Blossom Tears

Rose mari ochii cand il auzi. Vazu cartea de magie neagra pe pat, desfacuta si sari pe ea.
Rupse cateva foi cu dintii, iar alte foi le zgarie cu ghearele. Acum ca ii distrusese putin planurile, sari pe deasupra capului sau, cu foi cu tot, alergand de mama focului pe hol.
Trebuia sa gaseasca o iesire.

Cartea era distrusa iar colierul deveni din ce in ce mai alb, demonul din el , se dezlantui intr-un mod ingrozitor . Incepu sa tipe de durere , simteau ca il ardeau semnele pe corp si pica in genunchi , rapus de toata forta ce se napusti asupra lui .
Lua o forma ciudata , ochii i se facu albi , aparandu-i niste coarne imense iar vocea i se schimba total . Avea sa distruga tot in jur , in momentul asta , Leo numai era .... Leo . Era un demon infiorator.

Se opri din fuga sa. Simti cum tot castelul se cutremura, apoi tipatul lui Leo.
Era un tipat sfasietor. Ceva ii se intamplase si se simti strapunsa de un sentiment oribil. Rose lasa foile jos si incepu sa revina la forma initiala.
Acum ii era mai usor si inainta. Vazu intr-o oglinda sparta reflectia unui demon. Se infiora la vederea lui, insa concentrandu-se pe el, simti ca il mai vazuse undeva.
Nu avea acum timp de intrebari ca trebuia sa-l infranga si sa il gaseasca pe Leo. Se pregati formand un scut si scotand sabia sa de incredere.

Scoase un raget demonic , distrugand tot in jurul lui . Rupse draperiile , sparse sticle si darama dulapurile . Efectiv inebunise . O vazu pe fata transformandu-se , apoi fugi spre ea cu o sabie uriasa , incercand sa o atace .

Vazu demonul care alerga spre ea turbat ca un taur si cu o sabie gigantica pe deasupra.
Ii para lovitura, ferindu-se de taisul sabii lui. Se concentra asupra lui si reusi sa il dezarmeze, dar demonul era puternic.

- Poate de data asta ai scapat , dar jur ca o sa iti fie mai rau ! , spuse pe vocea lui demonica incercand sa o atace iar , dar nu inainte de a-si ''incarca'' sabia, cu o forta uluitoare , scotand gemete unde numai in filmele de groaza auzeai asa ceva. La un momentdat , Leo se opri in loc , privind-o cateva secunde pe fata si o durere de cap isi facu aparitia .

Il privi ciudat. Vocea ei era familiara.
-Leo?
Era mirata de-a binelea. Stia ca era demon intunecat, dar demonul sau era chiar groaznic. Nu degeaba unii din ei purtau denumirea si de devoratorii mortii. Isi pregati sabia, dar se gandi putin. Desi il dezarmase odata, putea sa isi foloseasca puterile incontinu. Dar pana si cea mai puternica creatura trebuia sa isi incarce bateriile, apoi vazu ceva lucind.

Își duse mâinile la cap , durerea devenind din ce în ce mai insuportabila .
Scrâșni din dinți , încercând sa își revină , dar ramase în genunchi , fiind lipsit de orice forță .

O cuprinse mila vazandu-l cum se zbate, apoi vazu iar luminita.
Asta era! Colierul! Taie cu sabia lantul colierul apoi incerca sa-l sparga. Nici vorba de asa ceva, colierul nu era sticla obisnuita.
Nu avea de ales decat sa foloseasca lumina ingerilor. Piatra asta emana moarte si parca prinzand viata incerca sa scape din mana ei.
Dar nu il lasa sa scape si invoca vraja, apoi o rugaciune. Lumina isi facu aparitia si prinse colierul intr-un glob de lumina, scotand fum si apoi incepu sa se dezintegreze in mii de bucati.

Colierul se sfărâmă în mii de bucatele. Demonul din interiorul lui Leo , zbiera mai tare ca niciodată și un val de întuneric se năpusti peste tot ținutul . Demonul se retrase din trupul lui Leo , aceasta rămânând nemișcat pe podeaua rece , iar colierul reveni la forma inițială , de un negru abanos.

Rose lasa sabia pe podea si apuca colierul. Ingenunche langa Leo si cu o mana ii dadu parul la o parte din ochi. Desfacu colierul si il puse la gat.
-Leo si ii mangaie fata. Leo trezeste-te! vorbi bland.

Acesta nu se trezi. Era ca o leguma pe podea. Numai reacționa deloc , la nimic.
Se pare ca tot ceea ce se întâmplase , îl slabi destul de mult pe tânărul Leo.

Isi lipi fruntea de a sa, cateva picaturi reci cazand pe obrazul baiatului. Erau lacrimile ei.
In ciuda multor lucruri petrecute intre ei nu il ura. Incercase sa il schimbe si crezuse ca un timp chiar functionase. Ii saruta fruntea rece si il ridica in brate.
Trebuia sa il scoata afara. Isi intinse aripile si teleporta cu el, departe de castel.

Lacrimile fetei , era ca o binecuvântare pentru Leo. Când lacrimile atinse obrazul tânărului,aceasta deschise ușor ochii dar nu putu sa zică nimic și nici sa miște vreun deget . Toată forța aia îl consumase prea mult .

Rose se teleporta in apropierea unui lac. Pe lac pluteau mai multi nuferi si aseza pe iarba moale.
Cand vazu ca deschise ochii, inima i se incalzi si saruta buzele crapate. Inspira aerul si astepta rasaritul soarelui.

- unde.....sunt? , spuse el cu jumătate de gura și încerca să se miște , dar în zadar deoarece îl dureau toate articulațiile.
Se guta în jur încă confuz apoi își muta privirea spre ea .

-Hei! Nu te forta sa te ridici! il privi Rose.
Suntem langa un lac. Mai trebuie sa mai schimbi aerul Leo.

- Acolo mă simt în elementul meu ... , murmura el. Nici măcar , nu știu ce s-a întâmplat .... , își duse ușor mama la frunte , durerea își făcu iar apariția usor-ușor.

-Ei bine, elementul tau era sa te omoare. Ai fost posedat si aproape te-a consumat de viu.
Rani grave nu ai dar ai cateva arsuri usoare, asa ca un timp va trebui sa stai in banca ta.

- Cu asta ... sunt blestemat . Asa sunt eu ... , adauga el pe un ton mai domol . De ce crezi ca sunt singur ? Ca m-au parasit toti ... ? , incepu sa tuseasca sange si se simti ingrozitor . Au fost omorati ... , facu o scurta pauza apoi adauga , ... de mine , inchise pentru cateva clipe ochii si niste lacrimi negre isi facu aparitia pe obrazul palid a lui Leo . Demonul il mai consumase , dar de data asta putea fi fatal si sa ramana in forma aceea pentru totdeauna.

-Blestemele pot fi ridicate Leo, il privi scurt. Hai sa iti spun o poveste veche, pe care bunica mea, la randul ei mi-a spuso cand eram copil.
Ceea ce trebuie sa inteleaga toate fiintele de pe acest pamant si din alte locuri este ca lumina si intunericul au existat dintotdeauna. Au fost timpuri, chiar si cand rasele noastre abea se formasera, cand cele doua elemente erau unite. Ele de fapt, nu au fost despartite niciodata, insa cei care au putere asupra lor, unii din ei au profitat de elemente si asta a produs dezechilibrari. Ar trebui sa sti ca moartea nu reprezinta doar sfarsitul ci si inceputul unei noi vieti. Ai sansa dea lua-o de la capat, exact ca pasarea Pheonix. Nu crezi? il privi, zambind incet.

- Cam asta cred toti , clatina din cap tusind iar . Demonul din mine nu are cum sa moara , face parte din mine .. daca moare , mor si eu . Cu el am fost nascut .. , ofta prelung . In cel mai bun caz , sa fie controlat si sa numai puna stapanire pe mine , dar de scapat nu am cum sa scap niciodata .. . Leo reusi in cele din urma sa se ridice in fund , lasandu-si privirea in jos.

- Chiar si asa nu trebuie sa te lasi batut. Sau nu vrei sa ai control asupra demonului tau? Exista un loc, ce-i drept la capătul pamantului despre care se vorbeste ca pana si lucrurile imposibile pot deveni posibile.
Si am o harta veche a locului cu pricina. Asta daca vrei sa te ajut.

Auzise de acest loc . Ii povestea mama lui , cand inca era in viata si el era mic , dar niciodata nu a ajuns acolo . Poate ca avea dreptate , poate ca trebuia sa scape macar o perioada de intuneric si sa se detaseze de tot . O asculta cu atentie , dand din cap aprobator.

-Locul de care iti vorbesc este singurul loc unde elementele nu sunt despartite. De exemplu lumina si intunericul. Cele doua impart totul, fara isi poarta pica unul celuilalt. Iar, daca esti de acord vom porni cat mai curand. Dar mai intai va trebui sa ne oprim acasa la mine pentru a lua cateva lucruri necesare pentru calatorie si mai intai sa iti tratez ranile. Si nici sa nu te aud ca protestezi.
Apoi scotoci prin vechiul ei saculet de piele si scoase niste hartii desenate, ce reprezentau locul unde trebuiau sa ajunga. Se duse langa baiat, aratandu-i hartiile.

-Ei bine, astea sunt, dar trebuie sa iau si harta pe care o am acasa. Esti in stare sa mergi?

Locul



Ruinele unui castel