Soapte

Nixx nimerise in acest regat cautand o piatra valoroasa, despre care auzise ca ar putea sa o ajute sa isi finalizeze bratara, la care lucra atata timp. Bratara se rupsese iar vechea piatra se sparsese, asa ca acum venise cautand ceva asemanator.
In timp ce ratacea pe un hol intunecat, simti o alta prezenta si se intoarse cu fata.

Nixx



bratara

Sanara:

-Buna! Cauti ceva? O intreb eu.

-Da, raspund eu dupa cateva clipe. Pe tine ce te aduce pe acest taram intunecat?

-Pai am venit doar sa ma plimb pe aici. Sunt curioasa.

-Sa te plimbi? ridica Nixx o spranceana.
Asta nu e tocmai un loc prietenos, dar sa nu mai pomenesc de plimbari.

-Pai imi place sa ma plimb in locuri intunecate si misterioase.

-Ooo! Ce zana curioasa.
Eu caut ceva, dar nu stiu daca gasesc aici.

-Ce anume cauti? Poate te pot ajuta.

-O piatra magica ca sa o inlocuiesc pe cea veche de la bratara.
Si scot bratara din buzunar.

-Cunosc un loc cu pietre magice. Nu e prea departe de aici. Trebuie sa traversam doar padurea asta intunecata. Si undeva aproape de iesirea din ea, se afla n loc intunecat unde exista o pestera cu cascada si pietre magice ce curg de sus o data cu apa in acul ce se formeaza in pestera datorita cascadei. Lacl este in sa inconjurat de tufe pline de tepi otraviti. Pietrele lumin eaza ca mici lanterne si sunt singura sursa de lumina din acel loc intunecat. Apar ca niste scantei de puterea unor licurici.

-Atunci hai sa cautam pestera si sa vedem ce pietre gasim acolo.
Poate voi gasi una potrivita pentru bratara.

-Bine. Hai sa mergem. Te conduc eu.

Okay si ma transform in zana.
-Cred ca ne e mai usor in zbor.

-Aici ai dreptate. E mai usor in zbor.

Ma inalt in zbor si incep sa caut pestera din priviri. Desi era intuneric, vedeam ca si cum ar fi fost ziua.
Apoi vad ca luceste ceva si ii fac semn zanei.

Ma iau dupa ea cand imi face semn , zburand intracolo spre acel ceva care stralucea.

Erau pietre de diferite culori ce straluceau in intuneric. Unele chiar emanau o energie puternica si aterizez cu grija la gura pesterii.

Ajung mai aproape de pietrele acelea stralucitoare si le privesc cu interes fara insa sa le ating.

Pasesc cu grija si uitandu-ma curioasa la pietre, apoi vad una mititica, movurie si intind mana dupa ea.

-Esti sigura ca e bine sa o atingi? Ca nu se va intampla nimic apoi?

-Iti faci prea multe griji. Daca pornesti intr-o aventura automat exista si riscuri.

-Aici ai dreptate.