incepe el privind-o fix de data asta, avand acea blandete in ochi sai hipnotizanti, spune-mi ceva despre tine... daca nu te deranjeaza, desigur, ingana zambind finut in coltul gurii.

Il privesc uimita si nu stiu cum sa reactionez, nu stiu ce sa spun. Este ca si cum cineva mi-a sters orice gand din minte lasandu-ma asa doar uitandu-ma la el ca o nebuna.
Inghit in sec si zambesc trecandu-mi o mana prin par.
-Depinde ce vrei sa stii, s-ar putea sa iti schimbi parerea despre mine dupa ce vei afla mai multe despre persoana mea..

- Nu cred ca poate fii chiar asa de rau, clatina el usor din cap avand inca un zambet pe buzele reci, palide. Pai... de exemplu, murmura usor ganditor, in timp ce o cuta ii brezda fruntea alba, ce iti place sa faci, ce nu... termina in cele din urma fraza ciufulindu-si parul - tic pe care il avea de cand era mic copil. Astepta raspunsul in timp ce continua sa mearga in acelasi ritm.

Am privit fascinata felul in care isi ciufuleste parul si m-am trezit ca vreau si eu sa il ating, ca vreau si eu sa stiu daca este la fel de moale precum pare. Mi-am scuturat capul si mi-am dres glasul incercand sa imi gasesc cuvintele.
-Imi place sa cand la chitara si pian..
Deja imi imaginez degetele cum mi se plimba pe calpele pianului, sau cum zdrangane coardele sensibile ale chitarii. Totul mi se pare atat de indepartat acum, am impresia ca nu am mai cantat de mii de ani..

- Eh, se pare ca avem ceva in comun - si eu cant la pian, isi largeste acesta zambetul, lasand la iveala din nou adorabilele sale gropite. Si altceva ce iti mai place? Sau doar atat? o intreba din nou, apoi mareste usor ochii, gandindu-se ca poate devine agasant sau stresant. Daca nu vrei nu trebuie sa-mi raspunzi, isi ridica el mainile in aer, umezindu-si buzele si apoi muscand-o usor pe cea de jos. Sigur sigur o daduse rau de tot in bara, ceea ce era atat de tipic pentru Ezra.

-Nu trebuie sa iti faci griji ca ma deranjezi Ezra, e ok de mult timp nu am mai vorbit cu cineva.
Imi prind o suvita rebela care este purtata de vant si o dau dupa ureche indreptandu-mi privirea spre el.
-Ma bucur ca avem ceva in comun.
Observ abia tarziu ce am spus si jur ca daca as fi putut rosii acum eram mai rosie ca rosia. Imi musc buzele putin speriata de ce reactie va putea sa aibe si oftez. Nu stiu ce se intampla cu mine, de ce o dau mereu in bara..

Zambeste din nou cand o aude, privind-o parca prea atent printre genele sale lungi si negre, uitand sa clipeasca.
- Poate, daca doresti, vom canta ceva impreuna, intr-o zi, ii propuse pe vocea sa moale, incredibil de placuta, pe care iti era imposibil sa nu-ti placa sa o auzi. Se uita pentru cateva clipe spre cer, apoi din nou in ochii ei pastrandu-si acel zambet. De mult nu mai zambise atat de des si atat de sincer, in ultimul timp fusese trist, abatut, secat de orice vlaga si orice pofta de viata.

Niciodata nu mi se propusese sa cant cu cineva, iar acum se infiripa un sentiment pe care nu l-am mai experimentat niciodata. Nu pot sa inteleg cum poate fi el atat de dragut, atat de dulce si atat de serios in acelasi timp, nu inteleg cum ma poate intelege el atat de bine.
-Mi-ar face placere.
L-am privit pe sub gene si mi-a muscat inconstienta buza inferioara, ceva se schimba si nu imi dau seama ce, insa Ezra mi-a facut ziua mai frumoasa, iar asta este greu de crezut pentru mine. Insa da sunt cu mult mai fericita acum.

- Ma bucur s-aud asta, spune avand buzele arcuite in acel zambet superb, cu gropite. Doresti sa mergem undeva anume sau sa ne plimbam asa pe unde vedem cu ochii? o intreaba fiind nu stia exact incotro mergeau, caci de cand se luasera cu vorba nu prea fusese atent la drum, ci mai mult la tanara. Ar fi fost de-a dreptul ridicol sa recunoasca, dar habar nu avea unde se aflau, practic se simtea cu un ratacit. Oricum el nu prea avea simtul orientarii mai deloc.

-Umm...
Privesc in jurul meu debusolata si imi dau seama ca nu mai stiu pe unde sunt, oricat de bine stiu acest tinut nu pot sa stiu chiar toate drumurile si aleile. Imi trec mainile prin par destul de agitata si ma intorc spre el.
-Cat de ridicola as parea daca ti-as spune ca nu stiu unde suntem? Probabil ca ar fi fost mai bine sa mergem undeva anume ca sa nu ne ratacim, sau ma rog cel putin eu nu mai stiu cum sa ma intorc de unde am plecat.
Nu mi s-a intamplat niciodata sa ma ratacesc, iar acum pur si simplu stau aici si ma uit in jurul meu fara sa mai recunosc nimic.

- Hm, nu, nu e ridicol, spune el afisand un zambet stanjenit. Singura problema e ca suntem in aceeasi situatie, ce vreau sa zic e ca nu am habar pe unde suntem. Dar daca vrei sa ajungem undeva anume zi-mi locul si ne vom teleporta, spune pastrandu-si calmul, ridicand usor din umeri. Alta idee despre cum ar putea ajunge intr-un loc cunoscut nu aveau, dar... astepta sa vada ce va zice ea, daca va fi sau nu de acord cu singura sa "brilianta" idee.

-Este mult mai buna decat ideea mea idioata.
Am simtit vantul intetindu-se si am zambind, se simte atat de bine incat nu imi vine sa mai plec de aici, insa dat fiind ca ne-am ratacit cea mai buna idee este sa ne teleportam, sau ma rog sa ma teleporteze pentru ca eu habar nu am daca pot asta, nu am incercat niciodata.
-Hmm, nu stiu de loc, ai putea sa il alegi tu? Nu sunt chiar atat de pretentioasa pe cat par.