Padurea Ursilor

Tocmai ieseam in goana in zbor din Padurea ursilor, tipand:
-Ursul!
Zburam asa de jos incat ma lovesc de o persoana.

Era chiar Robert care se incrunta usor.
- Ce urs?

-Aici in Utopia ursii nu sunt chiar ca pe Terra. Sunt multe specii de ursi din care unele ciudate. E o specie de Urs umanoid. in parta de jos arata a urs dar de la piept in sus arata ca un om gras si musculos cat un capcaun cu fata acoperita de o barba deasa si neingrijita si cu mult par pe piept. Si are o privire infricosatoare. Deoarece ii place berea specia a fost numita Urs Berar. Nu merge nici in 2 nici in 4 labe ci merge pe vine ca o gorila. Si nu vorbeste doar scoate aceleasi sunete ca si ursii obisnuiti. De multe ori sunt confundati cu padurarui si astfel nu te feresti si cazi in capacana si ajungi sa fii mancat de urs.
Si dupa fiecare masa ei beau bere din raul ce se scurge in apropiere si vine de la fabrica de bere.

- Aha, ingana el scurt, total neimpresionat.

-Mda, neimpresionant dar periculos. Spun eu. Intre timp ne trezim la marginea padurii cu ditamai matahala jumate om jumate urs ce parea sa aiba in jur de 500 kg.

Robert il priveste plictisit fara sa zica ceva.

-Hai sa plecam de aici. Spun eu.

- Ti-e frica de el?

-Mda. La fel cum le e frica oamenilor de urs.

- Bine atunci, hai sa plecam.

O iau inainte spre iesirea din padure.

O urma calm fara sa se grabeasca.

-De ce nu te grabesti? Intreb eu.

- De ce as face-o?

Pentru ca el vrea sa te atace. Spun eu aratandu-i creatura de care fugeam si care ne urmarea.

- Si ? N-o sa reuseasca nici sa ma zgarie.

-Pe mine cred ca va reusi daca nu fac ceva. Spun eu luandu-mi zborul.

Robert continua sa mearga calm.

Eu preferam sa zbor. Macar stiam ca sunt in siguranta si ca nu are cum sa ma ajunga.

Isi duce mainile dupa ceafa continuandu-si mersul.

-Vezi ca se apropie in spatele tau. Ii spun eu.

- Nu poate sa-mi faca nimic, zice el relaxat.

-Daca tu zici... Abia astept sa vad o lupta.

Robert surase amuzat continuand sa mearga relaxat.