Prin curtea universitatii

Fiind pauza am profitat si am iesit direct in curtea universitatii pentru a mai lua si eu o gura de aer proaspat.Deja ma saturasem sa stau atatea ore inchisa in patru pereti si mai ales sa ma plictisesc.
Ma asez pe iarba frageda si verde fara sa imi pese ca ma pot murdari uitandu-ma in jurul meu sperand sa vad ceva interesant care sa ma scoata din plictiseala in care eram

Chiar in iarba la cativa centimetri de unde se asezase Cristina, era un musuroi ca de furnici iar in varful lui o gaura de intare dar de dimensiunea unei gamalii de ac. Si in jurul musuroiului roiau niste zane micute, mult mai mici decat furnicile. Erau mici cat firele de praf iar pentru ele un fir de praf insemna o piatra cat mare de ele si foarte grea.
Pe langa aceste zane zburam si eu micsorata la dimensiunea lor.