O sirena rara

Zburam deasupra oceanului sub care stiam ca se afla regatul Pacifica al sirenelor. Observ o aripioara ce credeamm ca ar fi a unui delfin dar se iveste coada alba cu neagra a unei orci. Dupa care coada intra inapoii in apa. Ma astpetam la o orca destul de imensa cand colodin apa, sare pe stanca, ceva ce nu ma asteptam sa vad. O sirena cu coada de orca. Era o sirena care toate zanele credeam ca aceasta specie a disparut cu mii de ani in urma. Ii fac o poza in caz ca nu ramane prea mult timp la suprafata. Apoi ii dau telefon Cristinei. Fireste incercam sa nu deanjez sirena, vrand ca si Cristina sa o vada pe viu.

Cristina:

- Alo! Buna!! De ce m-ai sunat?

Cand aud vocea Cristinei robot ii spun:

-Scuze, am vrut sa sun pe cealalta Cristina dar cum ea nu a raspuns pe primul numar, incercand sa o sun pe al 2-lea numar al ei se pare ca am gresit si te-am apelat pe tine. Ei bine, am dat de o sirena rara cu coada alb negru de orca.

- E in regula. Nu ma deranjeaza ca mai sunat. Ma cam plictiseam. Miar placea sa vin sa o vad si eu.

-Atunci te astpet pe malul oceanului Valkarizer in statiunea Mango.

Orasul in care eram, avea cateva statiuni cu nume de fructe exotice.

Cristina inchise telefonul si isi activa programul de calatorie, ca sa ajunga cat mai repede si sa nu o faca sa astepte.

`Buna!` o saluta imediat ce ajuns, zambind. Ea era programata asa de bine de creatorul ei ca ai fi putut jura ca e o fiinta umana pentru ca ii programase toate gesturile umane - zambet, incruntare, grimasa, etc.

-Buna! Ce ai ai facut in ultim vreme? Apropo sa vorbim in sopata, sa nu speriem pestii si sirenele. Cred ca va iesi curand la suprafata din nou asa ca mai bine ai fi pe faza cu aparatul foto. Dar ma refer la program, nu la un aparat foto fizic ca vederea unui aparat foto sau camere video le cam sperie pe sirene. Pot crede ca e un aparat de lansat harpoane si blitzul si zgomotul declansatorului le sperie.

La un momentdat cateva sirene cu coada de orca facu niste salturi de delfin







Sirenele erau destul de mari ca si marime avand si coloritul specific orcilor dar si marimea apropiata de a orcilor.

Cristina se autoprograma sa vorbeasca mai incet.
`Oh ce specie interesanta. N-am mai vazut-o pana acum.`

-Da, asa este. O specie foarte interesanta. Si e normal sa nu o mai fi vazut. Este o specie migratoare si prefera apele reci la varsta adulta iar cand sunt pui prefera apele adanci. Vin in apele calde o data la 20 ani pentru a naste pui si pentru a isi lua cu ele generatiile anterioare de pui. Puii trebuie protejati de frig dar in adolescenta isi capata rezistenta la frig si migreaza in apele reci impreuna cu parintii. Puii lor traiesc in apele adanci din larg in Zonele din Oceanul Adanc unde gasesc zooplancton bogat in vitamine.

-Sa speram ca intr-o zi stiinta va avansa asa mult incat si robotii sa poata avea copii. Si teoretic va fi posibil intr-un viitor indepartat. Exista o regula care am observat-o. Orice astazi este un film SF in vitorul indepartat va fi realitate. Multe din ceea ce avem astazi in urma cu cateva sute de ani, se intalnea doar in literatura SF.

pot sa ma alatur la rpg?

Desigur

Seraphina:



Ieșisem la suprafață să fac câteva giumbușlucuri și să îmi arăt coada frumoasa de orcă.

Cum aflasem ca in acea zona se afla o sirena rara venisem sa ma plimb pe aici in speranta ca poate o voi vedea. Si norocul a fost de partea mea si am vazut-o facand cateva tumbe in aer. Am aplaudat de la mal cu zambetul pe buze.

Seraphina:



Vazand ca am o spectatoare, mai fac cateva salturi de delfin aratandu-mi coada frumoasa de orca si in acelasi timp o salutam pe cea care ma privea si ii zambeam.

Nu eram foarte sigura daca limbile pe care le vorbim sunt la fel si daca o sa ma inteleagam, dar am zis sa-mi incerc norocul..
- Buna!

Ahh-tee-lee-hi! Spun eu din pura obisnuinta salutand in limba mea nordicanatala. Dar apoi procesand ca imi vorbea intr-o limba internationala ce o cunosteam, o salut si eu in acea limba.

-Buna!

Prima data nu am inteles, cand a vorbit pe limba ei, dar apoi, folosind limba internationala pe care o vorbeam eu am inteles si am zambit apropiindu-ma mai mult de apa pana ce aceasta mi-a ajuns pana la bust , ca sa fim mai aproape una de alta si sa nu mai strigam sa ne auzim.

- Eu sunt Priscilla, Zeita frumusetii . Sunt pasionata de sirena si ma simt incantata sa le intalnesc. Tu cum te numesti?

Seraphina:



-Ma numesc Seraphina. Incantata sa te cunosc. Deasemewnea ma bucura sa stiu ca noi sirenele suntem ca o pasiune pentru altii. Presupun ca precum unii au ca pasiune delfinii asa au altii ca pasiune sirenele.

- Intotdeauna mi-am dorit sa stiu cum este sa traiesti in adancurile apelor. Oare poti sa-mi povestesti despre viata ta, Sera?

Apoi fac o fata timida si imi musc buzele.

- Sau sa ma inveti sa inot? Niciodata n-am avut ocazia sa invat , caci in Lumea mea nu exista ape.

Seraphina:



-Pai e o viață simplă și lipsită de griji. Ca o vacanță continuă. Iar mâncarea o vânez sau adun atunci când mi se face foame. Ceea ce mănânc sunt hamsii, obleți, alge, stridii, scrumbii, somoni, heringi, ton. Stridiile și tonul sunt preferatele mele. Deasemenea nu îmi e frica de rechini precum celorlalte sirene. Rechinii pot fi o masa delicioasa.

Te pot învăța sa innoti. Dar nu îmi pot imagina o lume fara pic de apa. Voi daca nu aveți apa cum supraviețuiti? Ce beți? Sau voi metabolizați apa din sucurile fructelor?