Zaharny orasul Djinilor.

-Ma bucur sa vad ca a mers. Daca mai ai dorinte, sa-mi zici si mi le pun eu in locul tau, bine?

-Bine dar nu merge asa usor cum crezi fiinca nu trebuie sa abuzam noi Djinii de chestia asta. Regula e pe zi 3 dorinte pentru tine si una pentru mine zilnic. Prctic eu nu am dreptul decat la una pe zi in timp ce tu ai dreptul la trei pe zi.
Si alta chestie, daca tu nu iti vei pune dorinte pentru tine 3 zile consecutive la rand ci doar pentru mine, eu voi pierde dreptul timp de o luna la dorinte pentru mine. E o regula anti-abuzare a magiei.
Fiindca cu cat magia e mai mare cu atat responsabilitatile sunt mai mari si protectia anti-abuz e mai mare.

-Oh. Am inteles. Si e normal sa fie asa. Atunci o sa am grija sa-mi doresc si eu cate ceva. Cu toate ca nu am nevoie de un djin pentru asta.

-Ma bucur ca ai inteles si ca ti se pare foarte normal. Ii spun eu.

Anna ii zambeste, mutandu-si apoi privirea catre cer.

Ma transform in forma umana si eram imbracata in tinuta de harem.

Anna priveste cerul, ascultand linistita cantecul pasarilor.

-Si Anna, nu ti-ai dorit vreodata sa zbori cu un covor magic? Desi stiu ca de zburat o poti face pe matura.

-Nu zbor pe matura. Am zburat numai pe spatele unui bun prieten dragon.

-Si care e motivul? Sa ghicesc, matura ti se pare la fel de periculoasa precum motocicleta fata de o masina, asa-i?

-Nu. Mi se pare incomoda. Stau mult mai bine pe spatele unui dragon.

-Da, si asta e adevarat. Dar de un covor magic ai vrea sa incerci? Macar o data. Spun eu. Desi ma asteptam la un posibil refuz.

-Nu stiu ce sa zic. Ummm. Bine. O data nu ar strica sa incerc.

-Atunci iti poti pune dorinta. Ii spun eu.

-Ummm...Imi doresc sa zbor pe un covor magic.

S-a facut. Spun eu si fac vraja iar in fata noastra aparu un covor magic care pluti la 1 metru de sol:

Cand il vazu, Anna incepu sa regrete ca a acceptat sa faca asta. Nu se simtea confortabil sa zboare pe altceva inafara de spatele lui Acnologia.

-Un zbor scurt de un sfert de ora. Nu te teme, voi fi langa tine tot timpul. Cineva totusi trebuie sa piloteze covorul magic. Nu merge asa de la sine. Daca nu va fi nimeni sa il piloteze, se va comporta in aer ca o barca fara vasle in largul marii.

-Adica va sta pe loc? Scuze, dar chiar ma simt ciudat sa urc pe un obiect zburator. Si un sfert de ora mi se pare cam mult pentru un prim zbor. Ce zici sa fie doar cinci minute?

-Adica va pluti in deria daca nu va fi pilotat. Si 5 minute mi se pare prea putin pentru un prim zbor. Hai sa fie 10 minute.

-Daca rezist 5 minute, continuam cu inca 5...Daca nu, ne oprim! Bine?

-Bine. Spun eu. Ma urc prima pecovor si astept sa se urce si ea.
-Urca-te si stai comod pe covor in spatele meu. Nu e nevoie sa te tii de mine decat daca iti e frica.

Imediat ce urca pe covor, incercand sa nu cada, Anna se agata ca un scai de Jasmine, inchizandu-si strans ochii de teama. Cu toate ca zburase de nenumarate ori, nu prea avea incredere intr-un covor magic si nici chiar in Jasmine ca sa poata sta relaxata.

-Deschide ochii altfel degeaba zburam. Si sa vezi si cum se piloteaza. Ii spun eu.
Stateam intr-o pozitie in genunchi. Imi pusesem palmele pe covor cu mainile incrucisate in forma de X si degetele rasfirate aproape de marginea din fata. Degetele de la picioare erau fix pe centrul covorului.
Dau comanda covorului sa se inalte incet. Degetele de la picioare parca tineau pe acceleratie iar degetele de la maini parca cantau la orga pe covor.

Anna isi deschide doar un ochi cu teama fara sa slabeasca in vreun fel stransoarea.