Unter Himmel in Flammen.

Apusul. Norii se adunau treptat de pe cer, asemeni unei năluci,
acoperind razele aurii şi totuşi insistente ale soarelui oranj să mai
lumineze câtuşi de puţin. Urme violacee se păreau difuze, dispărând pe
întreg văzduhul, dând impresia că totul în jur amorţise. Însă nu în
seara respectivă. Sau cel puţin aşa ar fi trebuit să fie, dar nu era.
Era frig şi înnourat şi marea, şi nisipul, şi cerul, şi malul stâncos
îşi pierduseră culorile. O singură pată de un cenușiu totuși sclipitor ce părea
picurată dintr-un penson nesigur în acest peisaj lipsit de viață.
Izaya,
singur, rătăcit pe acest ţărm străin "valsă" pe acordurile destrămate
ale vântului. Nu era vesel ca de obicei şi nu râdea, nu zâmbea, ci doar
"dansa" cu apa izbindu-i-se de picioarele desculţe. Îşi lăsase rucsacul
pe nisipul fin, alături de jacheta din piele. Nu mai punea preţ pe
nimic în clipa respectivă, ci doar acorda atenţia liniştii ce domnea în
jurul său. Privește către largul mării şi trage aer adânc în piept, lăsând
braţele moi pe lângă trupul uşor amorţit.

Izaya: https://i.servimg.com/u/f11/15/11/05/93/konach10.jpg

Undeva pe malul apei, unde nu ajungea totusi apa, se plimba si o blondina cu pasi mecanici, de parca ar fi fost hipnotizata sau ceva caci avea ochii goi. Avea pete de sange peste tot si nu iti puteai da seama daca ii apartin sau nu...deodata clipeste des, ochii sai schimbandu-si culoarea intr-una ca a topazului.
- Cand naiba am ajuns aici? intreba ea in sopta, vorbind singura, privindu-si terifiata mainile insangerate.

Misa: http://data.whicdn.com/images/40807747/tumblr_mbc9zhwwDK1raspzao1_500_large.png

Își mută într-un final privirea roșiatică din largul mării, părea că ar fi fost prins în mrejele ei - însă era doar el și gândurile sale. Clipește des, de câteva ori, încât să-și revină însă imediat își îndreaptă privirea către noua prezență. O studiază în liniște, însă se hotărăște să o ia din loc, căci observase reacția fetei.
- E totul în regulă? își mijește ușor ochii, pășind încet în spatele ei.

Clipeste des, dezorientata si sa uita putin pierduta la el.
- Nu cred, spune in cele din urma, buza sa de jos zvacnind in semn de teama. Nu-mi amintesc ce am facut in ultimele ore..

Izaya se încruntă ușor la auzul vorbelor ei și își trece mâna prin păr, ciufulindu-l.
- Vino.. îi spune prietenește, uitându-se după rucsacul său - cum îl ia în mână, caută niște șervețele și ia își jacheta în brațe, așezând-o peste umerii ei. Ia și te calmează și povestește-mi cam ce se petrece cu tine. Ești vampir sau ce? clipește des, ușor confuz și îi șterge mâinile pline de sânge.

Ea il priveste la fel de pierduta, uitandu-se spre mainile ei.
- Da, dar...eu nu fac asa ceva...se balbai ea.

- Se mai întâmplă și accidente. încearcă Izaya să o liniștească, dându-i șuvițele jucăușe și aurii din ochi.

- Nu l-as numi chiar accident, sopti neincrezatoare.

off: genială semnătură :3

on:
- Dar cum? continuă Izaya pe același glas calm, poate prea liniștit și o privește atent dar blând cu irișii săi roșiatici.

off: nu mai stiu...ce semnatura era? :]]

- Uhm, nici eu nu stiu exact cum sa-i zic...dar intamplator sunt destul de sigur ca n-a fost, clatina blondina din cap.