Aventura in Haul Vremii

First topic message reminder :

Ma aflam in Haul Vremii. Acolo se spune ca timpul sta in loc si ca nici nu simti cand la suprafata trec 1000 de ani pe langa tine. Nu stiam daca aceasta era adevarat sau nu. Stiam doar ca Haul Vremii e o depresiune frumoasa si fascinanta, unde intr-o jumatate de teritoriu este vara si in cealata jumatate este iarna.

¨Ceee??? Exista o iesire? Si eu care credeam ca ma pierdusem¨ Ma gandesc. Ma ridic in picioare cu subinteles

-Exista iesire, doar daca ai aripi. Spun eu razand.

- Si cum s- ar presupune sa pot ajunge pana acolo? Nu am aripi.

-Sa te tin eu de mana spre exemplu.

- Sper ca ma vei putea tine, cate kg ai?

-Te voi putea tine. Am 75 de kg. Dar pot tine de 10 ori mai multe kg decat cantaresc eu.

- 75 kg???? Nu pari ca ai avea mai mult de 50.

-Poate ca am mai slabit intre timp. Nu m-am mai cantarit de 6 luni.

- Aha, sa nu mai pierdem timpul, sa mergem. Eu una am 55 de kg. sper ca nu voi fi prea grea

-Nu, nu vei fi. Spun eu luand-o de mana pe Nuru si pornind in zbor in sus.

Ma las purtata de Sanara in liniste

Ajungem sus, de unde haul vremii se vedea ca un canion enorm. Era totul pustiu in zona, desert, insa in departare se vedeau niste cladiri ce parea ca forma un mic oras.
-Nuru, uite acolo. La cladirile acelea. Acolo e supermarketul.

- Ciudat, un supermarket in pustietatea asta. Spun si privesc supermarketul.

-Nu e chiar pustietate. Sunt si cateva blocuri si strazi langa el. E ca un mic cartier, dar nu stiu cine ar putea locui in pustietatea asta, in acel oras mic cat un cartier.

Ma frec in cap si ridic din umeri.
- Stai o secunda. Fluier si un vultur imens apare sub noi, sar pe el si ma tin de pene.
- Scuze, ma durea mana. Ii spun zambind.

-Nu-i nimic. Spun eu. Hai sa mergem intracolo. Ajungem in acel mic orasel si aterizez la intrarea in oras, continunand drumul cu mersul pe jos.

Ma dau jos dupa vultur si il managai, apoi el isi i- a zborul:
- Cam pustiu. SPun urmand- o.

-Intradevar. Chiar ma intreb de ce oare o fi asa pustiu. Ultima data cand am venit aici era un orasel obisnuit.

- Nu stiu, dar nu pare a fi semn bun. Ma indrept inspre supermarketul ce nu pare a fi foarte mare, deschid usile inchise si intru. Doar o caserita era acolo, nimeni altcineva. Ridic din umeri si ma apuc sa caut prin magazin.

Imi caut si eu in magazin numite lucruri: termos pentru ceai, apa plata de izvor si ceva de imbracat.

Termin de facut cumparaturile, geaca groasa lunga pana in pamant, cizme pentru amandoua si multe alte lucruri. O astept la casa pe Sanara

Indata ce termin cumparaturile ma duc la casa, in spatele lui Nuru.

Platesc pentru cumparaturi:
- Ce s- a intamplat aici? E complet pustiu. O intreb pe caserita.
- Adica nu ati auzit? ¨Cel fara nume¨ i- a luat pe toti.
- Cel fara nume?
- Ssssh.. nu trebuie pronuntat numele lui, sau...

Iesim din magazin si ii spun lui Nuru, uitand repede de vorbele caseritei.
-Ah, da il cunosc din auzite. E Cap de Mort. E cel mai puternic vrajitor rau din cate am auzit.
Un singur lucru l-ar putea ucide insa acest lucru din pacate nu mai este posibil.

- Avand in vedere ca nu ne afecteaza putin imi pasa. Spun sec si pornesc inainte.