Zana Maseluta.

-Si atunci cum poti sa te deplasezi pe distante mari? De exemplu intre Utopia si Terra? Nu exista mijloace de transport interdimensionale.

- Cand e nevoie de mine pe Terra ma trimite cel de Sus acolo printr-un simplu gand.

Si daca eu de exemplu te-as duce acum pe Terra, tinandu-te de mana, ai fi pedepsita cumva? Doar nu iti folosesti puterile. Spun eu chicotind.

- Nu, nu as fi pedepsita.

-Atunci asa vom face. Te voi tine eu de mana pana pe Terra.

- Bine, aproba ingerasul.

O iau de mana si zbor cu ea pana la marginea unei paduri unde razele soarelui se oglindeau si sclipeau intr-un cerc ciudat. Intram in acel cerc delimitat de niste ciuperci in jurul unui stejar unde razele soarelui se impleteau si sclipeau reflectorizante si e cum pasim in cerc lumina puternica ne facu sa inchiem ochii si cand ii deschidem ne rezim in cu totul alt loc. In fata noastra se afla un oras, eram intr-un parc de unde puteam auzi zgomotul asurzitor al traficului urban si puteam vedea cladirile imense. O tin de mana si o trag dupa mine pe Blair. Insa aterizamm destul de repede iar eu tremuram de frica si grija.
-Upsy. Sper ca nu ne-a vazut. Spun eu referindu-ma la un individ care tocmai ce traversa parcul in directia noastra.
-Poate totusi ar trebui sa mergem pe jos. Apropo mi-am amintit ca ti-am promis o plimbare cu metroul. Sper ca nu iti e frica de spatii intunecate sau sa cobori sub pamant.