Un dragon in Transylvmania

Aud strigatul Sanarei care ma cheama. Ma duc in fata ei si aflu ca vrea sa ma duc in Transylvmania sa ii aduc niste plante pentru potiuni din muntii acelui regat al vampirilor. Nu putea ea sa mearga deoarece acei munti erau periculosi pentru zane. Erau mai multe cauze: Drumul lung si plin de vampiri ai alea noaptea, muntii cu teren accidentat si curenti de aer puternici, frigul ce survenea dupa altitudinea de 200 metri si dragonii salbatici. Si cine ar fi fost mai bun pentru aceasta misiune decat un dragon mare cat o vila? Dupa ce primesc misiunea zbor inspre Transylvmania.
Dragonul:
http://battleforthearth.webs.com/photos/Evil-Clans/blackdragon.jpg

In jur - cladiri darapanate si umbre; pe fundal - cerul noptii eterne. Oraselul prin care ma plimbam se afla la poalele Muntilor Urla. Desi pare nelocuit pentru un ochi obisnuit, comunitatea vampirica isi desfasoara activitatile intr-un mod silentios si foarte bine disimulat.
Deodata, disting un zgomot voalat care ma determina sa privesc in sus. Ceva zbura deasupra noastra.

Dupa ce zburasem peste 7 mari si tari si ajunsesem pe teritoriul vampirilor, dupa atat de multa cale lunga batuta, ma las in jos avand de gand sa aterizez putin pentru a ma odihni dar vad pe cineva jos. Era fata sigur era vampirita.
Aterizez nu departe de ea si ca sa vad reactia ei, scuip un val de foc inspre ea, dar care o rateaza intentionat.

"Un dragon. Mare dragon. Negru dragon."
Gandurile sacadate imi trec prin minte in timp ce-l vad aterizand in apropiere. Era maiestuos, infricosator si m-a impresionat foarte tare, fiind prima creatura de acest gen pe care am intalnit-o in noua dimensiune, atat de diferita de cea a oamenilor.
Dragonul scuipa flacari in directia mea; vazand jeturile care devorau distanta dintre noi, un fel de ranjet imi infloreste pe fata. Sa fie oare clipa mult-asteptata in care aveam sa mor, arsa in intregime?
Dar se pare ca totul a avut doar rol de intimidare. Nu tu rani, nu tu moarte, nu tu liniste. "Trist."
- Cred ca imi pare mie mai rau ca nu ai ratat decat iti pare tie.

Scot un sasait ca de sarpe si ii arat limba bifurcata si apoi un cascat ce ii arata cei 4 canini enormisi ascutiti. Intind limba mea bifurcata spre ea intr-un gest in care ai puea crede ca vroiam sa o prind cu limba pe post de lasou, exact cum fac broastele cu mustele, dar dupa asa o sperietura, incep sa o mangai cu limba. Nu eram un dragon care sa vrea sa faca rau.

"Sau s-a gandit ca pur si simplu are chef sa ma rontaie asa cruda...?" m-am intrebat, vazand cum scoate limba sa ma apuce. As fi putut sa fac trucul cu disparitia sau inlocuirea trupului meu cu altceva, dar, zau asa, nu puteam rata sansa de a ma juca cu un dragon!
Si chiar de joaca se parea ca avea chef enorma creatura. Ma gadila rau de tot! Dintre toate lucrurile din univers, tocmai asta imi punea capac. M-am straduit sa raman in picioare si am inceput sa chicotesc draceste.
- Pe bune? reusesc sa spun la un moment dat.

Imi scoto ghearele de la una din labele din fata si imi pun laba astfel incat ghearele sa stea verticale. Se observa ca o gheara a mea avea 2 metri. Eu rad la comparatia pe care tocmai o facusem Fata era mai mica decat gheara mea. Dar daca ma comparam cu degetul cu gheara inchisa ea era un pic mai mare decat degetele mele. Pentru mine era doar cat o papusa. ii arat ca pot sa strang laba in pumn, ca ma degete opozabile. Apoi o apuc pe neasteptate Si o pun pe spate langa unul din tepii mei.

Rasul mi s-a intetit cand am realizat cat de mica eram in comparatie cu gheara sa, adevarata arma letala. Pomenindu-ma pe spatele solzos, am vazut ca aveam loc lejer sa ma plimb, numai sa ma feresc de tepi. M-am asezat turceste, in caz ca se hotara subit sa decoleze.
- Hei, am strigat, cine esti?

Ceea ce se si intamplase. Pornescintr-o alergatura Si dau din aripi destul de puternic, decoland destul de repede Dupa nici 100 metri parcursi. Ma inalt la 300 metri inaltime. Cam aceeasi altitudine cu a avioanelor ultrausoare.
-Ma numesc Chemnashaovirodaintrachivuvirova si sunt fiul lui Chemnashaovirodaintrachivu si a lui Charmamnichirachiva din Lancovit. Imi poti spune Metushem.

- Imi place la nebunie cum conduci! i-am zis, tinandu-ma bine astfel incat sa ma pot bucura de imaginea din ce in ce mai incetosata a micului oras. Eu sunt Marie. Ce te aduce in Transylvmania?

-Incantat de cunostinta. Ei bine, stapana mea m-a trimis in muntii din Transylvmania ca sa ii culeg niste plante rare pentru potiuni. E destul de periculos acolo unde merg eu. Doar dragonii pot ajunge.

-Ai stapana? am repetat, mirata ca o fiinta atat de puternica accepta sa i se dicteze actiunile de catre altcineva. Totusi, am preferat sa tac, dar apoi m-a lovit o idee: Nu esti telepat, nu-i asa?

-Da, am. O cheama Sanara. O cunosti? Dar oricum nu imi da ordine ci mai mult ma roaga frumos. Ea este cea care imi ofera adapost, mancare si care m-a invatat limba asta pe care o vorbiti voi. Caci limba dragonilor ei bine e mai mult o limba maraita. Desi daca ai auz bun poti distinge cuvintele din maraielile respective. Dar ar suna ca o lmba straina oricum.

Zambesc la auzul numeleui zanei.
-Da, Sanara a avut neplacerea de a ma cunoaste de curand. Sa stii ca m-ai facut curioasa, Metushem. As vrea sa te aud vorbind vreodata in limba ta.

-Him lost rul bok? Ii spun eu apoi ii spun:
-Traducerea la ceea ce am spus este ca te-am intrebat cati ani ai.

Intr-adevar, graiul asta suna foarte neobisnuit, dar imi placea, probabil si din cauza vocii profunde a dragonului.
- Am 23 de ani, ii raspund. Dar tu?

-16000 de ani daca calculam timpul real de cand m-am nascut. Deci de cand m-am nascut eu, pe Terra, in lumea oamenilor au trecut 16000 de ani, dar eu sunt tanar. As avea 16 ani.

- Ce coincidenta, si trupul meu a ramas blocat la varsta de 16 ani, atatia aveam cand am fost transformata pe Terra. Suntem doi adolescenti incapatanati.

-Da, asa se pare. Apropo atitudinea mea e mai copilaroasa, prietenoasa, rebela, glumeata, protectoare. si pot fi rapid la manie.

-Deci sa nu te enervez prea tare, ca imi dai foc. Inteles. Totusi, as mai putea adauga si faptul ca-ti place sa te joci cu nervii vampirilor, chiar m-am gandit ca ai de gand sa ma mesteci putin mai devreme. Dar vad ca ai simtul umorului mai dezvoltat decat cel al omorului. Imi placi.

-De fapt daca stau sa ma gandesc bine in cei 16000 de ani nu am ucis pe nimeni instantaneu dar as fi putut sa o fac. Am ucis insa niste vieti scurte care se ocupau cu infractiuni de tot felul dar nu intentionam sa fac asta. Nu e vina mea ca pe vremea aia nu stiau sa isi trateze bine arsurile.

-Bineinteles ca nu e vina ta, ii spun. Unii oameni chiar o merita. Sa inteleg ca ai fost vreodata pe Terra?

-Am fost. Acolo m-am nascut. Iar aici am venit impreuna cu parintii acum vreo 2600 ani. Locul meu de nastere e vulcanul Etna. Oualele dragonilor sunt depuse in craterele vulcanilor iar caldura degajata de vulcani le cloceste.

- Frumos! exclam. Probabil nu iti lipseste Terra deloc. Stiu sigur ca mie una nu.

-Ai dreptate, nu imi lipseste deloc.