O simpla plimbare

-Bine, accept o saptamana. Si sper sa fie un obiect personal al tau. Dar cel putin mie nu imi trece prin mnte altceva decat oglinda de la trusa ta de machiaj sau una din bijuteriile pe care le porti. Dar am spus te las pe tine sa alegi, poate tu ai mai multe idei.

- Aham... am luat bratara primita de la bunica mea, inainte sa moara si am inchis-o acolo. Acest lucru cred ca este cel mai personal pe care il am.
Bratara era simpla, cu cateva margele albastre si stralucitoare.

-Da, dar nu cred ca as vrea sa impart inchisoarea cu altcineva. Prefer singura. Ii spun lui Mio.

- Nu mai este absolut nimeni acolo. Oricum, nu poti inchide doua persoane in acelasi loc.

Ma inchisese in bratara ei. Uitandu-ma in jur, observ ca sunt in interiorul uneia dintre margelele albastre stralucitoare. Cel mai probabil in cea de la mijloc. Apoi simt cum misca bratara si imi dau seama ca si-o puse din nou la incheietura mainii. ma duc spre marginea margelei si observ, se vede destul de bine peisajuldin exterior. -Si daca am dreptate, acum tu esti singura care ma poate auzi, nu-i asa?

- Exact. Nu vezi pe nimeni in jur ?

-Pe cine ar trebui sa vad? Nu vad persoane cunoscute. Vad doar persoane necunoscute, si cele mai indepartate le vad complet, pe cele mai apropiate le vad doar pantalonii sau fustele.

- Ar trebui sa vezi doua persoane : una care sa fie opusul tau si una care, de obicei, e un animal.

Ma dau mai in spaste stand astfel in cnetrul margelei din bratara, unde eram inchisa. Observ sfera siapoi apare o alta zana si un caine negru. Zana era opusul meu. Avea pielea albastra, parul alb, aripile mov si roz cu margini albe si pete negre, dar la fata semana cu mine. Ai f spus ca evgeamana mea. Si langa ea era un caine negru ce o insotea.
-Da, acum ii vad. Sunt aici cu mine. Ii spun eu lui Mio.

- Ei bine, vor urma unele conversatii pe care eu am sa le aud doar daca vrei. Acum eu am sa plec in parc, luand desigur si bratara. Din acest moment nu ai sa mai poti vedea peisajul exterior, ci doar ce se intampla in mica " inchisoare ". ma pregateam sa ma schimb.

-Da sigur ca vreau sa le auzi si tu. Ii spun eu. Apoi observ cum margeaua bratarii incare eram inchisa devenea din ce in ce mai opaca. Desi nu mai puteam vedea peisajul exterior simteam miscare, caci Mio se plimba.

Am ajuns in parc in cateva minute, m-am folosit de aripi. Mi-am aranjat fusta, bluza si tenisi si m-am asezat pe o banca, cu castile in urechi.
- Esti bine acolo ? i-am spus Sanarei, ridicand bratara, desi nu putea sa ma vada.

-Da, sunt bine. Si cred ca te poti puta normal si misca mana oricm si oricat vrei, ca si cum nici nu as fi aici. Ii spun eu.

- Tu nu ai sa patesti nimic. De exemplu, daca eu intorc bratara, asta nu inseamna ca si lumea ta se va intoarce. E simplu. am zambit si am continuat sa ascult relaxata muzica.

-Aha, inteleg. Ii spun eu. Apoi incep sa vorbesc cu opusul meu.

Am facut un zid care ma proteja, sa zic asa, de discutia lor. Eram doar eu si muzica din casti.

In timp ce discutam cu opusul meu ma gandeam oare cum se simtea Mio sa stie ca are pe cineva inchis in bratara ei. Si desi nu vedeam lumea de afara, si lumea mea nu s-ar f intors oricat ar fi miscat ea mana, ttusi eram capabila sa aud, din exterior, si sa simt miscarilemainii lui Mio. Simtisem cand ea isi scoase castile din urechi si vorbi cu cineva, si mai ales simtisem si gesticulatiile din maini care fusese cam multe, dar lumea mea inchisoarea mea nu fusese afectata.

Langa mine venise un baiat, Kei:
- mai esti cu Inuyasha ? intreba el asezandu-se pe banca.
- Sincer, nu prea stiu..
- E bine atunci. Oricum, Inuyasha s-a impacat cu Kara..
M-am simtit oribil. Am inceput sa plang, in timp ce baiatul pleca.

Eu continaum sa stau inchisa in bratara lui mio, si dupa ce terminasem dialogul cu opusul meu si constiinta mea, cei 2 ma lasara singura cel putin pentru o perioada. margeaua bratarii in careeram inchisa era inca opaca. Insa ma putea misca de colo colo, ca intr-o camera de dimensiunea unui living care parea gol.

- Ce viata de... m-am oprit si am injurat in gand. De ce oare am crezut ca s-a schimbat ? Ce proasta sunt ! am scrasnit din dinti si m-am oprit din plans

Eu o auzisem pe Mio char daca nu vedeam peisajul din jur si o intreb telepatic fiindca stiam ca vocea mea nu putea fi auzita:
-Mio, ai patit ceva?

- Neah, nimic. Doar o mica si banala problema.. am spus tot telepatic,

-Aha, bine. Si Mio, vreau sa iti mai spun ceva. Exista ceva ce ma face sa ma simt ciudat si totusi foarte fericita. Sa iu foarte aproape de familia mea dar ei sa nu stie unde sunt. In concluzie as putea sa iti dau voie sa locuiesti cateva zile in palat, chiar in camera mea, dar sa nu le spui surorii si matusii unde sunt eu.

- Nu mersi. Imi place camera mea. am zambit.

Si ei bine, ai putea face bratara in asa fel incat eu sa pot vedea afara peisajul dar din afara chiar daca cineva ar privi in ea de-aproape sa nu poata vedea in interior? O intreb eu pe Mio telepatic.