Aventura in Haul Vremii

First topic message reminder :

Ma aflam in Haul Vremii. Acolo se spune ca timpul sta in loc si ca nici nu simti cand la suprafata trec 1000 de ani pe langa tine. Nu stiam daca aceasta era adevarat sau nu. Stiam doar ca Haul Vremii e o depresiune frumoasa si fascinanta, unde intr-o jumatate de teritoriu este vara si in cealata jumatate este iarna.

-Mda, nu ne afecteaza acum, dar mai tarziu s-ar putea.

- Locuieste pe aici? Intreb usor curioasa in timp ce inaintez prin nisipul fierbinte.

-Nu nu aici. Si nu i se cunoaste ascunzatoarea. Dar banuim ca ar fi intr-o padure in alt tinut.

- Aha... casa de piatra. Glumesc si continui sa avansez fara sa mai zic ceva.

Merg in spatele lui Nuru.

Ajungem aproape de partea friguroasa, ma opresc si iau pe mine una din geciile groase, una i-o dau lui Sanara.

-Mersi. Spun eu punand geaca pe mine.

- Nu ai pentru ce. Esti sigura ca vrei sa vii? Sar putea sa dam de vampirii si alte creaturi.

-Da, sunt sigura ca vreau sa vin. Nu imi este frica. Si pe aici stiu ca exista un monstru de gheata care nu ar trebui trezit. Are forma unui om de zapada urias.

- Am auzit de el. Spun si inaintez.

-Si cand ai auzit de el si de la cine? Eu am auzit de la matusi.

- Cand calatoresti mult auzi multe lucruri. Asa ca nu-ti pot spune exact de la cine am auzit pentru ca nici eu nu stiu.

-Va trebui sa fim atente sa nu il trezim. Deja doarme de 100 de ani continuu si ar trebui sa mai doarma inca 200 pana sa se trezeasca binedispus cat sa isi caute ceva hrana si apoi sa se culce la loc pentru alte 300 de ani. Daca il trezim din gresala mai devreme, se trezeste morocanos si pus pe distrugeri.

- De aceea nu voi face niciun zgomot. Mai bine nu vorbim pe parcursul drumului bine?

-Bine. Spun eu si o iau inainte, la pas cu Nuru.

Incepuse viscolul iar vremea se racea si mai mult. Continui sa inaintez cu dificultate.

-Vremea sa inrautatea cu fiecare minut, si mai mult. Incepuse sa se inteteasca viscolul si sa nu prea mai pot tine ochii deschisi. Inaintam cu ochii inchisi deschizandu-i cate putin la fiecare 10 secunde, sa o vad pe Nuru si sa ma asigur ca nu gresesc drumul.

Vad o pestera inainte, ma opresc si incerc sa ma asigur ca chiar este o pestera
- Sanara! O strig privind-o. Uite! Ii arat catre pestera. Sa luam o pauza.

-Bine. Hai sa ne adapostim. Spun eu intrand in pestera. Insa aud un sforait ca de urs.
-Upsy, sper ca nu e ce cred eu ca este. Ii spun eu lui Nuru.

- Sssshh. Ii facu semn sa taca si ma opresc la intrarea pesterii, intrand un pic.

Intru inceisor in pestera dupa ea, avand grija sa fac cat mai putin zgomot.