Noi cunostinte...

First topic message reminder :

Eram pentru prima data in Pestera Magica, cred ca asa se numea... Nu stiu, nu am fost niciodata interesata de nume sau alte chestii plictisitoare. Pana la urma conteaza ce faci acolo, nu cum este cunoscut de altii. Oricum, ma saturasem de crime, tipete si torturi. Serios acum, m-am scaldat in atatea bai de sange de-a lungul acestor ani, ca am si eu nevoie de o pauza. Asa ca, imbracata intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou asemenea, parul blond cazandu-mi in valuri pe spate, am intrat in pestera. Voi fi singura, nu voi fi... Cine stie?

Urmari atent miscarile fetei, fara sa aibe vreo reactie vizibila sau sa se fereasca de mana ei.
- Asta e bine atunci, murmura zambind vag, aproape insesizabil de data asta, ca si cum si-ar fi amintit de ceva si ar fi capatat o stare melancolica.

Am observat ceva ciudat in fiinta lui. Parca dintr-o data nu mai era vampirul arogant, ci era un tanar normal, zambind atat de vag, incat aproape nu am observat. Si nu stiu de ce, dar parca asta ii sporea vraja si ma tinea acolo langa el. As fi plecat, dar parca picioarele imi erau tintuite locului. Si din nou, poate ca ma inselam...

Isi indrepta ochii de un ciocolatiu cald spre tanara.
- Poate ca m-am grabit sa dau vina pe tine, probabil si eu as fi putut sa ma feresc daca nu visam la cai verzi pe pereti. Si cum eu sunt baiatul si ar trebui sa fiu nu un marlan si un gentleman atunci prefer sa-mi cer eu scuze. Deci imi pare rau...n-am vrut sa-ti stric ziua!

Urmatoarele lui cuvinte m-au socat complet. Cum se realizase trecerea asta atat de brusca, si de ce? Era evident ca eram la fel, la fel de egoisti si aroganti, dar el acum era diferit. Voia sa demonstreze ceva sau ce? Am luat mana de pe pieptul sau si am lasat-o sa cada moale pe langa mine.
- Nu... nu mi-ai stricat ziua. Adica, e okay, m-am balbait putin, neputandu-ma uita in ochii lui.

- Ma bucur s-aud asta, murmura printre buzele sale palide, sonoritatea vocii sale devenind iar joasa, dar totusi putea sa-l auzi. Ce pot face sa ma revansez? intreba apoi, o intrebare care probabil de asemenea o uimi pe tanara.

M-am uitat la el la fel de mirata si am inghitit in sec. Nu intelegeam, dar nici nu stiam daca trebuie cu adevarat sa inteleg. Era o invalmaseala de ganduri in capul meu.
- Stai asa, am zis dintr-o data, facand un pas inapoi. Ce e prostia asta? Te joci cu mine sau ceva? Acum cinci secunde imi spuneai ca sunt doar o mica demonita increzatoare in fortele proprii, si acum...?

Eu ii privesc amuzata pe cei doi si rup o stalactita. Ma strecor pe la spatele lui si il inghiontsc cu stalactita:
-Mainile sus. Spun eu si chicotesc.

- Si acum imi cer scuze asa cum se cuvinte pentru ca m-am comportat prosteste, ce asa dubios? ii raspunse ridica o spranceana.
Harry se intoarce imediat pe calcaie, o loveste tare peste mana zana scapand stalactita si ii prinde gatul firav cu o mana ridicand-o de la sol si lipind-o de peretele pesterii in timp ce irisii sai devenira rosii si amenintatori.

Am inghitit iar in sec vazand miscarile foarte rapide ale vampirului care lipise biata faptura de peretele pesterii. Ooo Doamne, era asa de usor de iritat! Mi-am dat ochii peste cap si l-am plesnit peste umar.
- Serios, frate?
Era doar o zanisoara glumeata, la ce se astepta?

- Ea a inceput... murmura el dandu-si ochii peste cap si eliberand gatul zanei.

Am oftat usor si am clatinat din cap, dupa care m-am intors incet. Nu ma asteptasem la inceputul zilei sa intalnesc pe cineva acolo, dar iata ca nu avea sa fie o zi chiar atat de plictisitoare. Poate putin periculoasa din ambele parti, dar cu siguranta nu plictisitoare.
- Imatur, am soptit, incepand sa merg din nou.

Nu comenteaza nimic, nu avea ce. Isi trece limba peste coltii ascutiti si isi aseaza gulerul de la geaca pornind in directia opusa.

La un moment dat insa, nu cu mult mai tarziu, m-am intors doar putin, cat sa ii pot vedea silueta indepartandu-se. Zanisoara probabil era pe acolo, insa eu n-am vazut-o.
- Nu ti-am prins numele, am zis dintr-o data, adresandu-ma, evident, vampirului.

Se intoarce usor spre ea privind-o cu irisii sai care revenisera la normal si erau din nou superbi.
- E irelevant oricum ! Nu ma vei mai intalni si ma vei uita, asa ca nu are rost sa-ti spun numele meu.

Ochii si cuvintele lui mi-au facut din nou inima sa bata mai repede. Am fost putin surprinsa de reactia lui, dar am dat simplu din cap, inainte sa ii intorc spatele din nou.
- Okay, a fost tot ce am spus.

- Asta se poate schimba numai daca vrei tu! adauga intorcandu-se si el usor.

Nu stiu de ce, dar un zambet mi-a inundat buzele cand am auzit asta. Oare voiam? Nu stiu. Ma temeam putin de puterea lui? Da, putin. Il gaseam enervant? Da. Era atractiv? Un mega-da. Eram usor confuza, dar imi pastram aura puternica. M-am oprit si m-am intors complet sa ma uit la el, desi era o distanta destul de mare intre noi.
- Serios? am intrebat, zambind si ridicand o spranceana.

Se intoarce inapoi spre ea irisii sai misteriosi fixand-o.
- Serios! ii raspunde apoi.

Am zambit usor si am facut cativa pasi spre el. Ziua asta devenea din ce in ce mai interesanta.
- Sa inteleg ca tu o vrei? am intrebat, oarecum misterios. Ti-am spus, coliziunea dintre doua persoane, forta amandurora, i-am amintit, uitandu-ma fix in ochii lui ciocolatii.

O aproba usor cu capul desi el deobicei contrazicea pe oricine, chiar si atunci cand stia ca nu are dreptate.
- Harold Ousborne, sopti printre buzele pe care si le lipi de incheieturile degetelor ei dupa ce-i lua mana intr-a lui. Dar prefer Harry.

Aproape a trebuit sa iau aer in piept cand s-a apropiat de mine si mi-a sarutat mana. Facea totul atat de incet si galant, incat ochii mei ii urmareau fiecare gest si fiecare miscare.
- Ivana..., am spus incet, fermecata. Ivana Smith.

- How about a ride, Ivana? o intreba avand zambetul sau irezistibil in coltul gurii, uitand sa-i dea drumul mainii tinerei.

Eram vrajita. Nu stiu cum, dar se intampla. I-am vazut zambetul superb, si i-am zambit inapoi. Pana la urma, nici al meu nu era chiar de lepadat. Si nu puteam sa cad asa dintr-o data, cand cu cateva minute inainte incercasem atat de puternic sa par o stana de piatra.
- Stiu ca o sa regret asta, am zambit, lasandu-mi mana in a lui. Dar da.

- Perfect, isi largeste el zambetul atat cat se mai putea, tinandu-i mana calda in comparatie cu a lui intr-o stransoare slaba si pornind impreuna cu aceasta spre iesirea din pestera. Si... spune-mi ceva despre tine. Mi-ar placea sa ne cunoastem.

L-am urmat, lasandu-i mana fina, dar puternica, sa o invaluie pe a mea. Nici nu stiu de ce acceptasem, insa intrasem in joc. Trebuia sa joc pana la capat.
- Despre mine? am intrebat, razand cristalin. Probabil ti-ai format deja o opinie; pe care apropo, mi-ar placea sa o aud mai intai. Rasfatata, egoista...? Ce cuvinte ai alege?